Vladimir Putin se priveşte pe sine în oglinda istoriei ruse. Asemeni lui Stalin, înaintaşul venerat, Preşedintele Federaţiei Ruse îmbracă mantia unui ales al destinului. Invazia din Ucraina este doar un capitol din marea luptă de veacuri a ruşilor pentru reunirea pământurilor lor. Măreţia de ieri este soclul pe care se ridică statuia noului Ivan cel Groaznic.
Iar elogiul închinat lui Petru Cel Mare,cu ocazia celebrării a 350 de ani de la naşterea sa, este un alt semn al acestei obsesii a revenirii către istorie. Lectura moştenirii lui Petru este una cât se poate de tranşantă: Marele război al Nordului nu a fost altceva decât încercarea de a readuce între graniţele Rusiei pământurile slave . Rusia lui Petru şi a lui Putin se retrage, doar spre a reveni mai puternică. În Nord, ca şi în Sud, în Est, ca şi în Vest, Rusia este păstrătoarea unui destin, cel al expansiunii legitime. Tragedia din Ucraina este predată ca o lecţie de învăţământ politic sovietic.
Patologia putinistă se înscrie în rama istoriei imperiale ruse. Petru cel Mare este citit, dialectic, ca un creator de imperiu. Ruşii de atunci, ca şi ruşii de astăzi, sunt obligaţi să înfrunte ostilitatea unei lumi ce se coalizează spre a nimici măreţul lor edificiu. Petru este, în Rusia lui Putin, un ziditor şi un cârmuitor: moştenirea lui ar fi fost imposibilă în absenţa autocraţiei. Ca şi reacţionarii ruşi de secol XIX, Putin reafirmă necesitatea istorică a conducerii ferme de către un singur om. Specificul Rusiei impune, ca o fatalitate asumată, despotismul, ca o precondiţie a coeziunii imperiale. Cruzimea, brutalitatea, tirania sunt justificate prin apelul la datoria măreţiei naţionale.
Intervenţiile istoriografice ale lui Vladimir Putin traduc relaţia privilegiată pe care regimul său o întreţine cu imaginarul imperial rusesc. De la ţari la URSS, continuitatea este dată de acest drum al împlinirii Rusiei. Rusia se distinge de toate celelalte imperii prin misiunea ei sacră. Ea este reazemul cel mai de nădejde al slavilor, ameninţaţi de inamicii lor ereditari.
Invocarea Marelui război din Nord este cu atât mai semnificativă cu cât ea pare să fie şi un îndemn la inflexibilitate şi la tenacitate. Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
1
6
