Recenta aparitie in spatiul public a unei presupuse comunicari a Guvernului Romaniei catre FMI (evident, supervizata de insusi Jeffrey Franks, reprezentantul FMI pentru Romania!) imi da prilejul de a analiza o serie de masuri economice si legislative – unele recent implementate, altele doar propuse -, cu importante consecinte pentru Romania in anii urmatori. Presupun a priori ca versiunea de text aparuta in media este corecta si reflecta cu acuratete discutiile FMI-Guvern. Reactiile politice nu s-au lasat intarziate si au pendulat intre „FMI ne ia pielea de pe noi” si „FMI este singura cale de scapare de la dezastrul total”.
Comunicatul este structurat in 25 de puncte, grupate in 6 teme: (1) Introducere – stadiul indeplinirii prezentului acord intre Romania si FMI; (2) Politica Fiscala; (3) Sectorul Financiar; (4) Politica Monetara si de Rata de Schimb; (5) Reforme Structurale; si (6) Modificari de acord si monitorizare. In cele ce urmeaza incerc sa ma concentrez pe punctele 2, 3 si 6, cu un accent special pe consecintele pe termen mediu si lung pentru economia romaneasca.
Politica Fiscala
Previzibil, accentul este pus pe deficitul bugetar pe 2011 si 2012, unde tintele sunt relativ stranse – de 4.4% si, respectiv, 3.0% din PIB. Spre comparatie, pachetele financiare de ajutorare a Irlandei, Greciei si Portugaliei contin tinte de deficit bugetar mult mai mari, cu un program de reducere pe o durata mai lunga. Teoretic, se poate argumenta ca ar mai fi fost loc de negociere pentru Romania, in special in conditiile in care datoria publica externa este mica (c. 38% din PIB). O tinta de deficit bugetar mai mare ar fi permis introducerea unor masuri de austeritate mai putin dure prin repartizarea lor pe o perioada mai lunga de timp. Practic, dupa cum stie foarte bine si FMI, aceasta laxitate ar fi dus la amanari interminabile in reducerea si eficientizarea cheltuielor bugetare, in special in prag de alegeri parlamentare. Aici culegem si roadele credibilitatii fiscale scazute a guvernelor Romaniei din ultimii ani. Cu deficite bugetare mai putin volatile si cu o fiscalitate previzibila si stabila, marja de manevra ar fi fost mai mare.
Accentul este in continuare pus pe reducerea cheltuielilor publice prin: scaderea numarului de angajati in sectorul public, prioritizarea (adica amanarea) investitiilor in infrastructura, eficientizarea (adica scaderea) cheltuielilor sociale si de sanatate, cresterea (adica mulgerea) temporara a dividendelor de la intreprinderile de stat („IS”), calcularea exacta si reducerea arieratelor din intreg sectorul public. Personal, mi se pare ca nu exista o prioritizare a acestor masuri si nici o evaluare a posibilitatilor de implementare. De exemplu, este relativ usor sa reduci personalul din sectorul public, fie doar si prin neinlocuirea celor ce ies la pensie sau care pleaca voluntar, dar este mult mai greu sa impiedici autoritatile locale (in prag de alegeri!) sa cheltuiasca peste venituri, acumuland astfel noi arierate. Este usor sa ameninti ca IS-urile care acumuleaza arierate vor fi declarate in faliment si date pe mana tribunalelor competente si e mult mai mai greu sa o faci, avand in vedere opozitia managementului, a fortei de munca si lipsa specialistilor in restructurari financiare.
De departe, cele mai controversate masuri de austeritate sunt cele de reducere a cheltuielilor sociale si de sanatate. Principiul eficientizarii – facem mai mult cu mai putine resurse – este laudabil, dar aplicarea in practica, foarte indoielnica. De exemplu, introducerea de carduri electronice individuale in 2012 este teoretic o idee excelenta, dar complexitatea si durata unui astfel de proiect o face indoielnica. Pe de alta parte, cate paturi de spital (si unde!) sunt optimale pentru Romania in 2011 este, in esenta, o decizie politica ce trebuie comunicata, argumentata si asumata ca atare. Mai interesanta mi se pare propunerea de a reduce cheltuielile cu medicamentele prin stabilirea unor preturi de referinta (in sfarsit!) si folosirea medicamentelor generice – o idee, de altfel, propusa de specialistii din sectorul privat de multi ani.
