Caritate versus justitie sociala. De ce amestecam biserica in afacerile statului?

de Victoria Stoiciu     Contributors.ro
Miercuri, 15 decembrie 2010, 15:12 Actualitate | Opinii


Victoria Stoiciu
Foto: Hotnews
Initial, mi-am spus ca nici macar nu are sens sa scriu pe aceasta tema: substituirea asistentei sociale etatizate de catre caritate. Pur si simplu, faptul ca prima nu poate fi inlocuita de a doua mi se pare de o evidenta strigatoare la cer. Totusi, cateva evolutii mai recente ma determina sa abordez acest subiect.

Mai intai de toate, am aflat de curand de existenta unui  proiect de lege cvasi-necunoscut, insa care a primit deja votul Senatului. Proiectul de lege a fost initiat de 90 de deputati si senatori PDL (printre care Sever Voinescu, Sulfina Barbu, Cristian Boureanu) si transfera o parte din protectia sociala din Romania pe mana Bisericii (80% din proiectele sociale ale Bisericii vor fi finantate cu bani de la stat).

Motivul, conform spuselor lui Adrian Videanu, ar fi utilizarea mai eficienta a banilor alocati asistentei sociale prin folosirea unor mecanisme mai flexibile. O alta serie de justificari e oferita intr-un recent supliment al Revistei 22, care isi propune sa evalueze critic capacitatea statului asistential de a oferi "ajutoare sociale unei populatii confruntate cu fenomenul acut al imbatranirii si al saraciei, dar si cu probleme specifice unei veritabile crize spirituale si morale[a]".

Departe de a se opri la o simpla "evaluare", precum anunta in declaratia de intentie, textele din supliment merg mai departe, concluzionand ca  pe langa esecul de a furniza asistenta, statul  ii "impiedica pe oameni sa prospere prin propriile lor eforturi  sa se ridice la un cu totul alt nivel"[b]. Solutiile propuse  variaza: de la  "asumarea cetateniei istorice" de catre biserica si pana la urbanizarea Romaniei (ma intreb de unde si pana unde exista un conflict intre urbanizare si asistenta sociala!!!)"

Caritatea si anihilarea libertatii interioare

Nu voi aborda in acest text capacitatea bisericii de a-si asuma dimensiunea sociala, e o tema separata.

Consider ca dezvoltarea serviciilor sociale pe langa aceasta institutie este un lucru onorabil si binevenit, insa serviciile respective  trebuie sa fie complementare celor oferite de stat, nu un substitut al acestora. Statul nu isi poate limita interventiile doar la cazurile de "inundatii si cutremure"[c], asa cum se sugereaza in suplimentul Revistei 22, lasandu-si saracii  la cheremul caritatii private sau pe mana bisericii, chiar daca biserica  le poate oferi celor nevoiasi un sprijin eficient.

Iar caritatea, indiferent de finalitatea sa practica, nu poate inlocui justitia sociala ca principiu structurant al ansamblului social din simplul motiv ca o societate coagulata  in jurul unei valori precum justitia sociala arata complet altfel, in substanta ei, decat o societate construita pe caritate.

De ce?

Pentru ca tesutul social si interactiunea dintre membrii societatii sunt radical diferite in cele doua tipuri de societate.

Oricat de multa dragoste de semeni si compasiune crestina  ar contine caritatea, fundamental ea presupune o ierarhizare a raporturilor intre partile implicate in act. Este o relatie profund asimetrica, pentru ca de fiecare data unul ofera si celalalt primeste. Iar cel ce primeste este mereu intr-un raport ontologic de subordonare fata de cel care daruieste, chiar daca ¬darul¬ e facut din toata inima.

Manifest oaresice rezerve cu privire la caracterul dezinteresat al actelor de caritate asa cum se manifesta acestea in practica -  nu ma refer la intelesul lor originar, evanghelic. Din punct de vedere antropologic, insa, practicile caritabile se aseamana foarte mult cu "darul" lui Mauss. Asa cum arata Guidieri[d], intr-o reinterpretare a teoriei lui Mauss,  ceea ce sociologul francez definea drept "dar" este, in realitate, un imprumut.

Cel ce primeste stie ca trebuie sa intoarca inapoi darul primit, ba chiar mai mult decat a primit. Darul acceptat creeaza deci o obligatie si o relatie de interdependenta mutuala; il leaga pe cel care primeste si ii ingradeste libertatea.  In cazul caritatii, evident, darul nu trebuie returnat in forma sa materiala, insa de la receptor se asteapta intotdeauna recunostinta adanca si redeventa morala.

