Primul interviu la care m-am prezentat s-a desfasurat intr-o atmosfera entuziasta. Eu eram dornica sa invat, ei aveau nevoie de un om pe care se pot baza. S-au discutat pe fata subiecte precum programul prelungit din urmatoarea perioada si volumul ridicat de munca.
Ma asteptam, dar nu ma deranja cu nimic stiind ca voi face totusi ceva ce imi place. Penultimul lucru pe care mi l-a spus duduia de la resurse umane a fost ca ma asteapta sa incep cat mai curand. Iar cea care a pus punct interviului a fost, scurta ce-i drept, discutie despre bani. Stiam ca pot sa-mi ofere jumatate din salariul pe care il aveam la precedentul job si nu aveam nicio problema cu asta.
Problema a fost ca am fost sincera. Se pare ca cineva care a avut un salariu mai mare nu pare a fi de incredere pentru un angajator. Acesta din urma vede candidatul ca pe cineva care va sta cel mult o saptamana dupa care va pleca in favoarea oricui oferteaza mai mult. N-am stiut asta la momentul interviului. Dar acum stiu!
