Presa scrie ca este in curs de finalizare proiectul tripartit (PNL, PD, PSD) pentru schimbarea sistemului de vot intr-unul uninominal (termenul corect ar fi, de fapt, mixt - am explicat aici). Pana sa intram in detaliile proiectului, am un pasaj semnificativ pentru intreaga discutie despre sistemul de vot. Iata-l, preluat din Cotidianul:
PSD are obiectii in ceea ce priveste votul prin corespondenta. „Vom propune eliminarea. O duminica pe an si toamna tirziu, oamenii pot sa stea acasa la ei”, ne-a declarat deputatul Victor Ponta, iar Mihai Voicu ne-a confirmat ca eventuala opozitie a PSD va conduce la caderea acestui sistem.
In ceea ce priveste votul si desemnarea de candidati din diaspora, exista semnale ca PD nu le considera „fezabile”.
Pasajul e semnificativ nu pentru implicatiile unor astfel de decizii; sunt altele si mai gogonate in acelasi proiect, iar in legea curenta nici nu mai vorbesc. E un alt punct de vedere, cu mult mai important, din care o afirmatie kumm este cea a dlui Ponta este semnificativa.
E vorba de filosofia care sta in spatele lui; e vorba de modul in care acesti demnitari, produsi ai sistemului actual, privesc legea electorala in particular si sistemul politic democratic in general.
E foarte adevarat ca o duminica pe an si toamna tarziu oamenii pot sa stea acasa la ei. Si ar fi normal ca legea electorala sa porneasca de la premisa asta - daca votul ar fi, intr-o masura oricat de mica, un privilegiu care este acordat populatiei. Or, intr-o democratie cel putin, nu este deloc asa ceva.
Votul popular nu este un cadou sau un hatar pe care ni-l fac politicienii sau statul, si in schimbul caruia statul poate sa pretinda ceva, fie si sa stai acasa o duminica pe an, toamna tarziu. Votul este un drept pe care cetatenii il au, si pe care statul si politicienii ar trebui sa faca tot ce este in mod rezonabil posibil pentru a fi exprimat.