Cineva care nu manifesta recunostinta fata de actul de binefacere face dovada de ingratitudine. Libertatea lui interioara este anihilata. Intre facatorul de dar si primitorul de dar se instaleaza ireversibil o relatie de putere. Egalitatea dintre cel care savarseste un act de caritate si cel ce primeste e aruncata in aer.

Intr-o  societate edificata in jurul principiilor caritatii, chiar daca se reuseste diminuarea saraciei, inegalitatea reprezinta fondalul moral si normativ al  interactiunii dintre persoane.

Intr-o asemenea societate, un individ defavorizat nu poate pretinde legitim sa i se ofere ajutor; cel sarac  nu isi mai revendica dreptul la ceva care i se cuvine, el doar beneficiaza de favorurile care i se fac prin mila si generozitatea celorlalti. Este un subiect pasiv al jocului social, nu poate avansa pretentii, nu are dreptul sa comenteze asupra a ceea ce a primit, caci, nu-i asa, ne-o spune foarte clar o vorba romaneasca: calul de dar nu se cauta la dinti.


Justitia sociala  si drepturile saracilor

Spre deosebire de caritate, justitia sociala nu il pozitioneaza pe beneficiar intr-o relatie asimetrica. Un sistem construit pe justitie sociala nu este centrat pe ¬dar¬, iar interactiunea sociala configurata in jurul acestuia devine ne-esentiala, marginala. Darul este inlocuit cu  beneficiul si ajutorul social, definite ca expresie a unui drept fundamental.

Cel ce primeste beneficii sociale nu este subiectul unui favor, fie el izvorat si din iubire pura; beneficiile ii revin in virtutea unui sistem care urmareste ca principiul dreptatii sa fie aplicat corespunzator partii ¬vatamate¬.  Intr-o societate bazata pe justitie sociala ¬darul¬ ia forma unui soi de ¬reparatie¬ morala si financiara, este un act de dreptate care se face beneficiarului sau.

Aceasta abordare se bazeaza pe o filozofie care recunoaste implicit caracterul esentialmente injust si arbitrar al acestei lumi si incearca, prin instrumentele care ii stau la dispozitie, sa atenueze consecintele nedreptatii fundamentale a lumii. A oferi aceste reparatii materiale inseamna, de fapt, a garanta exercitarea egala a drepturilor fundamentale de catre toti cetatenii, nu doar de catre cei instariti.

Or, fara implementarea drepturilor pozitive (sociale) prin care se realizeaza justitia sociala, nu putem asigura nici implementarea drepturilor negative (dreptul la libertate, la viata sau proprietate, etc), asa cum arata Allan Buchanan intr-un exemplu faimos:  daca un sarac si un bogat au o disputa pe dreptul de proprietate, bogatul va angaja avocati buni si va avea castig de cauza, prin urmare dreptul la proprietate al saracului va fi incalcat.

Prin urmare, drepturile pozitive servesc acele interese umane care sunt necesare unei minime exercitari a drepturilor negative.

De fapt, eroarea pe care o comit adeptii inlocuirii protectiei sociale cu practicile caritabile este aceea de a trata protectia sociala ca pe un echivalent etatizat al caritatii - "compasiunea si milostenia raman valori nobile si perene, atata vreme cat ele nu cad sub incidenta unui dictat statal"[e].

Or, tocmai aceasta e deosebirea de baza [ justitia sociala nu este milostenie institutionalizata, nici compasiune gospodarita de stat, ci o abordare radical diferita a relatiilor umane, care pune accent pe drepturile celui ce primeste, nu pe virtutile celui ce da.

Spectrul unei struto-camile - caritate pe banii statului

Partea cea mai rea in toata povestea este ca ceea ce se intentioneaza a se face prin acest proiect de lege, este un soi de struto-camila  - caritate cu bani de la stat.

Cu alte cuvinte, eu ca si cetatean imi platesc in continuare taxele si impozitele, numai ca in loc sa le administreze statul, ele vor fi  gestionate de biserica si nu se vor mai chema protectie sociala, ci caritate! Exact ce e mai rau - povara fiscala de pe umerii statului nu va fi diminuata,  deficitul bugetar nu va scadea, in schimb logica justitiei sociale va fi aruncata la gunoi si abandonata!  Rezultatul nu va fi o atenuare a mentalitatii "asistentialiste", care de fapt reprezinta un mit, dupa cum arata un recent studiu ICCV (doar 1% din romani isi mai doresc protectie sociala de la stat, restul vor locuri de munca!); un mit care a fost folosit insa mereu  pe post de pretext in discursurile celor ce cauta sa legitimeze saracia paturilor defavorizate prin viciile morale ale acestora.

