Când am scris despre Zgomot și furie: Socialiștii democrați americani și Green New Deal (februarie 2019) nu m-am gândit nicio clipă că utopia democrat-socialistă propusă de deputata Alexandria Ocasio-Cortez (D-New York) și senatorul Edward Markey (D-Massachusetts) ar putea fi considerată cu seriozitate de guvernul american. Lăsând la o parte absurditatea apocaliptică a premisei noului proiect ecologist – Lumea se va sfârși în 12 ani dacă nu vom aborda problema schimbărilor climatice, ceea ce a ridicat cele mai multe semne de întrebare era bugetul necesar pentru de-carbonizarea totală a producției de electricitate și a transporturilor americane, asigurare medicală universală, joburi și venituri garantate, locuințe „verzi” garantate: peste $94.000 miliarde sau $600.000 per familie!
„Microbul” democratic-socialist american a „contaminat” în ianuarie 2020 și Comisia Europeană, care a aprobat un așa-numit Plan European de Investiții pentru Green Deal, prin care se alocă €1.000 miliarde în următorul deceniu (€100 miliarde pe an) pentru a reduce emisiile de carbon de la nivelul anului 1990 cu 50% – 55% până în 2030. Cea mai mare parte – €500 miliarde – vor veni din bugetul UE, €300 miliarde vor veni de sectorul privat, iar €114 miliarde vor trebui co-finanțate de bugetele țărilor membre.
Probabil că toată agitația politico-propagandistică iscată în jurul lui Green New Deal s-ar fi atrofiat de la sine, cu răbufniri ocazionale legate de diverse manifestări ecologiste. Dar, cele câteva luni de lockdown ale societății americane, provocate de pandemia COVID-19, a schimbat într-o bună măsură modul în care opinia publică percepe acum Green New Deal.
Pe de o parte, transporturile aeriene, terestre și navale limitate drastic, mii de businessuri închise, peste 30 milioane șomeri și scăderea istorică a cererii de produse petroliere au condus la ceruri curate, diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră(1), limpezirea canalelor venețiene ori invazii de capre și oi pe străzile unor orașe ale căror străzi sunt pustii fără automobile (Fig. 1). Poluarea aerului s-a redus în China și Italia, unde milioane de oameni au fost în lockdown sau carantinați pentru a încetini răspândirea coronavirusului. Cererea de energie electrică în unele țări din Europa a scăzut cu 2% -12% de la o săptămână la alta.
Fig. 1. Peisaj de pandemie sau viitorul ecologic gen Green New Deal? (Pasadena, California, aprilie 2020) (Sursa)
Nu este de mirare că ecologiștii și democrații au jubilat la ideea că o de-carbonizare a economiei ar fi posibilă și Green New Deal ar putea deveni un vis îndeplinit: Vedeți că se poate trăi și fără avioane, autocamioane, autoturisme, bărci cu motor, fabrici și uzine care poluează aerul și emit gaze cu efect de seră?! De exemplu,Eric Holthaus, un meteorolog și binecunoscut activist climatic online a subliniat că pandemia a produs efecte ecologice pozitive, comparabile cu cele pe care IPCC spune că ar trebuie să le obținem dacă vrem să limităm încălzirea globală la 1°C și să îndeplinim astfel țelurile Acordului de la Paris.
John Kerry, fostul Secretar de Stat al președintelui Obama, a plusat și el: Pandemia i-a făcut pe americani mai conștienți de faptul că guvernul trebuie să se pregătească mai amenințări precum schimbările climatice, despre care oamenii de știință insistă că vin peste noi.
Prezumtivul candidat democrat în alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, Joe Biden, și-a făcut public anul trecut propriul său plan de a combate schimbările climatice. Lăudând Green New Deal drept „un cadru crucial” al reducerii emisiilor de carbon, planul domnului Biden prevede ca toate transporturile și toată electricitatea americană să fie produsă din surse regenerabile până în 2050 (mă întreb dacă între timp, fostul vicepreședinte a găsit timp să vadă ultimul documentar al lui Michael Moore și Jeff Gibbs, Planet of the Humans (2)
Campania prezidențială a lui Donald Trump l-a acuzat între timp pe Joe Biden că ar exploata criza coronavirusului chinez pentru a avansa o agendă „verde” radicală, băgând cu forța Green New Deal pe gâtul americanilor. O idee teribilă, spun republicanii, care ar impune restructurări masive ale întreprinderilor și modificări ale ocupațiilor oamenilor în cel mai rău moment imaginabil. Priviți ce a făcut COVID-19 în societatea noastră și veți avea un trailer al noii vieți în „democrația” Green New Deal!
Este peisajul economico-social al pandemiei coronavirus o repetiție cu orchestra a viitoarei societăți pe care o ne-o promit ecologiștii și Green New Deal? Sau suntem martorii unei gigantice recesii, care va face tranziția la energii regenerabile mai dificilă, mai ales când subvențiile vor scădea, iar combustibilii fosili vor fi mai ieftini ca niciodată? Pentru a asigura succesul pe termen lung a proiectului Green New Deal va fi nevoie de o pandemie în fiecare an. Asta doresc cu adevărat ecologiștii și democrații (socialiști sau nu)?
Dacă mai era nevoie de un motiv în plus pentru polarizarea societății americane (dar și din alte țări, precum Polonia, Cehia, Canada), dorința ecologiștilor de a menține scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluării mediului pe seama prețului exuberant al lockdown-ului, carantinei și șomajului a zeci de milioane de oameni se va confrunta (să sperăm, non-violent) cu revolta celor nemulțumiți de efectele dezastruoase ale pandemiei: devastare economică, limitare draconică a drepturilor și libertăților cetățenești fundamentale, alterarea fizică și psihică a modului de viață.
Paralela pandemie coronavirus – Green New Deal este amplificată și de răspunsurile guvernului american la situația creată în ultimele câteva luni, răspunsuri modelate pe practicile de război: noi și gigantice cheltuieli bugetare, controlul federal al industriilor critice și declararea unor stări de urgență/necesitate/alertă. Dacă a fost posibil pentru COVID-19, se întreabă ecologiștii, de ce n-ar fi posibil și pentru implementarea proiectului lor ecologic? Pentru ei, ca și pentru Partidul Democrat, schimbările climatice reprezintă o stare de urgență echivalentă moral cu un război, care ar trebui să oblige la aceeași mobilizare mondială ca și în cazul coronavirusului. Ceea ce se uită (convenabil) este că actuala pandemie este o urgență temporară, care nu va dura la infinit. Ori, implementarea lui Green New Deal ar crea un o stare permanentă, apropiată de starea de urgență.
În loc de concluzii:
Ne vom opri oare să trăim ca să nu murim? (Michael Sadoun)
