Evaluarea in sistemul nostru de invatamant este, in adevar, in mare suferinta. Pentru ca se face exclusiv la sursa, la furnizor, fara siguranta ca este cinstita si corecta. Toate rezultatele de la examenele de absolvire ne spun ca ceva nu este in regula cu aceasta evaluare. Nici nu-i de mirare, ce furnizori de bunuri sau servicii si-ar da cu firma in cap cu prilejul evaluarilor, sa recunoasca onest ca produsul lor este de proasta de calitate?
In disperare de cauza, Ministerul Educatiei crede ca a gasit solutia, propunand impartirea elevilor, dintru inceput, in trei categorii: slabi, medii si foarte buni.
Argumente ministerului
- Se face o verificare in timpul anului, astfel incat, daca apar note mari intr-o clasa slaba, directorul se alerteaza imediat si ia masuri.
Adica, un elev (sau mai multi), nu are voie sa progreseze in timpul anului scolar, sa invete o lectie care-i place mai mult si sa ia o nota buna sau foarte buna, ca imediat e luat la intrebari? Ce pedagogie mai e si asta?
- Cu clase omogene se poate lucra mai usor. In clase neomogene pierd si elevii buni si cei slabi.
Argumentul e valabil, dar tocmai de aceea Legea Educatiei Nationale a lasat la dispozitia profesorului 25% din orele de la o materie, pentru a face performanta cu elevii cei mai buni si activitati de remediere cu elevii mai slabi. Exista si cursuri de CDS (curriculumul la dispozitia scolii), 20% la gimnaziu si 30% la liceu, in acelasi scop: sa rezolve interesele de dezvoltare locale si regionale, interesele beneficiarilor serviciilor educationale. Care si platesc, prin taxe si impozite, astfel de servicii.
- Situatia catastrofala de la bacalaureat n-a fost anticipata si datorita notarii din timpul scolii, neconforma cu nivelul real de pregatire al elevilor;
Situatia poate fi rezolvata prin evaluari sumative, la sfarsitul anului scolar, care pot fi realizate prin implementarea unor aplicatii informatice care sa faca ele evaluarea obiectiva a nivelului de cunostinte al elevilor, fara contributia, eventual subiective, a profesorilor.
Argumente contra
- Nu poti face de la inceput o planificare (programare) negativa a elevilor, fara sa risti sa-i demotivezi sa-si depaseasca conditia. Unii elevi se vor complace si obisnui cu conditia impusa si vor ajunge sa creada ca acesta-i nivelul lor pe care nu-l vor putea depasi niciodata.
- Pe urma, unii sunt buni la matematica dar mai putin pregatiti la limba romana, sau la istorie. Altii sunt buni la limbi straine, dar nu le place fizica. Atunci, ce inseamna clasa slaba, la ce materie? Facem clase bune pe materii, sau cum?
- Daca un elev face un salt spectaculos, la materia care-i place, sau a fost ajutat de cineva s-o inteleaga, ce facem, il luam la intrebari, de ce a luat o nota buna?
- Ce relatii se stabilesc in scoala, in pauze, intre elevii foarte buni si cei slabi? O fata catre un baiat: „nu vorbesc cu tine, pentru ca esti in clasa de prosti!”
- Intr-o clasa neomogena, cu elevi si buni si slabi, se creeaza competitie, intr-ajutorare, invata unii de la altii, nu sunt discriminati din start, ca sunt prosti.
- Profesorii vor fi discriminati si ei intre ei, cei foarte buni (sau doar cu pretentii), vor ajunge sa predea la clasele foarte bune, iar suplinitorii si incepatorii la clasele slabe, sau cu probleme. Astfel incat clasele dificile, vor avea, probabil, profesorii mai slab pregatiti. De fapt n-am rezolvat nimic, cupland profesori slabi cu elevi slabi.
- Parintii vor reactiona si ei, stiindu-si odraslele planificate negativ, din start. Vor face presiuni pentru mutarea lor in alte clase, iar daca nu reusesc, la alte scoli. Ce parinte doarme linistit stiindu-si odrasla planificata la mediocritate, in cel mai bun caz.
- In evaluarea formativa, de-alungul anului, este chiar indicat sa dai la un moment dat unui elev o nota mare, chiar si numai pentru un raspuns bun, atentionandu-l: „vezi ca si tu poti sa dai raspunsuri bune?” Crescandu-i respectul de sine si increderea in fortele proprii, partida este pe jumatate castigata.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
