Indiferent cine câștigă alegerile prezidențiale din America, răul cel mare s-a comis deja, atât în țară, cât și în străinătate. În Statele Unite, încrederea în sistemul politic și în bunul simț al celorlalți cetățeni a fost distrusă.
Susținătorii lui Hillary Clinton s-au grăbit să atribuie taberei lui Donald Trump – “deplorabilii” – cele mai grave atribute ale acestuia: sexist, rasist, necinstit, narcisist, ignorant.
La rândul lor, susținătorii dlui Trump îi consideră pe cei ai dnei Clinton ca fiind lipsiți de morală: cum poți vota pe cineva care minte și înșeală cu atâta nerușinare. În plus, țara are nevoie, în mod evident și cu disperare, de o schimbare. Candidatul actual este de netolerat.
Și noi, în Europa, suntem perdanți. Dacă până și cea mai importantă democrație din lume are alegeri de genul ăsta, cufundate în bani murdari, falsuri și șmecherii, ea nu mai este un conducător plauzibil al lumii libere. Dacă rezultatele sunt neclare sau contestate, repercusiunile vor fi și mai grave.
Dar răul nu este doar unul simbolic. În cea mai mare parte, securitatea Europei se bizuie la propriu pe leadership-ul venit de pe malul celălalt al Atlanticului. În eventualitatea vreunei crize militare la granițele noastre, avem nevoie de greutatea diplomatică americană, de sancțiunile financiare americane, de serviciile secrete americane, de logistica americană, de trupele americane, de armele nucleare americane – de prezența americană în mai toate cele.
Nimic din toate astea nu mai este garantat acum. Dl. Trump a respins retoric alianțele Americii încă dinainte de a ajunge președinte. Dată fiind viziunea sa sumbră și nihilistă asupra lumii, relațiile există numai prin intermediul tranzacțiilor. Ideea de a vărsa sânge și a cheltui o avere pentre niște valori comune, bazate pe istoria comună îi este la fel de străină ca o afacere cu facturile plătite la zi.
Probabil că președinția lui Trump nu ar fi atât de proastă pe cât o sugerează declarațiile sale publice. Instituțiile Americii – Pentagonul, Departamentul de Stat – nu se vor schimba peste noapte. Cabinetul său nu va fi format (în întregime) din cinici și din neștitutori. Eventualul vicepreședinte, Mike Pence, pare o persoană serioasă comparativ cu unii dintre susținătorii taberei lui Trump. Congresul rămâne, în mare parte, de orientare atlantică.
Dar cele mai importante decizii se iau la vârf. Dacă Vladimir Putin amenință un aliat european, va primi el oare de la Casa Albă telefonul înspăimântor de ferm pe care o asemenea “cascadorie“ l-ar fi primit din partea oricărei președinții anterioare? Nu mai putem fi siguri. Fără un creier treaz, întreaga forță a aparatului american de securitate devine inutilă.
Dna Clinton oferă o politică externă neschimbată. Dar dacă ea câștigă, ea va fi președinta unei Americi mai slabe și mai divizate. Dl. Trump va contesta probabil alegerile. Președinția ei va fi marcată fie de scandaluri, unele provocate de ea însăși, altele inventate. Și un curent izolaționist marchează clar politica americană, atât de stânga, cât și de dreapta.
Rezultatul se va materializa în niște luni și ani care pentru europeni vor fi cei mai periculoși de după Războiul Rece. Decenii la rând, ne-am bazat pe garanția securității oferite de America. Ca să fim cinstiți, am crezut că acest lucru e de la sine înțeles. Ne-am cufundat într-un anti-americanism nerecunoscător, lăsând niște inerente neînțelegeri să se transforme în resentimente paranoide (un exemplu grăitor îl constituie “Operațiunea Snowden” și consecințele sale). Am cheltuit mult prea puțin pentru apărare și am cheltuit nesăbuit.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
