”Tot ce s-a discutat aici a fost despre protecția consumatorilor vulnerabili, la dezvoltarea energiei. Noi ca stat îi protejăm prin niște hotărâri pe care le avem deja în legislație și care le oferă un cuantum minim de energie și suport pentru încălzire.”[1]
Anton Anton, ministru al energiei în guvernul V. V. Dăncilă
Titlul articolului putea să fie la fel de bine și ”ALDE față în față cu iarna energetică”, pentru că atât timp cât Ministerul Energiei va rămâne în portofoliul acestui partid ce face parte din coaliția de guvernare alături de PSD, modul în care va gestiona echilibrele în sistemul energetic pentru perioada octombrie 2018 – martie 2019, surmontând provocările iernii fără a le deconta în prețul facturilor energetice, rămâne responsabilitatea ALDE și nu se va putea deroba de ea.
Celor de la ALDE: lui Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Dominic Gerea, Daniel Chițoiu sau Varujan Vosganian etc. trebuie să le fie cât se poate de clar că, atât timp cât ministru al energiei este profesorul (universitar, orice o mai fi însemnând acest lucru în guvernul V. V. Dăncilă) de mecanica fluidelor Anton Anton[2], vor deconta la vot orice problemă va interveni în gestiunea sistemului energetic în iarna care stă să înceapă; oricât ar încerca acest ministru să se derobeze, acuzând că i se atribuie public responsabilități pe care nu le are, iarna energetică nu o vor deconta nici ANRE și nici Transelectrica sau Transgaz.
Destul de recent de altfel, adică luni, 23 octombrie ac., Anton Anton a participat în Parlament la ”Ora Guvernului”, unde a preferat abordarea politicianistă – bine cunoscută pentru comportamentul majorității demnitarilor români, ridicată la rang de obligație de serviciu în guvernul V. V. Dăncilă – și un ton triumfalist[3]: ”Plec de la premisa ca un viitor mare al României nu se poate construi fără ; consensul forțelor politice ; în ; dezbateri ca aceasta. (…) În final, vreau să repet ce-am spus și la început: România se pregătește pentru un rol mare pe piața energiei din Europa! (…) Așa că, haideți să conlucrăm la viitorul energetic al României, în care vom avea un cuvânt greu de spus pe piața europeană.”
Până la rolul imens pe care România se pregătește să-l joace pe piața energiei din Europa, așa cum ne asigură domnul ministru Anton Anton, majoritatea specialiștilor privesc cu îngrijorare către aceste guverne PSD – ALDE (guvernul V. V. Dăncilă nu face excepție, ba dimpotrivă) care confiscă banii de investiții ai companiilor pentru a-i cheltui fără orizont[4], se împăunează cu realizări la care nu au decât contribuții distructive, numesc manageri la companiile energetice care aplică politici dezastruoase de guvernanță și, pentru ca totul să aibă un corolar, ridică neadevărul și manipularea la rang de practici instituționale.
Să revenim la iarna energetică, cu o observație. Deși Ministerul Energiei are ministru ALDE și este asumat de acest partid, de pregătirea și gestionarea iernii energetice se ocupă pe tăcute doi secretari de stat PSD, și anume Andrei Petrișor Maioreanu[5] și Doru Vișan[6]. Cu alte cuvinte, modul în care este pregătită iarna energetică, sub auspiciile prevederilor HG 773 din 2018[7], ține de strategia adoptată de cei doi secretari de stat și de directorii din minister aflați în subordinea lor directă; cu toate acestea, revin la ideea inițială, responsabilitatea politică nu le va aparține în situația în care sistemul energetic se va dovedi vulnerabil peste iarnă și va trebui să fie decontată de ALDE.
Odată HG 773/2018 emis, chiar dacă ministrul Anton Anton ar deveni brusc conștient de faptul că are o problemă cu pregătirile de reziliență a sistemului energetic pentru iarna 2018 – 2019, mă tem că este deja târziu și că este politic captiv în menghina PSD, discret montată și făcută efectivă de cuplul de secretari de stat Maioreanu – Vișan. Așadar nu-i rămâne decât să mizeze pe noroc și pe o iarnă blândă.
Dar rostul acestui articol nu este să deplângă ALDE. Până la urmă, problema românilor nu este soarta ALDE sau a ministrului Anton Anton în cazul în care se va dovedi că strategia de abordare a iernii energetice nu a avut nicio legătură cu realitatea. Interesul românilor este să aibă în case căldură, lumină, iar facturile să rămână în limite decente. Din păcate, există semnale puternice că lucrurile au șanse mari să stea cu totul altfel.
OPOZIȚIA NU A PIERDUT OCAZIA, DAR MAJORITATEA DA. INCREDIBILA POVESTE A STOCURILOR
Într-un comunicat al Ministerului Energiei, dat publicității în luna iulie ac., după ce la mina Lupeni din Valea Jiului avusese loc un grav accident de muncă[8], se afirma: ”Ca atare, Ministerul Energiei a renotificat Comisia Europeană și aceasta a avizat programul de închiderea a minei Lupeni. Astfel, la finalul acestui an va fi oprită definitiv activitatea de extracție de cărbune pentru ca, până în 2024, să fie realizate lucrările de ecologizare și închidere a acestei mine. Conform legii minelor sunt asigurate toate sumele necesare pentru întregul proces.”
