Într-o țară cu un potențial agricol mare, cum este cazul țării noastre, vom constata că la nivelul întregii perioade 1990 – 2018 numai cinci produse au marcat un aport pozitiv la balanța comercială cu produse agricole: Animale vii (cod 1), Cereale (cod 10), Semințe și fructe oleaginoase, plante industriale și medicinale, paie și furaje (cod 12), Materiale pentru împletit și alte produse de origine vegetală (cod 14) și Tutun și înlocuitori de tutun (cod 24). Lista acestor produse cu un aport pozitiv este un argument în plus că România este o țară cu un potențial natural mare, dar nevalorificat prin dezvoltarea industriei agro-alimentare. Cu excepția ultimului produs, celelalte patru sunt obținute în prima fază a procesului de producție din agricultură, fiind produse neprelucrate, cu o valoare de piață mică.
Volumul total al exportului celor cinci produse în volumul total al exportului de produse agricole reprezintă mai mult de 65%. Această pondere, calculată separat pentru perioada de pre-aderare și pentru cea de post-aderare, scoate în evidență o creștere în importanța comerțului exterior cu produse agricole după aderare (figura 1). Ponderea mare a acestor produse (68%) în exportul produselor agricole atribuie celor patru (1, 10, 12 și 24) poziții strategice în exportul de produse agricole al României. Aceste produse asigură reducerea deficitului balanței comerciale a României. Din păcate, producția anuală a acestora este influențată de condiții climatice și de momentul vânzării post – recoltare funcție de cererea la nivel mondial. Mai mult, acestea sunt produse neprelucrate, cu valoare de piață mică. Valoarea acestora crește numai în măsura în care sunt supuse unui proces de prelucrare pentru obținerea de produse alimentare sau urmare a unor prelucrari industriale.
Figura 1. Ponderea exportului și importului produselor care au avut un aport pozitiv la balanța comercială cu produse agricole în perioada 1990-2018 în exportul și importul de produse agricole
Dacă pe ansamblul perioadei, cele cinci produse au avut un aport pozitiv la balanța comercială a României, pe perioade mai scurte, fiecare dintre acestea a avut o evoluție diferită. Cel mai bun exemplu este în cazul exportului și importului de tutun și înlocuitori de tutun, care a devenit de la un produs cu aport negativ mare asupra balanței comerciale în perioada de pre-aderare, la un produs cu aport pozitiv asupra balanței, în perioada de post-aderare. Pentru a surprinde și aceste fluctuații, nu numai de la o perioadă la alta, dar și de la un an la altul, în graficele din figura 2 sunt prezentate evoluțiile anuale pentru exportul, importul și soldul comercial la cele cinci produse.
Figura 2. Evoluția importului, exportului și al excedentului anual pentru produse agricole care aduc excedent în comerțul exterior în perioada 1990 – 2018. Sursa de date: Date obținute de autor în urma prelucrării datelor statistice INS.
Excedent de aproape 3 miliarde în comerțul exterior cu animale vii
Animale vii este singurul produs agricol care, cu excepția anului 1990, a înregistrat un aport anual pozitiv la balanța comercială cu produse agricole. Mai mult, cu excepția anilor 2008, 2009 (când excedentul acestui produs în 2009 a fost mai mic cu 58% față de cel înregistrat în anul 2007) și 2013, 2014 (excedentul a scăzut în 2014 în raport cu 2012 cu doar 16%) pe parcursul perioadei s-au înregistrat creșteri semnificative ale excedentului, de la an la an, sau scăderile au fost unele moderate. Diminuarea excedentului la nivelul celor patru ani mai sus menționați s-au înregistrat pe fondul creșterii importului de animale vii într-un ritm mai mare decât cel al exportului și nu prin reducerea cantității exportate din acest produs.
În perioada 2009 – 2012 s-a înregistrat creșterea cea mai mare a exportului de animale vii. Astfel, în anul 2012 exportul acestui produs a crescut cu peste 75%, în raport cu nivelul exportului din anul 2009. Pe parcursul perioadei 1991 – 2018, atât exporturile, cât și importurile anuale de animale vii s-au plasat pe un trend crescător. În aceste condiții, la nivelul anului 2018 exportul a fost de peste 19 ori mai mare decât cel înregistrat în anul 1991, importul a fost mai mare de 17 ori și, ca o consecință, excedentul comercial a înregistrat o creștere de peste 12 ori. Evoluțiile par îmbucurătoare, dar să nu uităm că este vorba de un produs neprelucrat, iar excedentul de la acest produs a generat deficite mari la alte produse, unele obținute prin prelucrare ulterioară.
Exporturile de cereale și semințe sunt preponderente în comerțul exterior cu produse agro-alimentare
Cerealele reprezintă produsul agricol cu cea mai importantă contribuție pozitivă la balanța comercială cu produse agricole. Urmărind graficul din figura 2, putem vorbi de două perioade, cu caracteristici diferite în evoluția exportului, importului și soldului balanței comerciale a comerțului cu cereale.
