Conferința de la hotelul Chateau Bela pe teme de securitate este una specială. Desfășurată în luna decembrie în Slovacia, în plină zonă rurală, ea este destul de intimă (invitațiile sunt râvnite) și găzduiește discuții intime și sincere între participanți ce se cunosc între ei de ani de zile, dacă nu chiar de zeci de ani.
Cu fiecare an, atmosfera conferințelor la care am participat a devenit tot mai încărcată. Am văzut de-a lungul anilor cum criza financiară afectează grav credibilitatea modelului economic occidental. Politica externă revanșardă a lui Vladimir Putin amenința de multă vreme vecinii de vest ai Rusiei. Incapacitatea UE și a NATO de a evalua pericolul și de a-l gestiona a înrăutățit situația și mai mult. Slăbiciunea leadership-ului american este acum considerată aproape o evidență; deși distinșii noștri participanți americani sunt bineveniți, nu ne așteptăm ca ei să ne rezolve problemele.
Desigur, au fost și vești bune. Grație leadership-ului german, avem sancțiuni serioase impuse Rusiei. UE a dat o grea lovitură politicii de export abuzive a Gazpromului, cu efecte de distorsionare a pieței – trebuie spus că Maroš Šefčovič, vicepreședintele slovac al Comisiei Europene răspunzător pentru energie, este un vechi participant la conferința de la Chateau Bela. În prezent, NATO ia în serios problema apărării teritoriale. Situația Ucrainei este încă în derivă.
Dar marea îngrijorare din acest an este una nouă. Criza migrației și atacurile teroriste au scos în evidență prăpastia crescândă dintre populație și elita liberală care a condus zeci de ani Europa. Procesul integrării europene, care pe vremuri părea inevitabil și de neoprit, nu doar că a încetat, dar face pași înapoi. Principii sacre și intangibile, precum absența controlului la frontierele din Spațiul Schengen, au fost încălcate. Populația este interesată mult mai mult să aibă o viață sigură și normală decât să adere la soluția liberală ce sprijină ordinea europeană. S-ar putea totodată să îi pese mai mult de propria siguranță decât de păstrarea unor libertăți apărate cu atâta cerbicie, cum ar fi dreptul la viață privată.
Așadar, prin călduroasele încăperi de la Chateau Bela bătea un vânt rece. Toate discuțiile s-au desfășurat în conformitate cu regula Chatham House, adică, orice informație poate fi luată in seamă, fară a se ține seama de afilierile vorbitorului. Trei probleme au ieșit totuși în evidență. Prima a fost migrația. Slovaciei îi este greu să găzduiască fie și doar câteva familii de sirieni, selectate în funcție de (eventuala) lor religie creștină (ne-am putea întreba ce ar spune fondatorul acestei religii despre așa ceva)
Și totuși, în afara Castelului Bela, Slovacia este un exemplu de țară multiligvă și multiculturală. Târgul de Crăciun, deschis într-o altă zonă din jurul castelului, se desfășoară în limba slovacă și în limba maghiară. Așa s-a întâmplat și cu slujba de duminică, din capela castelului. Problema nu este prejudecata, ci neîncrederea. Populația nu crede că guvernul va gestiona cum trebuie criza migrației. Așa că i se opune, iar politicienii îi urmează rapid exemplul. Starea de spirit din Republica Cehă și din Polonia devine tot mai apăsătoare. În Ungaria, s-a înrăutățit deja.
Asta duce la cea de-a doua problemă, mult comentată în sesiunile de discuții: renaționalizarea politicii. În trecut, liderii țărilor din Europa Centrală și de Est se mulțumeau să lase mare parte a deciziilor în seama Bruxelles-ului în schimbul unor mari sume de bani și pentru un loc la masa mare a țărilor bogate. S-a terminat cu toate astea. Politicienii vor acum să adopte niște decizii care să răspundă imediat cerințelor electoratului. S-a dus admirația față de Bruxelles; în locul ei a apărut nepăsarea, dacă nu chiar disprețul.
Acest fapt erodează ordinea bazată pe reguli pe care se fundamenteză UE (și NATO). Desigur, țările europene au încălcat în mod repetat ani în șir aceste reguli după bunul lor plac (gândiți-vă la deficitul Germaniei sau la protecționismul francez). Dar astea erau excepțiile, nu norma. Acum se pare că intrăm într-o eră în care țărilor li se pare normal să încalce regulile.
Desigur, reglementările sunt deseori aiuristice și se aplică prost. De exemplu, manifest înțelegere pentru Ungaria în privința gardului de la frontiere. Spania are un gard imens pentru apărarea a două mici enclave ale sale din nordul Africii. Nimeni nu spune că inițiativa este șocantă sau rasistă. Statelor ex-comuniste li se aplică de prea multe duble standarde .
Acest fapt a ieșit parțial în evidență când, la conferința de la Chateau Bela din acest an, s-a discutat o a treia mare problemă: Polonia. Această țară contează în regiune mai mult decât oricare alta. Ea constituie axa planului de securitate, este cea mai mare putere economică și glasul cel mai sonor din UE și din NATO. Dar, încă din primele săptămâni, noul guvern a făcut o impresie extrem de proastă. Cred că o bună parte din aceste critici sunt nedrepte. Polonezii au tot dreptul să înlăture un guvern prost, iar fosta coaliție a Platformei Civice era vizibil uzată, tolera niște enormități șocante, lua decizii total neinspirate (cum a fost confiscarea pensiilor private pentru alimentarea finanțelor publice) și uneori făcea abuz de putere. Este adevărat că a depus mari eforturi ca să mulțumească alte țări, dar strănii nu se pot aștepta ca Polonia să fie guvernată așa cum le place lor.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