Mina Lupeni este una dintre minele din Valea Jiului care face parte din Complexul Energetic Hunedoara și aprovizionează cu huilă termocentralele de la Paroșeni (Valea Jiului) și Mintia (Deva).
După comunicatul ministerului, liderul sindicatului minei Lupeni, Darius Câmpean, oferă la rândul său declarații presei și face următoarele afirmații[9]: ”Am discutat azi dimineață cu domnu′ ministru și mi-a spus destul de clar că dumnealui nu a făcut nicio declarație referitoare la închiderea minei Lupeni în decembrie 2018. (…) Dacă s-ar opri acum Mina Lupeni, practic, am ajunge să avem doar 400 de tone de cărbune extrase zilnic (o cantitate de 10 ori mai mică decât necesarul mediu al termocentralelor Mintia şi Paroşeni în sezonul rece – n.red.), pentru că la minele Livezeni și Vulcan se va ajunge în decembrie în capătul de strat, iar pregătirea unor noi abataje ar dura cel puțin șase luni. Lupeniul produce 1000 de tone pe zi și va putea suplini producția scăzută de la celelalte exploatări.”
Trei luni mai târziu, un alt lider sindical, de această dată de la Mintia – liderul Sindicatului Liber Independent Electrocentrale Deva, Mircea Crișovan – revenea asupra ideii că acest producător termoenergetic nu este în niciun caz pregătit pentru iarna energetică[10] (idee care începuse deja să se contureze din afirmațiile anterioare ale lui Darius Câmpean): ”Stocurile trebuiau făcute până la sfârșitul lunii august. Chiar dacă acum este târziu, vom trece iarna, dar mai greu ca în anii trecuți. Dacă vine înghețul, cărbunele nu se poate descărca din vagoane și de aceea era nevoie de un stoc tampon. Mi-e teamă că nu se poate ajunge la un minim de 50.000 de tone. (…) Dacă se vor opri minele Lonea și Lupeni va fi o mare problemă pentru că minele rămase deschise, Livezeni și Vulcan, nu pot asigura mai mult de 1.000 de tone de cărbune pe zi.”
La momentul acestor declarații stocul la termocentrala Mintia din Complexul Energetic Hunedoara era de 5.000 de tone, adică de 10 ori mai mic decât minimul necesar, fără ca tehnic minele din Valea Jiului să poată compensa în vreun fel nevoile iernii energetice.
În tot acest timp ministrul Anton Anton ne asigura că România nu are a-și face griji cât domnia sa veghează asupra sistemului energetic. Opoziția parlamentară – de fapt, la drept vorbind, USR – a vrut să se asigure că ministrul de resort chiar are un plan pentru securitatea energetică, așa că, în septembrie ac., deputatul Cristina Mădălina Prună depune o interpelare la Camera Deputaților[11] și cere lămuriri privind Programul de iarnă în sectorul energetic.
Ei bine, dacă la Complexul Energetic Hunedoara am putut vedea din presă – și probabil tot acolo a văzut și deputatul Cristina Mădălina Prună răspunsul de care avea nevoie – cum stau lucrurile cu stocurile de iarnă, în cazul Complexului Energetic Oltenia CEO-ul Sorinel Gheorghe Boza și colaboratorii săi au decis să abordeze o strategie diferită. Dar să nu anticipez…
În Ministerul Energiei interpelarea parlamentarului USR a avut un traseu sinuos, a ajuns undeva la Direcția Generală de Politici Energetice și de acolo a fost în parte redistribuită către Cabinetul secretarului de stat Doru Vișan de unde, în fine, se aștepta răspunsul la două chestiuni:
(i) cât de pregătite sunt exploatările miniere să asigure necesarul de cărbune pentru stocuri și consumul iernii;
(ii) dacă stocurile existente la termocentrale sunt conforme cu necesarul pentru sezonul de iarnă.
În mod firesc, secretarul de stat a cerut datele colaboratorilor săi și de la cele două complexuri energetice din Oltenia și Hunedoara. Ce știm cu certitudine în acest punct este că la acel moment Doru Vișan știa deja că Programul de iarnă trebuie construit pe un consum de energie mai mare decât în anul 2017[12]: ”Obligația Programului de iarnă reprezintă dimensionarea corectă a consumului și acoperirea acestuia în condiții de siguranță a sistemului energetic. Evaluarea consumului este o primă etapă. Am plecat pe aceeași premisă ca și anul trecut, în care consumul are o creștere de 2% pentru iarna 2018 – 2019.”