Dacă până la aderarea la Uniunea Europeană (UE) volumul exportului de cereale era unul redus, după anul 2007 dinamica exportului este cu totul diferită. Pentru a proba acest enunț oferim două argumente. Primul se referă la creșterea foarte mare a nivelului mediu anual al exportului din a doua perioadă în raport cu prima.
Astfel, dacă în perioada de pre-aderare valoarea exportului anual a fost de 65 milioane euro, în perioada de post-aderare, acesta a crescut de aproape 22 ori, ajungând la o medie anuală de 1.4 miliarde euro.
Al doilea argument are în vedere faptul că, volumul total al exportului, din perioada 1990 – 2006, a fost egal cu 1,1 miliarde euro, acesta situându-se, practic, la nivelul celui înregistrat în anul 2011. Pe parcursul primei perioade s-a înregistrat un deficit al comerțului cu cereale egal cu 72 milioane euro.
În perioada 2007 – 2018 volumul exportului a fost de 17 miliarde euro, în timp ce importul a fost egal cu 4,3 miliarde euro. S-a obținut, astfel, un excedent comercial de peste 12,7 miliarde euro. Trebuie precizat că exportul de cereale reprezintă la nivelul perioadei de post-aderare mai mult de 35% din exportul total de produse agricole, ceea ce face ca acest produs să dețină cota cea mai mare în rândul produselor agricole care susțin exportul României.
În cazul exportului de semințe, trendul este asemănător cu cel al exportului de cereale. Până în 2007 nivelul anual al exportului a fost relativ redus în raport cu valorile atinse după acest an. Pentru perioada 2007 – 2018 se constată un trend crescător; numărul anilor în care s-a înregistrat un regres a fost de numai trei. Pentru acest produs, în a doua perioadă s-a înregistrat o scădere anuală mare, de aproape 45%, numai în anul 2012.
În anul 2018, cu o cotă de peste 18% din volumul total al exporturilor de produse agricole, exporturile acestui produs se plasează pe locul al doilea, după exportul de cereale.
Pentru cele trei produse, animale vii, cereale și semințe, variația cea mai mică a exporturilor de la un an la altul s-a înregistrat în cazul exportului de animale. Variațiile pentru celelalte două produse au o amplitudine mult mai mare. La export și import variațiile anuale sunt mult mai mici în perioada de post-aderare, deoarece prin aderarea la UE, s-au extins posibilitățile pentru desfacerea acestor produse pe noi piețe. În noile condiții prielnice pentru exportul celor trei produse, exportul de cereale și semințe a înregistrat o creștere mare, de 4,2 ori, respectiv de 2,4 ori în anul 2008 în raport cu anul anterior.
Tutunul, aport pozitiv la balanța comercială cu produse agro-alimentare după aderarea la UE
La exportul de tutun și înlocuitori de tutun, aderarea României la UE a reprezentat un factor crucial pentru creșterea volumului exportului. Dacă în perioada de pre-aderare, acest produs contribuia din plin la deficitul balanței comerciale cu produse agricole, imediat după 2007 acesta a trecut în grupul restrâns al produselor cu un aport pozitiv. Noile condiții legate de aderarea la spațiul comunitar au făcut ca volumul exportului acestui produs să crească de peste 14 ori într-un singur an. Putem spune că în anul 2007 s-a exportat tutun și înlocuitori de tutun de 2,1 ori mai mult decât s-a exportat în întreaga perioadă de pre-aderare.
În egală măsură, începând cu 2007, datorită creșterii producției interne s-au redus importurile pentru acest produs. În anul 2007 importul de tutun și înlocuitori de tutun s-a redus cu 40% față de anul anterior. Mai mult, nivelul maxim al importului de tutun din perioada de pre-aderare, din anul 2006, a fost atins din nou, la șapte ani de la aderare. Pe tot parcursul perioadei de post-aderare, produsul Tutunul și înlocuitorii de tutun a avut o contribuție pozitivă importantă la balanța comercială cu produse agricole.
La nivelul perioadei 2007 – 2018, cu un excedent de peste 3,36 miliarde euro, acesta este al treilea produs în ierarhia produselor agricole care contribuie pozitiv la balanța comercială. Excedentul comercial al acestui produs la nivelul perioadei de post-aderare reprezintă un sfert din aportul adus de exportul de cereale. Pornind de la acestă constatare. se ridică două întrebari firești. Oare este eficient să exportăm cereale, produse de volum mare și cu un preț de piață prevalent scăzut? Care ar fi fost impactul asupra balanței comerciale cu produse agricole, dacă se exporta materie primă și nu se exportau produsele din tutun și înlocuitori de tutun?
Cine mai aduce aport pozitiv? Materialele pentru împletituri
Materialele pentru împletituri și alte produse de origine vegetală au o pondere redusă în exportul de produse agricole. În cazul acestui produs, semnalăm două aspecte importante: aderarea la UE a marcat începutul unei perioade în care volumul exportului a cunoscut oscilații mari, de la un an la altul. În același timp, menționăm că până în anului 2010 se constată un trend crescător al importului pentru aceste produse, dar începând cu anul 2011 importul a intrat pe un trend descrescăror. Chiar dacă la nivelul ambelor perioade acest produs a marcat un aport pozitiv la comerțul exterior cu produse agricole, totuși trebuie subliniată cota mică de piață în comerțul României cu produse agricole, atât la importul, cât și la exportul acestui produs.
