S-au petrecut multe în cele două săptămâni de când nu am mai scris.
În primul rând am lansat cartea publicată la Editura Didactică și Pedagogică "Energia, o problemă de securitate națională". Cartea este un experiment interesant la care lucrez din mai 2019, de cand am început să scriu la Contributors. Dacă nu mă întâlneam accidental cu Claudiu Săftoiu, directorul editurii dpuă cărți nu se publicau. A doua lansată în aceeași zi, este cea scrisă de Ioan Iordache, printre puținii cercetători de valoare ai României în materie de hidrogen, care ar putea să dea lecții politicienilor și decidentilor care se trezesc aiurea'n tramvai făcând strategii energetice sau dedicate hirogenului. Domnia sa, împreună cu cunoscutul profesor Dumitru Chisăliță (cel care a semnat prefața cărții mele) au scris o carte de referință în domeniu: "Hidrogen și Gaze naturale în România". (Cărțile se pot achiziționa de aici și aici.)
Trebuie să semnalez ți apariția unui studiu al Energy Policy Group (EPG) denumit "Opțiunile României pentru eliminarea dependenței de importuri de gaze naturale din Federația Rusă". De asemenea colega de Contributors, Otilia Nuțu a scris analiza "Decuplare de gazul rusesc acum!" pe care o găsiți aici. Mai avem și o realizare a Transgaz, aceea că își va extinde și retehnologiza sistemul de transport și va putea transporta 250.000 de tone de hidrogen prin conductele sale. (Am comunicatul, dar prefer să citiți explicații aici, iar mai jos o să comentez și eu.)
Studiu EPG se vrea descrierea unor alternative la aprovizionarea cu gaz rusesc ca rezultat al acțiunilor Uniunii Europene de sanționare a a Federației Ruse după atacarea Ucrainei. Să rezum în câteva rânduri situația energetică regională:
Începând cu Strategia Enenrgetică a Federației Ruse, eraborată în 2011, în care se spune clar că Rusia trebuie să achiziționeze acțiuni sau să devina acționar majoritar în cât mai multe companii energetice europene și cu Doctrina Gerasimov în care se spune că războiul hibrid este mai eficient și că acesta trebuie să cuprindă și o componentă energetică, Federația Rusă și-a consolidat ceea ce numim "cleștele energetic", adică și-a mărit posibilitatea de a influența politicile membrilor UE. De asemenea componentele "cleștelui energetic", North Stream I și II pe latura nordică (doiul fiind terminat dar nepus în funcțiune) și Turk Stream și Blue Stream pe latura sudică au ocolit Ucraina, creindu-i destule probleme economice. Totuși prin Ucraina treceau conducte cu capacitatea de transport al gazului rusesc către vest de 148 miliarde mc / an. North Stream I și II au o capacitate de 110 miliarde de mc / an iar Trurk Stream și Blue Stream adunate, aproape 35 miliarde mc / an. Se știe că zilnic Europa importă gaz în valoare de aproape un miliard de euro, bani ce finanțează crimele și genocidul noii armate roșii.
Atacul asupra Ucrainei a determinat o schimbare a politicii energetice a UE. După cum spunea și colegul de Contributors, Constantin Crânganu (aici), victime au căzut trotinetiștii progresiști și alarmiști de la Bruxelles care au gândit Green Deal și Fit for 55. SUA mărește capacitățile de export de LNG către Europa, dar gazul acela nu este altceva decât acel gaz nenorocit obținut prin fracturare hidraulică, la care Europa a renunțat. Și în Europa a început să se vorbească de el și chiar să i se dea undă verde la extracția gazelor de șist. Poate se va vorbi și la noi de gazele de argilă, care nu sunt gaze de șist, conform profesorului Dumitru Chisăliță dar pe care EPG le încadrează ca "de șist" în studiul de la care am început. Oare nu pentru niște rezerve imense de gaze de sist (22.000 miliarde de cm) Rusia a atacat Ucraina? Dacă ne uităm că Ucraina deține rezerve energetice (locul 1 în Europa la uraniu) sau alte metale care o clasează pe locul patru în lume este foarte posibil ca motivul comportamentului agresiv manifestat de Kremin să fie dorința de a monopoliza măcar regional o parte din acestea. (Aici găsiți o poziționare a resurselor Ucrainei.) Patternul este descris de mine de câțiva ani în prima mea carte "Romania – Energie și Geopolitica": introducerea sau cumpărarea de agenți de influență care să corupă sau să influențeze deciziile politice strategice, care să cumpere bucăți mari din piațele de energie sau material rulant pentru industria energetica, dupa care să cumpere sau să construiască canale de presă pentru a creea renumita "realitate alternativă". (Deci trebuie să fim mai atenți și noi la ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani pentru a ne depista agenții de influență plătiți de Moscova. Eu am mai scris despre această problemă aici. Daca aveti 45 de minute libere, aici găsiți un podcast unde, fiind invitat de domnul profesor universitar doctor Cristian Barna, am explicat pe larg situația geopoliticii energetice regionale.)
Să ajungem la ce ne recomandă EPG în studiul său (pe care îl puteți descărca de aici, care este criticabil dar care include informație de bună calitate). Le iau copy – paste și comentez:
1. Lansarea unei campanii de informare pentru reducerea temperaturii ambientale în locuințe, identificarea spațiilor neutilizate și evitarea supra-încălzirii din clădiri publice și comerciale. Nemaipomenit! Să o facem deoarece această acțiune va avea ca rezultat și scăderea facturilor la energie!
2. Actualizarea listei consumatorilor întreruptibili de siguranță, pe baza unei centralizări a datelor de consum de gaze a termocentralelor și a producătorilor industriali.
Serios? Domniile lor nu știu că vara termocentralele produc la capacitate mică deoarece nu mai este cerere de energie termică? Dacă dumnealor doresc să închidem termocentralele cu ce vom înlocui în iarna viitoare acel sistem nenorocit de majoritatea deciziilor politice din ultimii ani numit sistem de alimentare centralizată cu energie termică (SACET)? Cu cele un milion de pompe de căldura pe care EPG-ul dorește să le importăm din China? Pompe aer – apă, apă – apă sau sol - apă? Daca sunt apă – apă de unde luam fluidul care trebuie să fie recirculat pentru obținerea căldurii într-un apartament la etajul 10? Daca sunt aer – apă, coeficientul de performanță (COP – un fel de randament) este mic, deci consumul de energie electrică este mare. Dacă domniile lor viseaza ca să pună la țară aceste 1.000.000 de pompe de căldură e perfect, numai că pe vremea cand gazul era ieftin și trecea prin fața porții, extrem de puțini locuitori din mediul rural l-au tras în casă.
3. Renunțarea la investiții în noi rețele de distribuție a gazului și în termocentrale care nu funcționează în cogenerare de căldură și chiar interzicerea centralelor murale în clădirile noi;
Oameni buni, terminați cu prostiile. România are gaze și își poate asigura necesarul pentru asigurarea securității energetice, și aici mă refer la energia termică și la energia electrică. Anul trecut gazul a asigurat 16% din totalul consumului din sitemul electro-energetic național (SEN). După ce că importam 4% din necesarul de enegie electrică, să închidem capacități care produc 16% din gaz? (graficul de mai jos este ralizat de mine pe baza informațiilor din site-ul Transelectrica pentru anul trecut)
