N-as crede ca bogatii Romaniei sunt categoric mai zgarciti decat cei americani. Motivul pentru care ...nu sunt deloc entuziasti sa urmeze exemplul miliardarilor din SUA si sa doneze o parte consistenta din avere nu este neaparat avaritia. Cred ca il putem afla din ce spune S.O. Vantu - considerand, desigur, ca tocmai contrariul e adevarat. Marele "mogul de presa" spune ca nu are avere, el stie doar cum sa faca bani, scrie Doc pe blogul sau.

In schimb, dupa ce afiseaza in realitate si prin topuri nu s-ar zice chiar deloc ca e lipsit de avere. E departe de a fi singurul in aceasta situatie, foarte multi dintre marii nostri asa-zisi "capitalisti" sunt in situatia asta. Performantele lor manageriale sunt cat se poate de modeste, pana in clipa in care, intr-o forma sau alta, intervine salvator Statul. Banul public. Printr-o subventie, o concesiune, o returnare de TVA, o stergere de datorii, ignorarea vreunei evaziuni etc. etc. Or, problema lor e ca aceasta complicitate a Statului este nesigura, cel putin pe termen ceva mai lung. In aceste conditii, nu ma mir ca tin foarte strans de averea pe care au obtinut-o pana acum, mult mai strans decat ar tine cineva care stie ca ar putea sa o obtina si de acum incolo.

Am zis ca nu sunt asa sigur ca avem bogati mai zgarciti decat cei din alte parti, dar as pune prinsoare ca sunt in top la capitolul nesimtire si tupeu. Iata ce spune Ioan Nicolae despre ideea donarii unei parti din avere:

"Am o parere foarte proasta despre decizia miliardarilor americani [...] Oamenii trebuie sa invete sa munceasca, nu sa intinda mana. Este pacat ca dupa 20 de ani romanii inca nu au invatat sa munceasca si stau cu mana intinsa" (Ioan Nicolae, preluat de Wall-Street.ro)

Sa invete sa munceasca, hm? Haide sa vedem un model de "munca" prin care dl Nicolae si-a facut averea. E vorba de episodul privatizarii Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR), rezumand relatarea din Evenimentul Zilei, avem urmatorii pasi, realizati intre 2000 si 2004:

1. Statul organizeaza o licitatie prin care firma lui Ioan Nicolae (InterAgro) castiga SNTR. Licitatia este indeajuns de trucata incat sa fie ulterior anulata de instanta. Statul incaseaza insa avansul platit de InterAgro.

2. Statul ar fi trebuit sa returneze avansul si sa reia licitatia. In loc de asta, InterAgro reuseste ca pe temeiul avansului platit sa execute silit statul si sa sechestreze actiunile SNTR.

3. Lupta in instanta intareste, se pare, relatia afectuoasa de afaceri intre cele doua parti. Statul cedeaza dlui Nicolae 53% din actiunile SNTR, la un sfert din pretul licitatiei initiale, si accepta esalonarea pe cinci ani a platii datoriilor societatii la stat; contra unei promisiuni de investitii.

4. Ioan Nicolae e acum la carma SNTR, prin InterAgro. Urmarea? De atata "munca" nu s-au investit banii cu pricina si nici nu s-au platit datoriile catre stat, mai mult acestea au crescut galopant in tot acest timp. Prin urmare,

5. Statul reintra in proprietatea SNTR, o curata frumusel de datorii (adica le acopera din banii contribuabililor). Si o da apoi, pe o suma relativ simbolica...

6. ...unei firme in spatele careia e acelasi Ioan Nicolae.

Asta e "munca" personajului. Un sir de afaceri extraordinar de proaste pentru stat, adica un sir extraordinar de pierderi din buzunarele voastre, tot atatia ani foarte buni pentru averea sa si a altora implicati in afacerile astea. Puneti asta in relatie cauza-efect. Dl Nicolae, si ceilalti in situatia lui, ar trebui sa stie ca sa intinzi mana e rusinos dar nu mai rusinos decat sa o bagi in buzunarul celorlalti, fie asta prin intermediul unui stat lipsit de orice integritate si unor demnitari corupti.

Sa nu credeti ca e un episod izolat. In portofoliul de afaceri al dlui Nicolae intra si cateva combinate de ingrasaminte chimice. Ce credeti ca a facut marele om de afaceri cand au inceput sa ii mearga prost? La cine a apelat? La Stat, desigur. Dl Nicolae a cerut statului ca firmele de profil din tara sa primeasca gaze din productia interna, la jumatate din pretul pietei. Argumentul a fost ca altfel isi inchide combinatele si isi trimite oamenii in somaj - marii "capitalisti" autohtoni l-au folosit nu odata ca sa se laude sau sa obtina ceva de la autoritati, de la caz la caz.

Episodul spune multe si despre degringolada ideologica din Romania. Cum ar fi trebuit sa reactioneze stanga? Cu furie, desigur; furie ca un patron isi foloseste angajatii pentru un astfel de santaj si ameninta cu somaj ca sa obtina bani publici pentru o afacere privata. Stanga ar sustine subventia cu conditia ca sa fie vorba de o companie a statului. Cum ar fi trebuit sa reactioneze dreapta? Ridicand din umeri. Statul nu trebuie sa intervina in economie; daca o afacere are probleme atunci e treaba proprietarilor ei sa o faca mai competitiva si rentabila, intr-un fel sau altul, sau sa o inchida. Din ambele directii o astfel de cerere ar fi trebuit sa fie primita cu un refuz. La noi, insa, statul a acceptat-o si de doi ani de zile vinde gaz in pierdere. In tot acest timp averea patronilor cu pricina a crescut. Faptul ca, fie si la pretul acesta firmele dlui Nicolae au acumulat datorii catre Romgaz este doar cireasa de pe tort.

Oamenii acestia nu au nimic de valoare sa ofere, din contra. Eu unul nu le cer nimic, cu mana intinsa sau altfel. Nu le cer filantropia, solidaritatea sau taxele pe avere. Si in niciun caz nu cer de la ei sfaturi duhnind a tupeu si ipocrizie.

Comenteaza peblogul lui Doc.