Ministrul Justitiei de acum. Ministrul Justitiei de acum. Ministrul Justitiei de acum. Ministrul Justitiei de dupa Monica Macovei. Ministrul Justitiei de acum. Ministrul Justitiei de acum. Ministrul Justitiei de acum. Glas pitigaiat, par moale, barba mica si rara.
Pustiulica
Reporter: Ce face pustiulica?
Tudor Chiuariu: Cine e pustiulica?
Rep.: Ministrul Justitiei.
T.C.: Eu sint necasatorit si nu am copii.
Rep.: Pai, nu de copii ma luam, ci de dumneavoastra, un copilas.
T.C.: Nu mai sint nici copilas, nici tinerel, nu mai sint acum tinerel. Am fost tinerel cind am intrat in politica. Aveam 21 de ani.
Rep.: Nu sinteti pustiulica?
T.C.: Nu.
Rep.: Nu va place?
T.C.: Nu, nu, nimeni nu si-a permis sa-mi spuna asa.
Generatii politice
Rep.: Cam de ce virsta va simtiti asa?
T.C.: Ma simt un om cu experienta.
Rep.: E, pe dracu’!
T.C.: Am ajuns la oarecare maturitate.
Rep.: Cu filosofia asta nu mai intelegi omul. Filosofii vorbeau de maturitate spre 50 de ani.
T.C.: Da, dar eu cred ca trebuie sa tinem cont de o schimbare dramatica de generatii in politica romåneasca. Eu cred ca generatia de 50-60 de ani e inlocuita de cea de 30-40 de ani. Nu avem o generatie de mijloc, de 40-50 de ani.
Rep.: Avem ce invata de la generatia aia care se duce, se tot duce, colaboratoare a Securitatii, corupta...
T.C.: E un proverb chinezesc care spune ca semeni mai mult cu colegii tai de generatie decit cu parintii tai. Eu cred ca lucrul acesta e valabil si cred ca seman mai mult cu omologii mei din statele europene, precum ministrul Justitiei din Cehia, de o virsta cu mine, decit cu cei din generatia virstnica din politica romåneasca.
Rep.: Tariceanu, din punctul asta de vedere, ce virsta are?
T.C.: In jur de 50.
Rep.: E dinozaur?
T.C.: E din prima generatie care a facut politica dupa ’90. Nu e dinozaur.
Rep.: Dar cum e?
T.C.: E un om politic echilibrat.
Rep.: E din aceeasi generatie cu Basescu?
T.C.: Da, din aceeasi generatie, din generatia care nu a facut politica inainte de ’90. Oameni cu profesiile lor, intrind in politica fara pregatire politica, fara sa se fi pregatit sa fie politicieni profesionisti.
Rep.: Nivelul lor politic care e?
T.C.: Generatia asta a venit sa conduca dupa 2004. Pina atunci a condus generatia 60-70. De fapt, probabil, asta a si fost lupta intre cele doua generatii: 60-70 cu cea de 40-50 de ani.
Rep.: Ce ne facem cu Basescu si Tariceanu, care se cearta ca tiganii?
T.C.: Eu cred ca generatia lor va fi inlocuita de noua generatie dupa 2009. Cred ca toate partidele pregatesc o iesire a generatiei 30-40.
Rep.: Dar de ce avem un Tariceanu echilibrat, un Basescu...
T.C.: Nu stiu cum sa-l caracterizez pe Basescu.
Rep.: Unii vad in Basescu zeul, iar in Tariceanu servilul.
T.C.: Nu, a fost nevoie de un echilibru in povestea asta. Sa ne amintim ca Alianta nu a cistigat alegerile in 2004, era insa nevoie de o schimbare la guvernare si de o coalitie care nu a fost usor de gestionat. Premierul si-a stabilit un obiectiv, care a fost istoric, Integrarea, si a imbracat haina echilibrului, altfel era imposibil de stapinit o coalitie.
Rep.: Echilibru a insemnat moale, umil.
T.C.: Nu, nu, eu cred ca va veni un timp in politica in care va fi apreciat mai degraba echilibrul decit cearta permanenta.
Omul potrivit la momentul potrivit
Rep.: Sinteti copilul prematur, nascut la cearta dintre cei doi vlajgani.
T.C.: Nu cred, cred ca am fost omul potrivit la momentul potrivit.
Rep.: Chiar?
T.C.: Chiar.
Rep.: Monica era.