Revenind la Complexul Energetic Oltenia, cităm pentru început din comunicatul emis de această companie a statului în data de 22 octombrie 2018 și care are ca temă asigurarea stocurilor[13]: ”Conform prevederilor hotărârii de guvern privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranță ale Sistemului Energetic National pentru perioada de iarnă, la data de 01 noiembrie 2018, CE Oltenia trebuie să aibă asigurat un stoc de 800.000 tone lignit. Faptic, măsurătorile efectuate indică, la data de 22 octombrie 2018, 645.000 tone de cărbune în depozitele termocentralelor și 250.000 tone în depozitele Direcției Miniere (în total, 895.000 tone lignit). Carierele asigură în continuare completarea stocurilor și aprovizionarea ritmică a centralelor la nivelul consumului.” Comunicatul nu este semnat, dar putem presupune rezonabil că a fost aprobat de CEO-ul Sorinel Boza.
Ajunși în acest punct, trebuie să mărturisesc faptul că mulți dintre specialiștii complexului energetic din zona Olteniei s-au arătat indignați de comunicat și am să reproduc aici câteva din motivele pentru care au avut o astfel de atitudine:
(i) Inducerea în eroare, în sensul ”… că au peste 895.000 tone (645.000 în Termo și 250.000 în cariere)… CEO are abia 810.363 tone (574.349 tone în Termo și în cariere doar 236.014 t)”;
(ii) Există ”…bănuiala că stocurile prezentate în documentele interne includ și rezerva de stat…la măsurători (…) rezerva de stat ar fi pus-o când în Termo, când în cariere, funcție de unde măsurau…”;
Datele respective, altele decât cele din comunicat, par să provină dintr-un document al Direcției Energie din Complexul Energetic Oltenia (înregistrat sub numărul 24758 din 18 octombrie 2018). Puțin probabil ca în 4 zile nivelul stocurilor să se fi schimbat atât de mult. În plus, și aici lucrurile dau cu adevărat de gândit, dacă primele două opinii pot lăsa loc de speculații:
(iii) ”…de data asta situația este mult mai gravă…stocurile sunt de doar 800.000 față de 1.400.000 anul trecut.”
Ori, acest aspect, și anume scăderea cu 600.000 de tone a stocului de la un an la celălalt (2018 față de 2017) la Complexul Energetic Oltenia în condițiile în care secretarul de stat Doru Vișan afirmă că, de fapt, ne așteptăm la un consum de energie cu cel puțin 2% mai mare, trebuie să-i dea de gândit serios ministrului Anton Anton. În locul domniei sale eu aș analiza puțin mai atent activitatea secretarilor de stat care se ocupă de programul de iarnă.
În toate acestea își mai face loc încă o veste proastă pentru toată lumea, anume aceea că, de fapt, ministrul Anton Anton nu prea ține sub control activitatea subordonaților săi și nici pe aceea a managerilor de companii ce sunt susținuți în funcții de PSD. Îmi bazez această concluzie pe următoarea istorie:
În 14 noiembrie 2017, un anume angajat al Complexului Energetic Oltenia face o sesizare către Corpul de Control din Ministerul Energiei cu privire la calitatea actului managerial depus de CEO-ul Sorinel Boza. Gicu Iorga, secretar general al Ministerului Energiei, confirmă în noiembrie 2017 primirea sesizării și confirmă începerea unei acțiuni de verificare la Complexul Energetic Oltenia.
Una din chestiunile sesizate în 2017 avea în vedere ”…falsificarea rapoartelor de producție, astfel încât acestea să arate stocul solicitat prin HG-ul…” privind Programul de iarnă. Ei bine, Corpul de Control al ministerului de resort a terminat verificările în luna mai 2018, când a încheiat Raportul de control 270131. Din start, controlul nu a avut în vedere chestiunea rapoartelor de producție. Apoi, ca situația să fie și mai relevantă, acest raport a fost ținut la sertar nici mai mult nici mai puțin de cinci luni, înainte de a fi semnat de ministrul Anton Anton.
NE MINȚIM, CA LA METEO?
Pentru început aș consemna câteva aspecte ce apar în Nota de Fundamentare întocmită de specialiștii Ministerului Energiei în susținerea aprobării HG 773/2018 și care au relevanță pentru analiza mea:
(i) ”În ceea ce privește evoluția consumului de energia electrică în perioada 1 noiembrie 2018 – 31 martie 2018, Comisia Națională de Strategie și Prognoză a prevăzut o scădere a consumului cu 1,7 %, iar DEN a prevăzut o creștere a acestuia cu cca. 2% față de realizările perioadei similare 2017 – 2018”;
(ii) ”…scenariul DEN este astfel construit încât să ia în considerare o corecție a cererii de electricitate funcție de influența unor temperaturi medii lunare mai scăzute cu 1-20 C față de iarna anterioară, estimarea de creștere medie a consumului luat în calcul pentru perioada 1 noiembrie 2018 – 31 martie 2019 este de 2 % față de consumul realizat în perioada noiembrie 2017 – martie 2018”;
(iii) ”Stabilirea volumelor de apă în marile lacuri de acumulare pentru perioada noiembrie 2018 – martie 2019 s-a bazat pe prognoza meteorologică elaborată de Administrația Națională de Meteorologie și pe cea hidrologică realizată de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor. De menționat este faptul că estimările meteorologice și hidrologice sezoniere au un grad relativ redus de realizare, fapt ce imprimă o anumită incertitudine în evoluția lunară a stocurilor de apă brută din principalele acumulări energetice”.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
