Biroul lui Ior Dzundev este o exceptie, pentru ca ONU foloseste acronimul FYROM in toate ocaziile oficiale. Aceaste doua cuvinte - Fosta Republica - se afla la baza unei dispute de 14 ani intre tara ambasadorului Dzundev si mult mai puternica sa vecina, Grecia.

„Fiecare delegatie are numele scris pe placuta de pe birou, iar al nostru este Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, sau FYROM,” a declarat Dzundev despre placuta sa de la Adunarea Generala.

„Ne simtim discriminati pentru ca nu ni se permite sa fim un stat membru care isi foloseste numele constitutional,” a declarat acesta, referindu-se la faptul ca tara isi spune Republica Macedonia in constitutie.

In Balcani, disputele - inclusiv pentru proprietatea unor nume - sunt adanc inradacinate. Atena nu intentioneaza sa renunte la ideea potrivit careia cuvantul Macedonia este 100% grec. Guvernul Greciei a insistat pe langa toate institutiile internationale, inclusiv ONU si Uniunea Europeana, in legatura cu aceasta problema.

In cadrul NATO, doar Turcia, rivala istorica a Greciei, recunoaste Republica Macedonia ca atare.

Atena neaga existenta unui stat vecin numit Macedonia, invocand mostenirea macedonenilor, plecind de la Alexandru cel Mare si Filip al Macedoniei. Regiunea nordica a Greciei se numeste tot Macedonia, asa incat doua Macedonii nu impart doar o granita, ci si numele, lucru pe care grecii il considera inadmisibil.

Panos Spiliakos, un american de origine greaca de aproape 2 metri inaltime, este unul dintre cei mai infocati aparatori ai punctului de vedere al Greciei in SUA.

Fiind cel mai activ in disputa numelui, Spiliakos se descrie ca „apostol al adevarului”. Asociatia Pan-Macedoneana pe care o conduce nu accepta folosirea numelui Macedonia de cineva care nu este de origine greaca.

„Nimeni nu a contestat latura greaca a Macedoniei inainte de 1944,” a declarat Spiliakos, referindu-se la data la care liderul iugoslav Josip Broz Tito a sustinut crearea unei Republici Macedonene in cadrul noii Federatii Iugoslave.

Pe de alta parte, Ambasadorul Dzundev afirma ca, potrivit documentelor, guvernul grec a folosit numele de Republica Socialista Macedonia in 1992 fara sa se planga. „Pozitia noastra in aceasta situatie este ca nu suntem o parte a problemei, pentru ca nici nu avem o problema legata de numele nostru,” a spus Dzundev.

La aceasta situatie se mai adauga faptul ca cele doua milioane de locuitori ai Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei nu sunt bucurosi ca sunt ultimii mostenitori ai numelui Iugoslavia si nu accepta modul in care grecii ii pun pe acelasi plan cu toti ceilalti slavi sudici.

Insa nationalistii greci - si minoritatea albaneza din republica - pretind ca macedonenii sunt slavi care vorbesc un dialect al limbii bulgare. Acestia nu sunt membrii unei natiuni macedonene separate, spun ei, ci bulgari munteni dezradacinati.

O disputa fara solutie

Problema a ramas nerezolvata timp de 14 ani. Niciuna dintre cele doua parti nu este de acord cu numele provizoriu stabilit de ONU. Chiar si Matthew Nimetz, emisarul special al ONU care a intermediat acest compromis, admite ca FYROM este „o ofensa la adresa poporului acestei tari”.

Numit emisar special pentru negocierea disputei numelului FYROM/Republica Macedonia in 1999, acesta este implicat in aceasta situatie de la inceputul anilor ’90.

Steagul Macedoniei. Sau FYROM

Inainte sa accepte acest rol, Nimetz a avut o cariera deosebita in Departamentul de Stat al SUA, ca subsecretar de stat in timpul mandatului lui Cyrus Vance, in timpul negocierilor de pace dintre Grecia si Turcia in disputa pentru Cipru, in anii 1970. In multe privinte, Nimetz adopta atitudinea diplomatilor din timpul Razboiului Rece: blocajele trebuie considerate succese.

In prezent, Nimetz lucreaza la General Atlantic, o companie de investitii de capital, si merge in Balcani doar de cateva ori pe an, cel mai recent in ianuarie 2007, dupa ce guvernul Macedoniei a anuntat ca intentioneaza sa redenumeasca aeroportul international din Skopje in Alexandru cel Mare.

