Am așteptat câteva zile să văd în cât timp se stinge subiectul blocului fantomă din sectorul 5. Și, din păcate, subiectul s-a stins înainte să aflăm lucrurile cu adevărat importante și înainte ca instituțiile să ia măsurile necesare pentru ca astfel de situații să nu se mai repete.
Au rămas așadar foarte multe lucruri nespuse, foarte multe lecții pe care instituțiile nu le-au învățat și foarte multe acțiuni pe care nimeni nu și le asumă. Voi face mai jos un inventar al acestora.
1. Câte situații de acest tip sunt în București?
Am aflat din presă că ”dezvoltatorul” imobilului care a luat foc mai are 2 blocuri fără autorizație, în cazul cărora instanța a decis dărâmarea totală și, respectiv, parțială. Este normal în aceste condiții să ne întrebăm câte astfel de situații mai sunt în Capitală. Câte nu au autorizație pentru că mașina de Pompieri sau Salvarea nu au pe unde să intre? Câte au fost construite cu materiale neconforme sau nu au respectat proiectul? Câte case și câte blocuri așadar sunt fără autorizație de construire sau, mai grav, cu decizii de desființare? Nimeni nu știe pentru că aceste informații nu se pun la comun și nu este nimeni interesat să le centralizeze.
Primăriile de sector și Inspectoratul de Stat în Construcții ar trebui să întocmească de urgență o astfel de situație centralizată la nivelul întregului București și să vină cu un plan de măsuri. Acolo unde intrarea în legalitate este posibilă, să se facă acest lucru cu penalitățile corespunzătoare, iar acolo unde nu este posibilă intrarea în legalitate, atunci să se aplice deciziile instanței, chiar dacă acestea presupun demolarea imobilelor.
2. Cine răspunde totuși pentru existența blocului fantomă?
Că dezvoltatorul are o vină majoră, asta este evident. Că a dat șpăgi în stânga și în dreapta pentru a fi lăsat în pace, ține la fel de domeniul evidenței.
Însă nimeni nu spune nimic despre vinovații din instituții. Este imposibil să faci un bloc de 4 etaje fără să afle Direcția de Urbanism din Primăria de sector, fără să afle Disciplina în Construcții, Direcția de Taxe și Impozite Locale, Inspectoratul de stat în Construcții, Poliția și alte instituții. Iar întrebarea legitimă care se pune este cine nu și-a făcut datoria. Trebuie să aflăm vinovați cu nume și prenume, cu funcție, cu responsabilități în interiorul instituțiilor menționate.
Dacă nu vor plăti cu funcția (cel puțin) pentru faptul că nu și-au făcut datoria, atunci funcționarii vor trăi în continuare cu iluzia că ordinul politic este mai important decât legea, că partidul e mai important decât instituția și că finanțatorii primarului sunt mai importanți decât cetățenii. Iar prețul va fi plătit din plin la prima tragedie cauzată de complicitatea acestor funcționari.
3. Care este reacția furnizorilor de utilități?
Pentru cei care nu știu, furnizarea utilităților este imposibilă în lipsa unei autorizații de construire. Cum au beneficiat de utilități cele 50 de apartamente din blocul fantomă? Înțeleg că ”dezvoltatorul” branșase imobilul ilegal la curent electric. Vă imaginați cât de mare este riscul de incendiu într-o astfel de situație. Prin urmare, cum a fost posibil ca furnizorul să nu sesizeze că există un bloc întreg fără niciun contract de electricitate? Oare angajați ai furnizorilor de utilități au închis și ei ochii? Probabil că da. Și ar trebui ca aceste companii să facă evaluare foarte atentă în interior pentru a vedea ce s-a întâmplat.
4. Ce părere are Camera Notarilor despre actele încheiate între dezvoltator și locatari?
Locatarii blocului fantomă nu erau proprietari pentru că nu se poate cumpăra un apartament care, din punct de vedere legal, nu există. Cu toate acestea, ”dezvoltatorul” a încasat timp de mai bine de 5 ani rate lunare de la locatari pe baza unor promisiuni bilaterale de vânzare. Întrebarea este dacă notarul care a încheiat documentele respective și-a făcut cu adevărat datoria sau nu.
