Salariile cresc, pensiile cresc iar gazele nu se mai scumpesc. Din cornul abundentei curge lapte si (mai nou si) miere. Europa intreaga ne invidiaza pentru cresterea economica. Foarte greu in atari conditii de fericire extrema de gasit subiecte de dezbatere pentru campania electorala. Noroc cu guvernul care se gandeste la toate si ne propune sa ne petrecem timpul discutand, de exemplu, despre Constitutie. Astfel premierul Tariceanu vorbeste de:

”(…) o dezbatere serioasa privind revizuirea Constitutiei, precizand ca Romania ar trebui sa aleaga intre republica parlamentara sau monarhie.”

Nu pot decat sa fiu de acord cu faptul ca schimbarea actualei Constitutii este absolut necesara. Am scris in cateva randuri despre neajunsurile grave ale actualului text constitutional (de exemplu, in [1] si in [2]). Insa consider ca abordarea subiectului in campania electorala este in cel mai bun caz inutila fiindca ea este personalizata. Or unul dintre motivele pentru care actuala Constitutie a devenit obsoleta la mai putin de patru ani de la adoptare este ca ea a fost creata ad-hoc, pentru puterea politica de la vremea respectiva, sau mai bine zis pentru persoanele care o detineau. Intr-o configuratie politica diferita erorile ei de conceptie au devenit evidente. Niste responsabili politici care isi merita numele ar trebui sa evite repetarea acestei erori. Nu este cazul dlui Tariceanu, care exclude din start din optiuni republica prezidentiala argumentand:

” (…) trebuie oprite incercarile de deplasare spre o republica de tip prezidential caracteristica tarilor din regiunea Caucazului, foste sovietice, unde avem regimuri de putere unipersonala. Potrivit lui Tariceanu, Romania se afla in tiparul unei republici parlamentare cu o functie suplimentara, cea prezidentiala, careia ii da anumite atributii executive. Romania poarta mai degraba amprenta unei republici parlamentare in care principiul fundamental e controlul si echilibrul reciproc al puterilor in stat.(…) Exista in Romania o institutie, institutia prezidentiala care iese din acest cadru. Ea nu face parte din aceasta arhitectura constitutionala si nu e supusa controlului sau nu face parte din echilibrul institutional”

Sa lasam la o parte faptul ca “arhitectul-sef”, in speta raposatul Antonie Iorgovan, nu era genul care sa conceapa o constructie constitutionala care sa-l excluda pe Ion Iliescu (mai ales la inceputul anilor ‘90 cand a fost redactata prima versiune a Constitutiei). Referindu-ne deci strict la modelul parlamentar agreat de dl. Tariceanu trebuie sa spunem ca o problema serioasa pe care o pune este cea a stabilitatii guvernamentale. Cand Franta - care nu se afla in Caucaz - a decis adoptarea unui regim prezidential la sfarsitul anilor '50, a facut-o fiindca schimbase douazeci de guverne in zece ani. Deci pentru ca demersul reformator al dlui Tariceanu sa fie luat in serios, dansul trebuie sa ne spuna cum vede rezolvarea acestei probleme. O solutie ar fi fost adoptarea unui sistem de vot (de exemplu cel uninominal majoritar in doua tururi) care sa permita formarea de majoritati stabile. Spun “ar fi fost” fiindca chiar reprezentantii liberalilor dlui Tariceanu au respins (intre altii) votul uninominal, preferandu-i in schimb sistemul mixt proportional care va fi experimentat in noiembrie. Sigur ca dl. Tariceanu se poate lauda ca conduce un guvern care, desi minoritar, are o longevitate exceptionala. Doar ca, analizand cauzele acestei longevitati descoperim ca ea se datoreaza tocmai … presedintelui Basescu in functie de care s-au repozitionat fortele politice. Cu alte cuvinte, in conditiile unui model in care institutia prezidentiala n-ar fi existat sau ar fi avut atributii minore, dl Tariceanu ar fi fost in cel mai bun caz pe o lista de ex-premieri in momentul de fata iar echilibrul institutional ar fi fost extrem de instabil.

Pe urma, de la un adept al modelului parlamentar suntem indreptatititi sa asteptam sa respecte macar deciziile forului cu pricina. Dl. Tariceanu o face … de regula. Cand insa acestea nu-i convin le caseaza prin ordonante de urgenta. Asa s-a intamplat de pilda in 2007 cand Senatul i-a respins legea de organizare a guvernului. Tot asa s-a intamplat de curand, cand cu delimitarea colegiilor electorale, modificata de guvern prin ordonanta care contine sintagma hilara de mai sus. Trebuie spus aici ca practica guvernarii prin ordonante de urgenta institutita de guvernul Ciorbea este una din “stricaciunile” politice de care se vorbeste prea putin. Ea are drept cauza tocmai fragilitatea majoritatilor parlamentare despre care am vorbit mai sus.

Departe de aceste considerente, dl. Tariceanu si-a continuat pledoaria cu o referire directa la persoana “anticonstitutionala”. Citez:

“In momentul in care o persoana incearca in functie de cultura si viziunea politica pe care o are, sa depaseasca limitele spiritului si literei Constitutiei, incep sa apara conflictele intre institutiile statului.

Acesta a fost unul dintre factorii fundamentali care au minat actiunea guvernamentala si progresul Romaniei in acesti patru ani.”

Dl. Tariceanu nu ne spune ce se intampla in cazul in care, intr-un regim parlamentar, “o persoana” demisoneaza din functia de presedinte pentru a candida pentru cea de prim-ministru (cu numar ilimitat de mandate). Dar are fara indoiala o solutie pentru aceasta problema. Domnia sa nu spune, de asemenea, cine ar trebui sa decida in acceptiunea sa ca s-a incalcat “litera si spiritul Constitutiei”. Lucrurile nu sunt clare fiindca tot dl. Tariceanu a propus in 2005 ca deciziile Curtii Constitutionale sa poata fi anulate prin votul Parlamentului! Idee cum nu se poate mai caucaziana, veti fi de acord.

In fine, in mod deloc surprinzator, liderii PSD au prins din zbor ideea schimbarii Constitutiei si chiar au inceput sa stranga semnaturi pentru ea. Adrian Natase vorbeste despre subiect “fara patima” pe blogul sau, motivand :

” (…) la acest moment, masina executivului functioneaza cu doua volane si doi soferi in Victoriei si Cotroceni.”

In caz ca nu v-ati dat seama blogarul de mai sus este unul si acelasi cu cel care in 2003 umbla cu urna mobila dupa voturile pentru noua constitutie moderna si europeana. Asemeni succesorului sau in fruntea guvernului, Adrian Nastase e capabil sa abordeze subiectul cu ceva mai multa patima :

“(…) rolul Parlamentului ar trebui sa creasca astfel incat derapajele de la nivelul institutiei prezidentiale sa fie blocate (…)”

ba chiar cu o patima care starneste hazul :

“Va trebui sa vedem cum egalizam mecanismele de imunitate, pentru ca unii demnitari au imunitate absoluta. De exemplu, presedintele Romaniei, daca se urca baut la volan si accidenteaza un copil pe trecerea de pietoni, nu raspunde de niciun fel in fata justitiei, ceea ce nu se intampla cu parlamentari si ministri.”

Una peste alta, cele de mai sus nu prea lasa loc de speranta pentru o modificare in bine a Constitutiei in viitorul apropiat. Noroc ca avem salarii mari, gaze ieftine si cornuri cu lapte si miere, ce ne pasa ?

Citeste si comenteaza pe blogul lui Doc.