Pur si simplu, efectul  inlocuirii protectiei sociale cu masurile caritabile ale bisericii va fi transformarea figurii saracului dintr-un cetatean detinator de drepturi  ¬ imagine oricum zdruncinata din cauza monopolizarii discursului de catre adeptii dreptei ¬ intr-un individ demn de mila, care ne datoreaza noua, binefacatorilor, recunostinta vesnica  si care traieste din pomana, nu din ceea ce i se cuvine.

 Si mai rau - va fi perpetuata acea traditie damboviteana in care totul  se face cu banii statului, dar impotriva acestuia - liberalism cu proprietati ale statului, capitalism cu resursele acestuia, iar acum vom avea si caritate cu bani publici. Si  astfel, in loc sa termine cu inexistenta ¬mentalitate asistentiala¬ a saracului roman, guvernantii nostri vor da nastere unui nou soi de asistentialism ¬ cel al Bisericii¬Nu ar fi pentru prima data.


¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬
[a] 22 PLUS, nr. 308: Caritas. Abundenta saraciei si criza filantropiei. Incotro?, Mihai Neamtu

[b] 22 PLUS, nr. 308: Dezvoltarea urbana si diminuarea nevoii de asistenta sociala, Vlad Tarko

[c] 22 PLUS, nr. 308: Saracie si compasiune, intre responsabilitatea individuala si solidaritatea comunitara, Mihai Neamtu

[d] Remo Guidieri, Abundenta saracilor, Editura Idea, Cluj

[e] 22 PLUS, nr.

308: Saracie si compasiune, intre responsabilitatea individuala si solidaritatea comunitara, Mihai Neamtu

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro


Citeste mai multe despre   


















1294 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    de acord (Miercuri, 15 decembrie 2010, 15:52)

    someone [anonim]

    Am facut cateva verificari de reasoning si subscriu opiniei. Absolut adevarat.

    Or, tocmai aceasta e deosebirea de baza [ justitia sociala nu este milostenie institutionalizata, nici compasiune gospodarita de stat, ci o abordare radical diferita a relatiilor umane, care pune accent pe drepturile celui ce primeste, nu pe virtutile celui ce da.

    sau

    va fi perpetuata acea traditie damboviteana in care totul se face cu banii statului, dar impotriva acestuia - liberalism cu proprietati ale statului, capitalism cu resursele acestuia, iar acum vom avea si caritate cu bani publici.
    ////
    aici trebuie sa evitam intrebari de tipul 'ce-a fost mai intai, oul sau gaina?' pentru ca statul inca face afaceri pe proprietati nationalizate.
  • 0 (0 voturi)    
    gresit... (Miercuri, 15 decembrie 2010, 16:43)

    GoPo [anonim]

    Adica cum "drepturile celui ce primeste" ? Daca ceea ce primesti se bazeaza pe o contributie efectuata in trecut, adaca pensia, atunci vorbim de un "drept", altfel este "mila" statului, a comunitatii, sau a cetatenilor..... Nu vreau sa ajung sa dau/ofer cuiva ceva si el sa mearga cu flamura in vant sustinand ca"avea dreptul sa primesca"!!!! Nu, nu avea dreptul, ci a primit pentru ca "am vrut eu"! Cel "ce primeste" ar trebui invatat sa-si castige singur cele necesare. El are un singur drept, sa fie ajutat de stat/comunitate sa se integreze si nu sa subziste. Aici este greseala nostra si slabiciune de care profita asistatii, le dam bani pentru subzistenta si nu pentru integrare intr-un nou concept de societate.
    • 0 (0 voturi)    
      opinie (Joi, 16 decembrie 2010, 9:53)

      tot eu [anonim] i-a raspuns lui GoPo

      Prin drepturile celui care primeste se incearca dezvoltarea unui sentiment de culpabilitate prin instituirea dreptului de a rasplati pe cel care a ajutat altfel se numeste ingratitudine. Prin stablirea unui ajutor unidirectional unde cei care primesc (saracii) sunt ultima patura a societatii care nu pot recompensa pe nimeni cu nimic ci numai primesc ei pot nu vor simti niciodata un sentiment de culpabilitate, compasiune pentru altii, spirit initiator etc. Si atunci se vor complace in a primi. De altfel s-a mai mentionat in cea mai mare masura, biserica a fost si pana acum sustinuta de categoriile sociale cu venituri modeste. Plus ca daca imi amintesc bine biserica ortodoxa sustine afirmatia 'dar din dar se face Rai'.
  • 0 (0 voturi)    
    asistenta sociala pe mana sarlatanilor (Miercuri, 15 decembrie 2010, 16:53)

    godless1859 [anonim]