Pe pagina Camerei Notarilor București stă scrisă mare deviza ”Adevăr și Încredere”. Sunt exact lucrurile pe care înclin să cred că notarul blocului fantomă le-a pus între paranteze. Nu cred că i-a informat pe oameni cu privire la riscurile la care se expun semnând pentru un imobil fără autorizație de construire. Nu cred că notarul a fost imparțial, nu cred că a lucrat în slujba legii și a cetățeanului. Cred în schimb că a fost complice la un act de înșelăciune morală – poate și legală – la adresa celor 50 de familii din blocul fantomă. Însă asta este doar ceea ce cred eu. În mod normal, Camera Notarilor ar trebui să verifice situația cu legea într-o mâna și cu codul de conduită în cealaltă. Altfel, prestigiul notarilor riscă să mai primească o lovitură și să ducă la accentuarea impresiei că sunt nu doar niște profitori ai birocrației excesive din România ci și complici uneori la ”combinații” imobiliare aflate la limita sau dincolo de litera legii.
5. Ce se va întâmpla totuși cu locatarii blocului fantomă?
Primăria Sectorului 5 a improvizat o soluție pentru locatarii blocului fantomă evacuați după incendiu. Soluția găsită este de un provizorat descurajant și indică o altă mare hibă a administrației publice locale: lipsa unor planuri de contingență pentru astfel de situații. Îndrăznesc să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost necesară evacuarea a 1.000 de persoane? Amatorismul și improvizația ar fi fost probabil fatale. Este inadmisibil în 2018 ca autoritățile publice să nu aibă un plan de acțiune precis și eficient pentru situații de criză. Toate primăriile ar trebui să fie pregătite pentru evacuări de urgență, pentru tot ce înseamnă adăpostirea oamenilor în cazul unor inundații, incendii sau alte situații grave. Și ca lucrurile să fie clare: Inspectoratul de Urgență intervine pentru ameliorarea efectelor, însă adăpostirea și hrănirea oamenilor lor pentru o perioadă de timp intră în responsabilitatea Primăriei. Iar la acest capitol, niciuna din primăriile de sector – și nici Primăria Capitalei – nu ar primi notă de trecere.
6. Cei care au plătit pentru a sta în blocul fantomă au știut despre lipsa autorizației?
Cel mai probabil, oamenii au fost mințiți de dezvoltator și li s-a promis lună de lună că actele urmează să fie obținute ”în curând”. Însă tocmai faptul că locatarii au putut fi păcăliți atât de ușor arată că există o gravă lipsă de informare la nivelul publicului. Cei mai mulți oameni nu au nici măcar noțiunile elementare despre actele necesare pentru cumpărarea unui apartament. Nu știu ce înseamnă și la ce folosește o autorizație de construire, nu știu ce înseamnă un proces verbal la recepția lucrărilor, nu au auzit de cartea tehnică a construcției, nu știu cât de importante sunt contractele cu furnizorii de utilități. Și nici măcar nu știu care sunt riscurile la care se expun dacă nu au aceste documente.
Este vina lor? Deloc. Nu se învață la școală despre aceste lucruri și, dacă nu te-ai lovit niciodată de subiect, nu ai de unde să le cunoști. Este vina unui sistem care a complicat atât de mult lucrurile încât asimetria informațională între dezvoltatori și clienți face ca aceștia din urmă să fie victime sigure ale oricărei tentative de înșelăciune.
Pot autoritățile să facă ceva? Absolut. În primul rând, se pot da mai puțini bani pe bâlciuri și mai mulți pe informarea cetățenilor. Oamenii trebuie să fie informați cu privire la drepturile pe care le au, cu privire la modul în care funcționează administrația, cu privire la documentele emise de Primărie și la rolul lor. Însă, înainte de toate, instituțiile trebuie să-și facă datoria. De-asta există Inspectorat de Stat în Construcții, Primărie și toate celelalte: pentru a veghea la respectarea și la aplicarea legii. Nu e treaba cetățenilor să fie experți în detalii procedurale administrative. E treaba celor care sunt plătiți din bani publici pentru acest lucru.
Acestea sunt cele 6 întrebări pe care acum, la apusul mediatic al subiectului blocului fantomă, văd că nimeni nu și le-a pus. Avem iată dovezile unui eșec de management edilitar de proporții. Eșecul instituțiilor de a planifica dezvoltarea urbanistică, de a organiza și implementa măsurile aferente, eșec în a monitoriza situația și, cel mai grav, eșec în a penaliza ferm și rapid orice încălcare a legii. Fără un răspuns la aceste întrebări și fără un plan clar de acțiune, suntem condamnați la repetarea acelorași erori, la noi drame și, din păcate, la noi tragedii.
De aici pornim. O administrație care lucrează în complicitate cu ”dezvoltatori” puși pe căpătuială, funcționari obișnuiți să închidă ochii și să nu-și asume responsabilități și, nu în ultimul rând, oameni care, din lipsa de informație, devin victime sigure ale acestui sistem.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