Stuctura comerțului exterior cu produse agricole s-a schimbat, dar aceleași patru produse aduc aport pozitiv
Datele din tabelul 1 scot în evidență o schimbare importantă în structura produselor agricole care au avut o contribuție pozitivă la balanța comercială externă a României. Dacă înainte de 2007 exportul de animale vii reprezenta aproape 20% din exportul de produse agricole, această pondere a scăzut în perioada post-aderare la mai puțin de 6.5%.
Menționăm că această scădere a ponderii s-a realizat, totuși pe fondul unei creșteri continue a exportului de animale vii pe parcursul perioadei 2007 – 2018. În anul 2018 exportul de animale vii a fost de 2,1 ori mai mare în raport cu anul 2007, în timp ce exportul de produse alimentare în anul 2018 a fost de 5,8 ori mai mare decât în 2007. Această creștere a exportului de produse agricole din perioada 2007 – 2018 s-a realizat în principal pe seama evoluției positive a volumului exportului la trei produse: cereale (creșterea la nivelul anului 2018 în raport cu 2007 a fost de peste 14,4 ori), semințe, fructe oleogene, plante medicinale și industriale, paie și furaje (6,2 ori) și tutun și înlocuitori de tutun (5 ori).
În aceste condiții, au intervenit schimbări importante în structura exportului produselor agricole. Astfel, a crescut mult cota exportului celor trei produse mai sus menționate în exportul de produse agricole: la cereale, cota a crescut, de la 15% la 32,3%, la semințe, de la 10,3% la 17,2% și la tutun de la 0,9%, la 12,3%. La import, totalul celor trei produse au o cotă mai mică de 20% în importul total de produse agricole.
În concluzie, putem spune că exportul de produse agricole al României depinde în mare măsură de producțiile obținute la trei produse: cereale, semințe și animale. Cel puțin pentru primele două produse, producția, și implicit exportul, depind în mare măsură de condițiile climatice din fiecare an. Alt produs important în echilibrarea balanței comerciale este reprezentat de exportul de tutun și înlocuitori de tutun, produse cu un oarecare nivel de prelucrare și o valorificare superioară la export.
Exportăm cantități însemnate de produse voluminoase cu o valoare de piață redusă și în același timp importăm, printre altele, reziduuri de produse agricole, folosite de cele mai multe ori la creșterea animalelor, precum și produse agro – alimentare, obținute în urma unui proces de prelucrare industrială. Nu întâmplător, din comerțul cu produse agro – alimentare în perioada postdecembristă s-a acumulat un deficit (diferența dintre suma exporturilor și importurilor de produse agro – alimentare din această perioadă) de peste 22 miliarde euro.
Închei prin a prezenta două citate, primul care aparține poetului Mihai Eminescu, iar cel de al doilea economistului Nicolae Xenopol și deasemenea prin a lansa pentru reflecție o întrebare.
Primul citat este extras din articolul Paralele economice, publicat la 13 decembrie 1877, în revista Timpul “Franțuzul ia o bucată de metal în preț de 50 de parale și-ți face din ea un ceasornic, pe care ți-l vinde cu doi napoleoni; d-ta îi vinzi ocaua de lână cu un franc și el ți-o trimite înapoi sub forma de postav și-ți ia pe aceeași oca 20 de franci; franțuzul ia paie de orez, care nu-l țiu nimic și-ți împletește din ele o pălărie, pe care nevasta dumitale dă trei sau patru napoleoni.”
Al doilea citat a apărut în lucrarea “Bogația României” publicată în 1916 și reeditată în 2013 de Academia de Studii Economice din București, care spune că “exportăm mărfuri grele, voluminoase, care au o valoare mică într-un volum mare, în timp ce străinătatea ne trimite mărfuri scumpe și care au un volum mic. Un vagon de grâu de 10000 de kilograme e necesar pentru a plăti un ceas care cântărește 100 de grame; pălăria unei femei elegante, care poartă marca unei mari firme de pe rue de la Paix, reprezintă munca de un an a unei familii de țărani; un automobil de lux este echivalentul venitului obținut de pe un teren de 300 de hectare”.
Întrebarea este: oare la aproape 150 de ani, un arc peste timp, de la zicerile marelui poet nu reușim să ne valorificăm resursele naturale pe care agricultura României le are?
N.Red: Profesorul universitar Tudorel Andrei (54 de ani) este doctor în economie specializat în statistică, fiind preşedinte al Institutului Naţional de Statistică (INS). Este de asemenea licenţiat în matematică al Universității din București. Predă la facultăţile de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, Finanţe, Management şi Şcoala Doctorală şi este conducător de doctorate în economie, specializarea Statistică şi Cibernetică Economică.
0
3