Sunt vizate si principalele masuri de crestere a veniturilor, dar in opinia mea textul sufera de aceeasi lipsa de tinte concrete, precum si de absenta totala a evaluarii implementabilitatii: consolidarea ANAF, imbunatatirea sistemelor IT si recrutarea de personal calificat sunt, toate, masuri teoretic laudabile, dar sunt vagi, fara tinte precise si, sa fim sinceri, indoielnice in practica. Exista si idei concrete si usor de aplicat: cresterea contributiilor sociale in sistemul de pensii prin reducerea pragului minim, coplata pentru servicii medicale si, in viitor (de ce nu in acelasi proiect de lege?), pentru medicamente.
Sectorul Financiar
Raportul sustine ca statisticile negative din sectorul bancar (imprumuturile neperformante, in crestere, ajungand la 12.7% din total imprumuturi T1 2011) sunt balansate de capitalizarea mare – de 14.7% – si de revenirea pe profit a bancilor in T1 2011. Asa cum am scris intr-un articol anterior aceste statistici agregate ascund o mare varietate de cifre individuale cu o serie de banci practic paralizate de povara datoriilor neperformante.
Atotimportantul Fond de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar („FGDB”) este in continuare in discutie, pentru ca nu a fost inca armonizat cu legislatia falimentului si procedurile de lichidare. Se intentioneaza (laudabil teoretic!) si posibilitatea ca FGDB sa poata finanta restructurarea unei banci in dificultate, dar nu s-a obtinut inca acordul FMI si UE (exista insa o data-limita in noiembrie 2011!). Interesanta este si ideea de a acorda flexibilitate suplimentara BNR in finantarea sistemului bancar prin posibilitatea de a folosi ca garantii obligatiuni emise de state UE si institutii supranationale. In final, anticipand perioada care vine, se discuta tratamentul contabil al restructurarilor financiare atat corporatiste, cat si individuale.
Buna guvernanta a bancilor, in special cele detinute de stat (CEC si Eximbank), si exercitata prin BNR este subliniata ca un rezultat pozitiv, care trebuie prezervat si in viitor, dar limitele acestor puteri sunt vizibile in practica. Una peste alta, masuri tehnice importante si utile, dar nu imi explic de ce a durat atat conceperea si implementarea lor?
Reforme Structurale
Subiectul reformarii IS-urilor este evident important pentru FMI. Poate si de aceea masurile propuse sunt mai concrete si denota o oarecare urgenta, desi, de exemplu, tinta Metrorex de reducere a cheltuielilor de mentenanta cu 30% pana la sfarsitul anului 2011 mi se pare arbitrara si nepractica. Raman in continuare uimit de anumite propuneri care ar fi trebuit sa fie aplicate in practica de mult timp. De exemplu, cerinta ca atat Regiile Autonome, cat si intreprinderile din subordinea autoritatilor locale sa produca rapoarte financiare si operationale trimestriale! Adica timp de 21 de ani nici macar nu am stiu la timp cat, cum si unde pierdem bani in sectorul IS? Se pune si aici accentul pe buna guvernanta a acestor firme prin obligatia de a a avea audituri externe independente si regulate si de a publica rapoarte financiare trimestrial – sa zicem, relativ usor de implementat. Se propune, de asemenea, numirea unor manageri profesionisti, recrutati transparent si independent politic, precum si verificarea calificarii membrilor din consiliile de administratie – hai sa fim seriosi!
Nominalizarea pentru privatizarea partiala a unor IS-uri va genera in mod previzibil controverse. Sa le luam pe rand. CFR, care inghite anual aproximativ un miliard de euro de la buget prin cele trei divizii (Marfa, Infrastructura si Calatori) va fi redimensionat prin reducerea rutelor, a personalului si inchiderea a 1.000 de kilometri de linii rar folosite (aproximativ 10% din total). CFR Marfa va intra in procesul de privatizare cu o tinta (ambitioasa!) de vanzare a 20% din actiuni pe bursa sau unui investitor strategic pana la sfasitul anului 2011. Avand in vedere ca CFR Marfa a fost si emitent de euro-obligatiuni in 2002 (platite la scadenta in decembrie 2007), procesul de privatizare ar trebui sa fie relativ usor, dar ramane de vazut cine va fi interesat de actiuni si mai ales la ce pret!
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
