Săptămâna trecută am fost invitat de Constantin Rudnițchi, la Profit TV, să analizăm dacă este oportună depunerea ofertei, de către Romgaz, în vederea preluării participației Exxon din asocierea cu OMV (50% - 50%) pentru extracția gazelor din perimetrul Neptun Deep. În lipsa altor ofertanți potenți în a susține extracția gazelor, proiectul Neptun Deep probabil rămânea blocat.
Plecarea Exxon (după Chevron) este un semnal care trebuie să ne pună pe gânduri. Știm că guvenarea anapoda de până în 2019 și parlamentarii majoritari din legislatura trecută ai PSD-ului a adus la disperare conducerile companiilor care au investit în prospectare în Marea Neagră. Dar dacă la o masă verde s-a negociat plecarea americanilor și venirea rușilor?
Să ne uităm (încă o dată) la strategia rusească din ultimii ani, în care Kremlinul face tot posibilul să slăbească statele de la periferia zonei sale de influență și statele de la granița acesteia (vă recomand analiza lui Silviu Nate), amorsarea și mai apoi înghețarea de conflicte în proximitatea zonelor bogate energetic sau traseelor energetice alternative gazului rusesc precum și intrarea în acționariatul companiilor energetice din regiune (despre care am scris aici). Mai adăugăm și scandalurile de spionaj (în favoarea Rusiei) din Bulgaria și Italia soldate cu tensiuni diplomatice care ne fac să ne gândim la cei care ne-au condus (accesati linkul) sau care ne conduc (altă analiză aici).
Concluzia este: România trebuie să preia controlul asupra extracției potențiale a gazelor din Marea Neagră. Dar poate? Nu avem o legislație corespunzătoare! De mulți ani sunt așteptate noi legi, ca alternativă la legile ticăloase scoase de PSD acum câțiva ani. Legea resurselor offshore (cu o eventuală scădere semnificativă a redevențelor și accizelor resurselor din off shore), legea energiei electrice și legea gazelor naturale sunt așteptate. Dar fără o Strategie Energetică (pe care o așteptăm de 12 ani) tot nimic nu se poate face! Am scris (aici și aici) că dacă aceasta nu va fi aliniată la Strategia Națională de Apărare, care pune energia în locul cuvenit, aceasta nu va trece de Parlament. Citez dintr-o analiză scrisă acum câteva luni: “câțiva politruci din aparatul guvernamental și din companiile naționale care fac parte din infrastructura energetică critică de producție, depozitare și transport (...) încă nu dețin dicționarul explicativ al multor termeni ce apar în SNAp”.
Ar putea fi un lucru bun că OMV-ul este partener. Nici Romgaz-ul, nici OMV-ul nu dețin tehnologia de extracție off shore la mare adâncime, dar nu cred că investiția în prospectare ar rămâne suspendată și afacerea ar putea funcționa pe principiile corporatismului profesionist din OMV și nu pe cele (nesănătoase și bazate pe hoție) din companiile statului român. Dacă Romgazul va fi condus de oameni care înțeleg legăturile OMV cu Gazpromul și conjuncura regională, atunci nici interesele Moscovei nu pot fi îndeplinite. Mulți se îndoiesc de putința Romgaz de a ține în spate o astfel de investiție, gândindu-se la eșecul centralei pe gaz (deci o tehnologie mult mai simplă) de la Iernut, care trebuia să fie pusă în funcțiune și despre care nici Transelectrica (conform raportului depus la BVB) nu crede că va fi pusă în funcțiune până în 2025.
Nu e totul ca să extragem aceste gaze! Estimarea este că peste 10 miliarde de metri cubi se vor extrage anual. Dar astăzi nu avem infrastructura necesară transportului acestora prin Doblogea și peste (sau pe sub) Dunăre pentru ca acestea să poată fi utilizate. Este adevăt că Transgazul are în construcție o conductă cu capacitatea de 6 miliarde de metri cubi anual, dar nu este suficient. Putem să ne întrebăm unde vor ajunge celelalte 4 miliarde mc / an? Nu cumva în fostele conducte rusești care transportau gazul rusesc prin Ucraina către Bulgaria, ce traversează Dobrogea și care trec la câțiva kilometri de litoralul românesc? Să devină România exportator regional de gaze naturale?
Necesitatea acestor gaze rezultă și din închiderea capacităților de producție de energie electrică pe cărbune. Zilele acestea suntem anunțați că până la sfârșitul anului sistemul energetic național va pierde 645 MW capacități de producție prin închiderea a două grupuri de la Ișalnița și Turceni. Înlocuirea lor cu grupuri noi pe gaz cu capacitate totala de 1300 MW este o gogoriță, știind că o investiție de o asemenea anvergură durează minim 3 ani. Problema este că din 2026 (dacă nu chiar înainte) Complexul Energetic Oltenia va rămâne cu 660 MW din cei 3570 (dacă nu cumva până atunci va intra in faliment). Complexul Energetic Hunedoara este în insolvență, Mintia nu are cărbune și nu îndeplinește condițiile de mediu iar Paroșeniul nu poate produce mai mult de 150 MW, creând o pierdere de aproape 1000 MW.
Ce facem cu gazul din Marea Neagră până la urmă? În câțiva ani vom avea lipsă peste 4000 de MW din cărbune și este posibil ca să nu mai existe avizele și licențele de la ANRE, ISCIR și Mediu pentru încă 1000 de MW pe gaz dacă nu se vor face investiții și retehnologizări serioase. Nu s-a demarat nici o procedură și știm că actuala legislație (găunoasă) permite ca deabia după minim 3 ani să se pună în funcțiune o investiție nouă, fără a mai ne reaminti întârzierea de la noua centrală de la Iernut-ul Romgazului.
Reamintesc decidenților că în 2026 Grupul 1 de la Cernavoda va intra în reparații capitale și retehnologizare. Adică pentru aproximativ 2 ani vom fi fără alți 720 MW. Din 2027 (dacă nu mai devreme) ne paște dezastrul! În planurile Transelectrica nu se vor construi rețele noi de interconectare cu vecinii, pentru a importa atâta cantitate de energie care să suplinească pierderile de capacități.
Putem trage două concluzii:
- ne așteaptă un colaps al sistemului energetic național prin lipsa posibilității de generare (sau măcar de import) de energie electrică deoarece energia regenerabilă (la mare modă) nu poate suplini lipsa energiei securitare
- cele 80 de miliarde potențiale de la Uniunea Europeană nu vor putea fi absorbite deoarece nu putem face nimic cu ele din cauza faptului că nu vom avea atâta energie pentru a implementa proiectele propuse
Citeste intreg articoul si comenteaza pe contributors.ro