Cand ambele parti se afla la masa negocierilor, Nimetz spune ca se refera la cele doua tari cu capitala la Atena si Skopje. „Este foarte dificil sa ai o discutie pe aceasta tema fara sa dai impresia ca vrei sa demonstrezi ceva,” a spus acesta.

E o dificultate pe care o intalneste oricine este implicat in disputa. Numele Macedonia este prea vag, insa celelalte optiuni ofenseaza si inhiba, in acelasi timp, orice efort de dialog.

„Folosesc uneori Republica Macedonia, dupa ce spun Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei,” a spus emisarul. „Nu folosesc niciodata Macedonia.”

De la bun inceput a gasit o modalitate de abordare a problemei. „Cand sunt in tara incerc sa evit cuvantul. Prefer ‘aceasta mare natiune’,” a spus el.

Cea mai mare realizare diplomatica a acestei ‘mari natiuni’ a fost una neasteptata. Pe 4 noiembrie 2004, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat al SUA, Richard Boucher a anuntat subit decizia autoritatilor de la Washington de a recunoaste numele Republica Macedonia in timpul unei conferinte de presa.

Transcriptul evenimentului arata ca doar patru replici erau adresate problemei Macedoniei. Majoritatea celor implicati in disputa au fost prinsi total nepregatiti.

„M-au sunat cu doar cateva ore inainte sa se faca anuntul,” isi aminteste Nimetz. Insa nu a fost singurul luat prin surprindere.

Spiliakos, presedintele Asociatiei Pan-Macedonene, a fost socat. El a considerat acest lucru o grava eroare. „Nu ne-au informat, au facut-o peste noapte,” a spus acesta in timpul unui interviu din luna ianuarie. „E o nebunie.”

Controverse pe teren american

Acest dezavantaj nu i-a demobilizat pe grecii din SUA care isi continua campania. Diplomatii greci au transformat pana si magazinul de suveniruri de la ONU intr-un teren de lupta. Haana Shoukry, vanzatoare din magazin, spune ca a fost nevoita sa schimbe semnele cadourilor din Macedonia.

Insa si americanii-macedoneni fac lobby in SUA. Meto Koloski, fondator si lider al Diasporei Unite a Macedonenilor, a fost indemnat de decizia SUA de a recunoaste numele de Macedonia in noiembrie 2004.

El isi aminteste ca in acea dimineata, aflandu-se in camera de camin a Colegiului Manhattanville din White Plains, New York, a fost trezit de un prieten care il suna din Macedonia pentru a-i da vestea neasteptata in legatura cu anuntul Departamentului de Stat.

Koloski spune ca a plecat imediat la biblioteca din campus pentru a trimite e-mail-uri tuturor macedonenilor pe care ii cunostea, din New Jersey pana la Belica, satul din vestul Macedoniei unde s-a nascut tatal sau. „A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea,” a spus Koloski.

A plecat de la ore si in acea noapte i-a dus pe colegii sai intr-un bar pentru a sarbatori evenimentul.

Koloski, in varsta de 23 de ani, a crescut in Garfield, New Jersey, fiind fiul unui cuplu care a emigrat separat in SUA la sfarsitul anilor 1970 - inceputul anilor 1980. Astazi, Garfield adaposteste peste 3.000 de macedoneni.

Cand Koloski era copil, parintii sai l-au trimis sa locuiasca la bunicii sai in Macedonia timp de doi ani. Acolo a invatat limba care este si acum cea folosita in caminul mamei sale din New Jersey. In Garfield, spune el, „gasesti cate un macedonean la fiecare colt de strada.”

Koloski spune ca a inceput sa isi analizeze identitatea nationala inca din liceu. La inceput a fost co-fondator al Asociatiei Tinerilor Ortodocsi Macedoneni din America de Nord, cunoscuta si sub numele de MOYANA. Cu o saptamana inainte de a deceda, in iulie 2000, tatal sau citea revista internationala macedoneana Makedonsko Sonce (Soarele Macedonean).

In ultimii ani, Koloski si-a indreptat atentia spre crearea unei noi organizatii, Diaspora Macedoneniei Unite, care are reputatia de cea mai activa organizatie a emigrantilor macedoneni. Koloski insusi este o enciclopedie cand vine vorba despre tara sa natala. De asemenea, ii place sa spuna ca se pricepe sa gateasca „tafche grafche”, o tocanita traditionala macedoneana.

Grecii cred altfel

Koloski isi intalneste „adversarii” pan-macedoneni la multe evenimente publice. El a depus eforturi de a-i contacta in toti acesti ani, insa oponentii sai nu au fost dispusi sa il confrunte. Spiliakos si colegii sai ii considera pe Koloski si pe membrii Diasporei Macedoniei Unite drept extremisti.

