“Opozitia nu lasa Guvernul sa lucreze”. Oldies but goldies, slogane nepieritoare; acesta era intr-o voga extraordinara pe la inceputul anilor ‘90. Stiu ca acum suna oarecum ciudat si polemic, pe atunci era interpretat la modul cat se poate de literal: opozitia, in sensul larg al termenului, trebuia macar sa taca - daca nu avea bunul simt sa aplaude actiunile puterii.
Cu una din minciunile mizerabile care continua si acum sa otraveasca dezbaterea publica, se spunea ca principiul democratic fundamental este ca minoritatea se supune majoritatii. Iar pentru cazurile mai recalcitrante se aduceau minerii.
Parul puterii s-a schimbat, dar naravurile ba. In ultimii ani sloganul a fost rafinat; intre timp a aparut un alt factor, complet inexistent in 1990: aderarea europeana si implicit prezenta unui etalon pentru guvernare.
Desigur, institutiilor europene, curti si comisii, nu li se putea spune chiar asa pe sleau ca “nu lasa guvernul sa lucreze” cu criticile lor - desi e evident ca au facut-o cu mult mai mult succes decat mult-hulita societatea civila autohtona.
Solutia, si-a spus puterea, este ca Europa (dar si electoratul autohton) sa nu stie cum lucreaza guvernul, cel putin in privintele in care ar putea sa-l critice. Punctul slab al acestei tactici era aceeasi societate civila.
Independente de puterea politica, organizatiile cu pricina aveau prostul obicei sa analizeze guvernarea de capul lor, si sa faca publice si sa trimita rapoartele rezultate institutiilor europene. Iar acestea aveau si mai prostul obicei sa le ia in considerare.
Prin urmare, politica cea mai extinsa, mai serioasa si mai profesionist urmarita din guvernarea actualului blogger Nastase a fost cea de imagine. Cealalta minciuna mizerabila care a aparut atunci spune ca e in interesul publicului ca problemele din sistem, coruptia sau proasta functionare a institutiilor, sa fie ascunse de ochii organismelor internationale (si, de ce nu, si a electoratului).
In interesul superior (de partid, mai ales, si) de stat mizeria trebuie bagata sub pres.
In 1990 dl Chiuariu nu era inca la liceu. 17 ani mai tarziu conduce ministerul Justitiei si ii infiereaza pe cei care nu-l lasa sa lucreze cu criticile lor si primejduirea interesului national cu rapoartele lor.