T.C.: Eu cred ca doamna Macovei a fost omul potrivit la momentul potrivit si momentul acela potrivit a fost decembrie 2004.
Rep.: Bun, dar de ce i-ati luat locul ca om potrivit la timpul potrivit dupa ce fu¬sese timpul potrivit al altui om potrivit?
T.C.: Da, eu nu cred ca trebuie sa punem problema astfel, ca un om a luat locul altuia. A fost o decizie politica si premierul mi-a facut propunerea aceasta, luind in considerare rezultatele mele la Departamentul Antifrauda.
CSM
Rep.: Ce sa faceti, dom’le, cu sacalii de la Procuratura, javrele CSM, judecatorii jegosi!
T.C.: Eu nu cred ca trebuie sa-i categorisim asa!
Rep.: Dar cum?
T.C.: Nu cred ca-i important sa-i caracterizam intr-un fel sau altul, ci sa gasim o cale de dialog.
Rep.: Dialog cu ticalosii? Pai, nici sa le dati doua palme nu sinteti in stare...
T.C.: De ce e nevoie de asta? De ce e nevoie de cearta cu ei si cu parlamentarii? Care este rezultatul acestui timp de fronda? Legi care nu sint votate nici acum, care zac prin Parlament. Sa vedem ca, datorita atitudinii doamnei Macovei, senatorii nici nu mai voiau sa auda de Legea ANI si exemplele pot continua.
Sa intelegem apoi ca multe masuri de reforma nu puteau fi luate fara CSM si, atunci, de ce cearta? Traim intr-o perioada plina de surprize, cum spune un clasic in viata, ingerii cad si ticalosii se mintuiesc.
Rep.: Deci nu stim ce e aia vinovatia, ce e dreptatea.
T.C.: Eu sper ca dosarele in lucru sa arate care e dreptatea si care sint vinovatii.
Rep.: Din ce cauza nu se termina nimic in Justitie?
T.C.: Sint mai multe cauze... dosarele de coruptie sint complexe si, oriunde in lumea asta, ele dureaza mult...
Rep.: Nu ne pricepem, dom’le!
T.C.: E si aspectul acesta. Nu am avut procurori si judecatori specializati, dar sintem pe drumul cel bun.
Iesiul. Nea Relu
Rep.: Sinteti din Iesi!
T.C.: Da.
Rep.: Oras mic, prafos...
T.C.: Nu-i asa mic. Al treilea oras din Romånia.
Rep.: Tragi sfori sa ajungi mare, lume mica, plina de birfe si curveturi...
T.C.: Eu nu am tras nici o sfoara. Mi-am vazut de cariera mea, ca avocat si cadru universitar. As putea fi un exemplu pozitiv in ceea ce priveste construirea unei cariere pe propriile picioare. Provin dintr-o familie normala.
Rep.: Si cind vine nea Relu, cum faceti?
T.C.: Nu stiu la ce va referiti.
Rep.: Nea Relu?
T.C.: Cine e?
Rep.: Nea Relu, de... nu-l stiti pe nea Relu?
T.C.: Cine e nea Relu?
Rep.: Relu Fenechiu, mentorul dumneavoastra, tatucul dumneavoastra... chiar va faceti turc si nu-l cunoasteti?
T.C.: Il cunosc.
Rep.: Hai, Tudore, ia un mic, ia o bere, apara-ma. Ia un mic, ia o bere, hai la partid! Ia un mic, ia o bere, hai la Bucale sa te fac om.
T.C.: Nu... exagerati! Nu are nici o legatura. Eu cred ca la Iasi s-a constituit un grup de tineri, care a avansat in PNL si a preluat puterea pe baza propriilor merite. Priviti in CV-ul meu, pe meritele mele am fost ales de cinci-sase ori, ales, nu numit, in diverse organizatii. Nu e un lucru derizoriu.
E o intimplare ca noi am intrat la guvernare in timpul mandatului domnului Fenechiu.
Nea Relu
Rep.: Nea Relu cind a aparut?
T.C.: Eu, ca liber-profesionist, ca avocat, l-am reprezentat in instanta. Puteam sa va reprezint si pe dumneavoastra, sa presupunem. Ceea ce nu inseamna ca as fi fost omul lui Istodor.
Rep.: Cum nu? Va cumparam cu onorarii...
T.C.: Nu, nu cred.
Rep.: Cum l-ati cunoscut pe maestrul dumneavoastra?
