Germania a devenit a treia țară din Uniunea Europeană unde este legal canabisul în scop recreațional, după Malta în 2021 și Luxemburg în 2023. În România, părerile sunt împărțite, când vine vorba despre fumat de iarbă – canabis, marijuana sau weed: o majoritate care condamnă consumul și consumatorii ca și cum fumatul ar fi unul dintre cele mai rele lucruri din lume și o minoritate în creștere, care privește consumul cu o foarte mare relaxare. Ne-am întrebat dacă există și o zonă gri între cele două extreme, dacă fumatul e atât de rău pe cum spun unii sau dacă e atât de bun pe cum spun alții. Ca să înțelegem care e treaba cu fumatul de iarbă, cât de relaxat putem să-l privim, care e punctul în care el devine problematic și cât de mari sunt daunele pe care le poate cauza consumul acestei plante, am stat de vorbă cu trei consumatori cu experiențe diferite și cu trei specialiști – toți trei psihiatri, iar doi dintre ei și psihoterapeuți specializați în adicții.
„După ce am avut o perioadă în care am fumat mai des, am simțit nevoia ca în timpul săptămânii să fiu activă, să fac treabă, și în weekend să mă relaxez și poate să fumez un joint. De fapt, simțeam nevoia să am niște pauze în care să fiu foarte concentrată, foarte activă la muncă, să nu mă gândesc la asta sau să nu fiu ca într-o vacanță mentală permanentă – că iarba poate să facă chestia asta pentru unii oameni” – Claudia*, 36 de ani.
„Relația mea cu fosta era bazată doar pe weed. Noi ne relaxam fumând și, când nu aveam weed, scandal, conflict. Deveneam foarte conflictuali amândoi. Am observat că toți oamenii care ajung în starea de dependență – că e o dependență psihică, nu fizică – devin irascibili când nu au chestia asta. Și mie mi se întâmplă, deși eu mă liniștesc fumând țigări normale și bând un ceai. Cine zice că weed-ul nu creează dependență minte. N-ai cum” – Ștefan*, 40 de ani.
„Acum, în loc să fumez 20 de grame de iarbă pe săptămână, fumez cinci grame pe săptămână. Mă mențin, îmi place să fac un joint și să fumez din el toată ziua, trag câte două fumuri din când în când. În general, în weekend bag trei grame și în cursul săptămânii două. Cocaină nu mai bag deloc acum, dar băgam cam un gram pe lună, pe care mi-l luam eu. Că, așa, când mergi la petreceri, nu știi cât tragi. Că tot tragi din grămadă. Dar acum nu mai merg la petreceri de genul, că simt că nu mă pot abține, dacă-mi pui tăvița sub nas, trag” – Andrei*, 40 de ani.
Claudia, Ștefan și Andrei sunt fumători de iarbă. Fiecare dintre ei a fumat diferit, de la recreațional la obișnuință sau abuz și dependență. Toți trei au ajuns, într-un fel sau altul, la concluzia că excesul nu e bun. Niciunul dintre ei nu vrea să se lase de tot.
7
3