Koloski a afirmat ca prima sa intalnire cu pan-macedonenii a avut loc la biblioteca din Garfield. A aflat ca o copie a volumului de 576 de pagini „Macedonia: 4.000 de ani de istorie greaca” era singura carte despre Macedonia disponibila la biblioteca.

El crede ca Asociatia Pan-Macedoneana a platit pentru ca aceasta carte sa fie distribuita gratuit in „fiecare biblioteca din America”. Atunci cand vorbeste despre aceasta carte, atitudinea sa diplomata se estompeaza.

„Trebuie sa recunosc ca am luat-o,” spune Meto cu o grimasa. „Nu, de fapt cred ca am returnat-o.”

Orice compromis pare exclus

Insa cativa ani mai tarziu, Spiliakos si colegii sai pan-macedoneni au continuat sa refuze sa le acorde lui Koloski si celorlator macedoneni dreptul de a folosi numele de Macedonia, sugerand ca „Slavalbania” sau „Albania-slavia” sunt nume mai potrivite.

De asemenea, acesta sustine numele de Republika Vardarska, sau Republica Vardar, dupa numele fluviului care traverseaza statul cu numele in disputa. Spiliakos nu intelege de ce poporul FYROM insista sa adopte o identitate straina.

Pan-macedonenii au convins 18 legislaturi din SUA sa adopte rezolutii ale senatelor, precizand ca termenul Macedonia apartine grecilor.

Spiliakos recunoaste ca rezolutiile nu pot afecta disputa, insa spune ca acestea arata ca nu poti subestima puterea lobby-ului grecilor. „Nu este suficient sa ai dreptate, trebuie sa fii destul de puternic sa demonstrezi ca ai dreptate,” a spus acesta.

Senatorul din Carolina de Sud, Phil Leventis, care a sustinut rezolutia in statul sau, este legislatorul tipic care sustine astfel de rezolutii. Cunostintele sale pe marginea fondului disputei par a fi cel putin superficiale, neputand sa indice locul Macedoniei pe harta, spunand ca problema era legata despre „fosta regiune cehoslovaca”.

Dar Spiliakos spune ca senatorii nu trebuie neaparat sa inteleaga istoria regiunii: grecii pot furniza detaliile necesare. Nina Peropoulos, coordonatoarea pan-macedonenilor din Houston care a ajutat la adoptarea rezolutiei in consiliul statului Wisconsin, spune ca grecii au toate „datele istorice autentice” de partea lor.

Ca si Spiliakos, Peropoulos sustine numele de Republica Vardarska, drept posibil nume pentru Macedonia.

In vara anului trecut, Asociatia Pan-Macedoneana a organizat un congres de trei zile la Las Vegas, ce a inclus un discurs al lui George Papavizas, autorul unei carti intitulate Sange si lacrimi - Rolul comunismului in etnogeneza ‘Macedoniei’.

Pavavizas a declarat: „Istoria a ajuns acum la un nivel absurd si de neconceput in care o mica enclava de munte care isi spune ‘Republica Macedonia’ cere - prin numele pe care si l-a asumat - nu doar sa fie Macedonia, ci singura Macedonie; iar poporul sau slav cere - prin puterea acordata de un dictator - sa fie nu doar macedoneni, ci singurii macedoneni.”

Spiliakos a vizitat poporul pe care il numeste doar FYROM. Insa in SUA se intalneste cu oficialii macedoneni doar in confruntarile organizate in cadrul diverselor evenimente diplomatice si universitare.

In SUA, Matthew Nimetz este, probabil, singurul oficial care s-a intalnit cu toate partile implicate in disputa, inclusiv cu Macedonenii Uniti ai lui Koloski si cu Pan-Macedonenii lui Spiliakos. „Imi spun uneori ca e un job nesatisfacator, pe o problema in care niciuna din parti nu e dispusa sa faca vreo concesie pentru a ajunge la un acord,” spune Nimetz.

El a propus cel putin 12 nume alternative celor doua parti de-a lungul anilor, insa niciuna nu a fost acceptata. Numele sau preferat, din lista celor respinse, este Noua Macedonie, despre care spune ca este „un nume placut”.

„Sunt un om interesat de multe lucruri,” a declarat Nimetz. „Unora dintre oamenii pe care ii intalnesc si care au o singura eterna problema imi vine sa le spun ‘Treziti-va’.”

Amanda Rivkin este studenta la Scoala de Jurnalism din Columbia. Traducere de Lucian Gavril.