Pe 24 martie, cultura democratică a României va trai un moment sărbătoresc: acordarea titlului de Doctor honoris causa de către Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj marii poete Ana Blandiana. Iată mai jos textul scrisorii de sustinere a propunerii de acordare a acestui binemeritat titlu. Mă leagă de Ana Blandiana si de Romulus Rusan peste un sfert de veac de inoxidabilă prietenie. O felicit din tot sufletul si o asigur de deplina mea solidaritate in lupta pentru salvarea memoriei!
Stimați membri ai Senatului Universității “Babeș-Bolyai,
Prezenta scrisoare este menită să susțină cu entuziasm acordarea titlului de Doctor honoris causa al distinsei dumneavoastră instituții doamnei Ana Blandiana, strălucită poetă, romancieră, eseistă și remarcabilă figură a societății civile din România. Din punctul meu de vedere, și sunt sigur că nu doar al meu, numele Anei Blandiana coincide cu ceea ce se numește verticalitatea intelectualului în timpuri de restriște. Poeta a devenit în anii ’80 vocea celor fără de voce, motiv pentru care regimul dictatorial i-a interzis și cărțile și a ținut-o sub o strictă supraveghere. “Cruciada copiilor” rămâne unul dintre cele mai importante poeme ale rezistenței anti-totalitare, alături de, nu mă sfiesc să o spun, sublimul și tragicul “Recviem” al Annei Ahmatova. Într-adevăr, o superbă coincidență onomastică: Ana și Anna.
Ana Blandiana a fost printre primii care au avertizat asupra acaparării puterii după decembrie 1989 de către foștii nomenclaturiști. Putem spune că disidența ei, începută în anii lui Ceaușescu, a continuat cu nestrămutată vigoare în anii lui Iliescu. Tocmai pentru că ei nu i-a fost frică, modelul Blandiana a devenit o sursă de inspirație pentru o participare civică dezinhibată și curajoasă. Formarea Alianței Civice ar fi fost de negândit în absența contribuțiilor Anei Blandiana și ale partenerului ei de viață și de idei, Romulus Rusan. La fel, opera civică a Anei Blandiana înseamnă recuperarea memoriei românilor, inițiativa întemeierii Memorialului de la Sighet, școlile de vară care au format generații de tineri în spiritul democrației liberale. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că fără Muzeul Memorial Sighet, România s-ar fi aflat acum în situația omului care și-a pierdut memoria. Faptul că nu ne găsim în această teribilă condiție i se datoreză în imensă măsură Anei Blandiana.
Totul în ceea ce a întreprins domnia sa în aceste două decenii și jumătate a definit și definește identitatea democratică a intelectualității românești. Celor care repetă la infinit extenuanta frază “Noi nu am avut un Havel” este bine să li se răspundă aducându-li-se aminte cine este, ce a făcut, ce face și mai ales ce va face Ana Blandiana. Ca istoric și politolog preocupat de drama Europei Centrale și de Est în secolul al XX-lea, de înjosirea și apoi de reinventarea politicului, o spun din tot sufletul: Ana Blandiana face parte din acea galerie a onoarei care include nume precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Václav Havel, Adam Michnik, Jacek Kuroń, Miklós Haraszti și Jeliu Jelev. Acordarea acestui titlu Anei Blandiana onorează o tradiție a onoarei în colțul nostru de lume. (12.06.2015)