    Popii si cu biserica sunt specialisti in vanzarea de servicii care au efect (spun ei) dupa moarte. Trebuie sa le dai bani pe inmormantari, botezuri, nunti si altele din astea ca sa nu arzi in iad. Pana cand or sa vina cu dovezi ca exista viata dupa moarte sau iad nu sunt decat niste saralatani de drept comun si asa au fost intodeauna. Cum sa dai asistenta sociala pe mana unor indivizi care nu au nici un fel de calificare sa faca asistenta sociala in afara de faptul ca asa sustin ei, ca sunt mai capabili decat altii sa administreze niste fonduri, pe care, intre noi fie vorba, statul le ia prin taxe de la ateii ca mine. Romania este un stat teocrat.
    Initiatorii legii probabil vor sa sponsorizeze evaziunea fiscala si afacerile bisericii cu legea asta. Sa le fie rusine, desi nu cred ca sunt capabili de acest sentiment.
  • 0 (0 voturi)    
    Alti bani pe mana bisericii (Miercuri, 15 decembrie 2010, 17:00)

    a_claudiu [utilizator]

    Si bineinteles ca va fi votata legea pe sest.
  • 0 (0 voturi)    
    caritatea, o obligatie morala a Bisericii (Sâmbătă, 18 decembrie 2010, 21:47)

    Anda [anonim]

    Este oare corect sa vorbesti despre o „obligatie morala a unei institutii?” Aparent nu, dar „DA”, daca admitem ca Biserica este aparatul social care propavaduieste ( sau ar trebui...) credinta crestina, pe care sa o aplice in spiritul acesteia. Or este asa ? In putine situatii, angajatii Bisericii care deservesc „reteaua” de credinciosi fac dovada cunoasterii constiente si deci a materializarii esentei religiei ortodoxe, caci despre aceasta este vorba. Azi ar fi logic ca bunurile pe care Biserica le-a primit inapoi, in proprietate sau administrare sa constituie baza materiala a acordarii caritatii fata de cei aflati in nevoi. Greu de inteles numarul imens de biserici care se construiesc in tara, in locul utilizarii fondurilor acestea pentru finantarea sprijinului pe care Biserica este datoare credinciosilor, mai ales celor nevoiasi. Cred ca noile biserici nu reprezinta nimic altceva decat locuri de munca asigurate norocosilor, de regula fi de preoti, obedienti fata de Inaltul cler (puteti interpreta la alegere sensurile acestei ascultari...). Asa ca nu pare absurda decizia Bisericii de a construi cu orice pret marea catedrala a neamului; din cate stiu, ortodocsii au biserici, nu catedrale. In tonul general, cu bani de la bugetul public, ignorand deliberat starea actuala de saracie a populatiei, animati de faraonism, de dorinta ca numele mai marilor bisericii sa fie scris pe ziduri. Cred ca obiceiurile devenite baza veniturilor atat ale Bisericii , cat si a preotimii nu vor disparea vreodata, din pacate, in ciuda misiunii Bisericii ortodoxe romane. Este revoltator sa vezi ca, chiar in momentele dificile pentru credinciosi, ochiul preotului te fixeaza incercand sa vada solvabilitatea credinciosilor.
  • 0 (0 voturi)    
    ( continuare) (Sâmbătă, 18 decembrie 2010, 21:57)

    Anda [anonim]

    Daca banii colectati, de pe vii si de pe morti, ar fi contabilizati si ar alimenta fondurile Biserici si nu buzunarele preotilor si liotei de dascali de tot felul,daca s-ar plati impozitele legale, caci doar acesti bani reprezinta venituri ale Bisericii, nu-i asa?, atunci mai treaca mearga; pe cand asa, preotimea aduna orice banut, fara sa-l declare, ca pe un drept cuvenit, ei care isi primesc salariul de la stat/ Apropos, noua lege a salarizarii se refera la preoti ? S-au stabilit criteriile de eficienta pentru acestia ? Or fi, Doamne iarta-ma in functie de chemarea fiecarui individ in parte sau cum oare ? Pentru cei care vor sa inteleaga mai mult, va rog sa cititi (recititi), „Alegere de stareta”- Damian Stanoiu.


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version