Ioana Lupea: "Clasa politica romaneasca dovedeste neputinta de a vedea mai mult decat propriul buric."
Romania se vede din afara ca un spectacol de ciudatenii din secolul XIX, in fata carora ramai, la o distanta sigura, cu gura cascata: ministerul cu doua capete, presedintele suspendat pentru ca articuleaza compulsiv cuvantul oligarhi, demnitarul David ascuns de frica unui ambasador nemultumit de mersul luptei anticoruptie, premierul necopt care se joaca in toiul crizei cu masinutele, motocicletele si avioanele.
Vestile ce razbat din Romania prin canale media sunt neobisnuite pentru o democratie, lovitura de stat a cleptocratiei, al doilea puci al lui Ion Iliescu, calul troian al intereselor mos-covite. SUA si UE au renuntat deocamdata sa ne considere un prieten de familie sau un partener. In ochii lor, am dobandit statutul de „copil bolnav”, cu un comportament impredictibil si suicidar.
Se aud clar avertismente si regrete. Presedintele George W. Bush ocoleste Bucurestiul. Franta, Marea Britanie, Suedia si Olanda cer Comisiei Europene sa fie mai intransigenta cu Romania si Bulgaria pentru realizarea reformelor.
Ingrijorarea creste si in ochii vecinilor nostri carora le-am promis sprijinul pentru aderarea la UE sau la NATO: dezmatul vicios de la Bucuresti afecteaza credibilitatea procesului de extin-dere.
Clasa politica romaneasca dovedeste neputinta de a vedea mai mult decat propriul buric. Daca va continua criza, asa cum ne ameninta Mircea Geoana si Dan Voiculescu, prin continuarea procedurii de suspendare sau prin daramarea guvernului, asupra Romaniei se va institui, daca nu la nivel oficial, atunci informal, carantina diplomatica. Daca n-am intrat deja in izolare preventiva.
Confirmarea Bucurestiului ca gazda a summitului NATO din 2008 nu este o victorie, ci evitarea unui mare esec.
Cu cat zgomotul din tara este mai asurzitor, cu atat vocea Romaniei in politica externa este mai slaba, aproape amutita. Romania absenteaza din dezbaterile importante ce au loc astazi in politica internationala, cu efecte asupra noastra. Nu este vina proaspatului ministru de externe Adrian Cioroianu, doar o veriga din mecanismul care genereaza politica externa.
In acest timp Rusia si-a anuntat opozitia fata de amplasarea scutului american antiracheta in Polonia si Cehia si a bazelor militare in Romania, a deschis un conflict politic cu Estonia si a suspendat aplicarea Tratatului de neproliferare a armelor conventionale in Europa.
Tot zilele acestea polemica referitoare la statutul provin-ciei Kosovo a atins un punct culminant in pregatirea unei decizii in Consiliul de securitate al ONU. Sa luam ca exemplu Kosovo.
Romania s-a opus independentei sustinute de SUA si de Marea Britanie din doua motive intemeiate: apararea principiului integritatii teritoriale si prevenirea folosirii precedentului Kosovo de catre Rusia in cazul Transnistriei.
Care este acum pozitia tarii noastre vizate de noile evenimente din poli-tica internationala? Romaniei nici macar nu i se da cuvantul, pentru ca nu mai are unul.
Un fost ministru de externe spunea, referindu-se la politica internationala, ca „in ape tulburi se pescuieste usor”. Romania este o apa tulbure. Cine a pescuit vom afla probabil prea tarziu.
