Majoritatea parlamentara a completat o lege organica, a referendumului, printr-o hotarare inatacabila la Curtea Constitutionala. Isi ofera astfel dreptul de a decide exclusiv ce va urma daca referendumul pentru demiterea sefului statului va fi invalidat.
Asa cum ne-a tradus Dan Voiculescu spiritul hotararii, actul comis de majoritatea parlamentara este un santaj la Curtea Constitutionala.
PSD, PNL, PC, PRM si UDMR intentioneaza sa organizeze din trei in trei luni un referendum pentru demiterea lui Traian Basescu daca judecatorilor de la Curtea Constitutionala nu le vine mintea la cap si nu confirma modificarile legii referendumului in sensul dorit de partide.
Asistam la instaurarea unei dictaturi a legiuitorilor prin anularea unui principiu fundamental al democratiilor constitutionale, al controlului reciproc al puterilor in stat. Suspendarea lui Traian Basescu cu ignorarea avizului Curtii Constitutionale a fost un semnal.
Cei care-l reclama pe seful statului ca a incalcat regulile jocului democratic, ignora ei insisi normele statului de drept.
Coalitia anti-Basescu a mers foarte departe, a impins confruntarea cu Traian Basescu la absurd. A intrat in spirala violentei publice care nu duce decat la fundamentalism de-o parte sau de alta, la imposibilitatea dialogului, la asasinarea moderatiei. Poate ca aceasta a fost si intentia.
Cu riscul de a-i radicaliza si mobiliza pe sustinatorii lui Traian Basescu, coalitia incearca sa-si starneasca propriii suporteri, sa-i aduca la urne pentru a le valida hotararea de suspendare si, implicit, legitimitatea. Polarizarea extrema foloseste nu numai sefului suspendat al statului, ci si oponentilor sai.
Suspendarea lui Traian Basescu a raspandit vapori toxici deasupra unei societati inclinate spre exces, chiar spre fanatism.
Spre loialitatea extrema fata de o idee sau o persoana, explicata de Dominique Colas ca „patologia unei generatii ai carei parinti nu s-au sacrificat”, un „raspuns al copiilor la persecutiile parintilor, ei insisi persecutati”, „un efect al luptei pentru restaurarea a ceea ce a fost exclus”.
Polarizarea extrema din spatiul public are, ca si in 1990, in centru opozitia comunism/stat de drept. Unii il vad pe Traian Basescu ca pe un continuator al comunismului dictatorial, ceilalti recunoscand oligarhia comunista in coalitia anti-Basescu.
In lumina teoriei lui Dominique Colas, predispozitia societatii noastre spre fanatism este o reactie de compensare la pasivitatea fata de dictatura de dinainte de 1989.
Fanatismul ne-ar face practic orbi in fata alegerii, in primul rand la referendum, dar si la scrutinurile ce se vor desfasura in aceasta atmosfera. Dar echilibrul pare tradare si chiar este, dupa o hotarare ca aceea luata ieri de parlament.
Avem de optat intre bine si rau? Sau intre un presedinte care vrea sa reformeze Romania mai mult cu poporul decat cu institutiile si o oligarhie care foloseste institutiile pentru a-si proteja cuceririle de 17 ani. Isi mai aminteste cineva?
