Cind in cele din urma problema provinciei Kosovo a ajuns, pe masa Consiliului de Securitate al ONU, pe 3 aprilie, rezultatele pareau previzibile.

Intai de toate, a fost conflictul dintre Rusia, membru permanent, si Marea Britanie, care detine presedintia Consiliului luna aceasta, partile disputandu-si statutul sedintei - sa fie deschisa publicului sau nu. Apoi, acest conflict a fost urmat de un altul, si anume daca lui Fatmir Sejdiu, presedintele provinciei Kosovo, sa i sa permita sa vorbeasca oficial.

Odata rezolvate aceste probleme, cele doua parti nu au facut altceva decat sa isi reitereze pozitiile binecunoscute.

Membrii europeni ai Consiliului s-au declarat in favoarea planului conceput de Martti Ahtisaari, fostul presedinte al Finlandei, insarcinat de catre ONU sa propuna o solutie privind statutul provinciei Kosovo, planul acestuia sustinand o independenta supervizata de comunitatea internationala.

Rusia, care are drept de veto, a precizat insa, in mai multe randuri, ca se opune oricarei variante pe care Serbia nu o sustine la rindul sau. Serbia, reprezentata la New York pe 3 aprilie de catre premierul interimar Vojislav Kostunica, a declarat ca Belgradul nu va accepta niciodata independenta provinciei Kosovo.

Consiliul de Securitate trebuie sa adopte o noua rezolutie pentru a inlocui actuala jurisdictie a ONU in Kosovo si pentru a implementa planul Ahtisaari.

Fara o noua rezolutie, albanezii din Kosovo isi vor declara independenta si vor spera sa obtina recunoastere internationala. Insa in acest caz, planul Ahtisaari ar fi inutil.

Deci, ce se va intampla mai departe? Un lucru surprinzator este faptul ca situatia provinciei Kosovo nu se numara printre problemele din agenda pe aprilie a Consiliului de Securitate.

Desigur, aceasta problema ar putea fi inclusa pe agenda in regim de urgenta, existand posibilitatea adoptarii unui proiect de rezolutie pana la finele lunii curente. Insa, potrivit informatiilor de pana acum, Consiliul de Securitate nu va analiza aceasta problema in luna aprilie, cu exceptia situatiei in care organizeaza o vizita in Kosovo.

Acest lucru pare din ce in ce mai probabil. Rusia a solicitat examinarea de catre Consiliu a modului in care s-a aplicat Rezolutia 1244 prin care s-a aprobat misiunea ONU in aceasta provincie. De asemenea, Rusia a propus ca ambasadorii Consiliului de Securitate sau adjunctii acestora sa efectueze o vizita in regiune.

Pentru rusi si sarbi, acest lucru prezinta avantajul ca intarzie luarea unei decizii. La urma urmei, este improbabil ca diplomatii europeni si rusi sa poata sa afle lucruri noi despre provincie la opt ani dupa stabilirea jurisdictiei ONU.

Reticenta fata de miscarile secesioniste

Totusi, nu la fel stau lucrurile pentru diplomatii care reprezinta membrii temporari ai Consiliului de Securitate, voturile acestora fiind necesare pentru adoptarea sau respingerea rezolutiei.

Multi dintre acestia sunt destul de experimentati in problemele complicate de natura politica si etnica din aceasta parte a Europei. De asemenea, acestia privesc situatia din regiune prin prisma experientei din propriile lor tari si regiuni.

De exemplu, statele africane, multe dintre acestea avand granite artificiale, au o antipatie deosebita vis a vis de miscarile de secesiune.

De aceea, pe fondul unei aparente acalmii in activitatea diplomatica in ceea ce priveste situatia provinciei Kosovo, Ahtisaari spera sa viziteze Accra, in Ghana, saptamana viitoare, pentru a-si explica planul si motivele pentru care crede ca argumentele Rusiei, potrivit carora independenta statului Kosovo ar putea reprezenta un precendent periculos, sunt eronate.

Ghana este in prezent unul dintre membrii temporari ai Consiliului de Securitate, alaturi de Congo. Delegatii sai ar putea fi nedumeriti de faptul ca Ban Ki-moon, Secretarul General al ONU, sustine planul lui Ahtisaari.

Acestia isi vor aminti, cu siguranta, faptul ca trupele ONU au intrat in razboi la inceputul anilor 1960 pentru a ajuta la suprimarea secesiunii din regiunea Katanga, pe cand Congo isi castiga independenta fata de Belgia.

Indonezia este un alt membru temporar al Consilului de Securitate cu opinii ferme pe subiectul secesiunii. Diplomatii sai ar putea sa nu stie prea multe despre Kosovo, insa il cunosc foarte bine pe Ahtisaari.

In cadrul a ceea ce a fost considerat un mare succes diplomatic in 2005, fostul presedinte al Finlandei a jucat un rol important in incheierea conflictelor vechi de 30 de ani din provincia Aceh.

Acolo, rebelii din Aceh au fost convinsi sa renunte la lupta pentru independenta in schimbul unei autonomii extinse. Indonezia, care ramane precauta in probleme legate de secesiune, este asadar foarte sceptica in privinta planului Ahtisaari.

Un lucru interesant este ca solutia lui Ahtisaari pentru provincia Aceh a fost monitorizat de o comisie a UE, prezidata de diplomatul olandez Pieter Feith. Se presupune ca acesta va conduce Biroul Civil International, ICO, propus de UE, birou ce va juca un rol major in eventualitatea adoptarii rezolutiei.

In mod cert, Ahtisaari va avea multe de explicat daca va fi nevoit sa convinga state precum Indonezia si Congo sa ii sustina planul pentru viitorul statut al Kosovo. Intre timp, multe probleme diplomatice vor fi solutionate in culise.

Serbia si Rusia vor incerca sa convinga membrii mai sceptici ai Consiliului ca acordarea independentei provinciei Kosovo ar crea un precedent periculos.

Statele Unite si europenii, pe de alta parte, vor sustine ca independenta statala a provinciei Kosovo nu poate fi impiedicata si ca este mai bine sa asistam la nasterea unei tari decat sa incercam - si sa esuam, in cele din urma - sa o stopam.

Nimeni nu stie, totusi, daca va fi adoptata vreo rezolutie pentru Kosovo. Avand in vedere ca Rusia s-a opus atat de vehement planului lui Ahtisaari, este greu de crezut ca il va aproba, in cele din urma, chiar daca s-ar ajunge la un consens prin intermediul diplomatiei secrete.

Rusia risca in mod clar, pentru ca daca vor izbucni acte violente in Kosovo, SUA si UE vor da vina pe autoritatile de la Kremlin pentru tactica de intarziere.

Diplomatii occidentali se tem ca Rusia a interpretat gresit situatia provinciei. „Perspectivele solutionarii statutului provinciei Kosovo fara o rezolutie a Consiliului de Securitate sunt sumbre,” declara, pe 2 aprilie, Daniel Fried, Secretarul de Stat adjunct al SUA.

„Intr-un fel sau altul, situatia curenta va suferi modificari, fie derulandu-se un proces controlat ce va asigura sarbilor kosovari transparenta si corectitudine, fie vor urma evenimente necontrolate si violente”, adauga diplomatul american.

Tim Judah, comentator specialist pe probleme balcanice, este autorul lucrarilor "Sarbii: Istoria, Mitul si Distrugerea Iugoslaviei” si „Kosovo: Razboi si Razbunare”.