T.C.: Care maestru?
Rep.: Nea Relu, de!
T.C.: Nu am maestru! Pe domnul Fenechiu l-am cunoscut la partid. Eram seful organizatiei de tineret cind dumnealui s-a inscris in PNL.
Rep.: Are calitati?
T.C.: Da, de bun organizator.
Rep.: La Bucuresti e bine vazut ca are bani si toaca!
T.C.: Nu cred, nu cred!
Rep.: Si ati iesit la un teatru de papusi, la o opereta, impreuna?
T.C.: Cine?
Rep.: Dumneavoastra cu nea Relu. Avocatul si clientul, la distractii in Iasi?
T.C.: Nu, nu. Numai la birou ne-am vazut.
Rep.: La negru v-a platit? Ha, ha, ha, Doamne fereste!
T.C.: Doamne fereste, da!
Patriciu
Rep.: Si Tariceanu va cheama... cu Patriciu in birou.
T.C.: Asa...
Rep.: Sint prieteni.
T.C.: Nu stopez nimic din cercetarile penale. Eu nu am atributii in acest sens. E timpul sa depasim conceptia asta, ca ministrul Justitiei ar fi pus acolo pentru a stopa dosarele prietenilor de partid.
Rep.: Cum sa va credem? Sinteti mai prieten cu Tariceanu decit Macovei.
T.C.: Nu are legatura prietenia in chestia asta. Eu cred ca s-a demonstrat chestia asta si s-a inceput saptamina trecuta cercetarea penala a unui lider PNL.
Rep.: Un giscan prost... Cind Patriciu? Cind Nastase?
T.C.: Lucrurile astea le stiu judecatorii. Din cite imi amintesc, au ajuns la judecata.
Rep.: Nici un biletel, nici un telefon...
T.C.: Nu, nu.
Rep.: Parca vad ca va ratati cariera!
T.C.: Nu cred. O sa incerc sa nu fac greseli.
Braveheart
Rep.: Nu sinteti Robin Hood. Ioana d’Arc a fost Monica. Ce vreti sa fiti?
T.C.: Braveheart. Ma rog, nu vreau sa fiu Robin Hood, fiindca nu se poate face reforma impotriva tuturor. Eu cred ca exista o majoritate a bunei-credinte. Si in CSM, si in Parlament.
Rep.: O sa va ia de fraier. Majoritatea bunei smecherii.
T.C.: O sa vedem. Deocamdata, am ajuns la un punct comun. Sa nu fie respinsa Ordonanta DIICOT... am introdus prevederi mai dure in Legea ANI...
Navomodele
Rep.: Copilarie fericita?
T.C.: Foarte.
Rep.: La carte sau pe maidane?
T.C.: Eram bun la carte si am facut si mult sport. Am fost campion la navomodele.
Rep.: Sport la navomodele. Ha, ha, ha...
T.C.: Da, si fotbal am jucat. Libero si fundas.
Rep.: Cum furati mingea?
T.C.: Prin alunecare. Am fost in echipa cu Mugur Bolohan.
Rep.: La fotomodele de astea cum ati ajuns?
T.C.: La navomodele. Imi place sa construiesc. Am fost campion national de juniori, cu DM 111. Ca sa cistigi trebuie sa ai vint bun si noroc. Vintul dinspre pupa e cel mai prielnic.
„Ma furnica“
Rep.: Fete, ceva?
T.C.: Sigur.
Rep.: Vrajeati ceva?
T.C.: Sigur. Le duceam in Parcul Copou, la o discoteca.
Rep.: Ce e viata?
T.C.: O succesiune de experiente din care vreau sa invat.
Rep.: Va iubiti tara?
T.C.: Da.
Rep.: Vi se furnica?
T.C.: Mi se furnica. Cind am stat la o masa cu reprezentantii tuturor statelor europene si am simtit responsabilitatea misiunii mele acolo. Era ceva din interior care-mi dadea puteri, erau cele 22 de milioane din spatele oricarui ministru romån cind sta la acea masa.
Rep.: Interesant discurs aveti. Vad ca dati citate, sinteti taios, dar o poveste, sa-mi spuneti o poveste cap-coada, puteti spune?
T.C.: Aveti dreptate. De cind am devenit ministru, mi-am pierdut memoria.
(Versiunea audio, pe blog-ul Istodor de pe www.facemcatavencu.ro)
