Desi au avut un impact public mare, reformele din multe tari au esuat. Ca si la noi, s-a incercat descentralizarea, schimbarea finantarii sau a modurilor in care se dau examenele. Nu ca n-ar fi fost utile, dar au avut efecte slabe asupra a ceea ce invata elevii. Pentru Larry Cuban aceste schimbari au un efect similar cu cel al unei furtuni intr-un ocean: „Suprafata apei este agitata si turbulenta, pe cand fundul oceanului este linistit. Pare a fi o agitatie uriasa in zona politicilor publice, creand impresia unor schimbari majore …, pe cand in adancime lucrurile isi urmeaza cursul ca si pana atunci.” Ideea e ca daca nu-i formezi pe profesori altfel, nu se intampla mare lucru.
Cine sa gandeasca asemenea „schimbari profunde”?
Primul raspuns care ne vine in minte ar fi: expertii pe educatie. In ultimele luni am descoperit ca exista si la noi in tara destui. De ce nu s-a intamplat atunci mare lucru? Schimbarea ministrilor, numiti de obicei politic, a fost insotita de inlocuiri la varful ministerului. Aproape la fiecare schimbare de ministru nu s-a tinut cont de ceea ce era facut bun de cei de dinainte. A fost vorba de risipa nu doar de bani si timp, ci si de incredere si entuziasm. A proceda asa cu munca lor este similar cu a intra cu un tanc pe un teren de golf. Cat le pasa unor politicieni de educatie s-a vazut si din ce s-a intamplat in aceste luni cu legea educatiei in comisia de specialitate din Senat. Efectul a fost iesirea din sistem a unora competenti si descurajarea putinilor ramasi cu expertiza sa se mai implice in asemenea „reforme”. Actuala conducere a ministerului pare ca intelege aceste lucruri. Sper sa nu plateasca tocmai ei pretul modului cum au tratat cea mai mare parte a ministrilor de dinainte munca acestor experti.
