În timp ce în România, din cauza restricțiilor bugetare, buletinele de vot sunt imprimate pe o hârtie de calitatea hârtiei de împachetat șaorma, iar urnele sunt confecționate din cutii de televizoare, politicienii români se pregătesc să-și ofere un cadou de 414 milioane de euro, distribuit între ei la cinci ani.

Laura BreteaFoto: Europuls

Finanțarea partidelor politice din România funcționează în modul următor în prezent: partidele politice și candidații primesc deja subvenții de la stat, în funcție de numărul de voturi obținute. În afară de aceste subvenții, partidele pot strânge bani prin cotizații sau donații. Există diferite limite pentru sumele pe care partidele le pot strânge, dar care pot fi evitate prin cheltuirea banilor de către individuali. Donațiile pot fi confidențiale sau publice. Există o limită pentru sumele pe care le pot cheltui partidele politice în campanie, însă deși e evident pentru toată lumea că limita e luată în derizoriu de marile partide, nu există nici un mecanism prin care se poate verifica depășirea sa. Iar peste toate acestea, sancțiunile sunt minore, pot fi puse la categorie cheltuieli de campanie: de la 5.000 de lei la 25.000 de lei. Ultimul detaliu de cascadorii râsului – faptele se prescriu după doar 2 ani.

Ce modificări propune noua lege?

• Subvențiile de la stat și decontarea de cheltuieli de campanie electorală.

În legea veche există subvenții de la stat, în 2015 PSD a primit 180.000 de lei, iar PNL 130.000 de lei. Aceste subvenții rămân neschimbate, însă lor li se alătură un alt tip de subvenții – decontarea unor cheltuieli de campanie electorală. Pentru a primi acest nou tip de subvenție, un partid sau un candidat trebuie să obțină mai mult de 3% din voturi[i]. Adică mai mulți bani de la stat pentru partidele care iau voturi în alegeri. Un calcul făcut de Gândul ne arată că, doar pentru alegerile prezidențiale, candidații și partidele politice ar putea fi rambursați pentru cheltuieli până la 35 de milioane de euro. Pentru a avea o evaluare aproximativă a sumelor care vor trebui rambursate, am încercat să calculez, acolo unde este posibil, sumele ce pot fi reclamate de candidați.

Plecând de la datele de pe site-urile Birourile Electorale Centrale am calculat un număr mediu de candidați și partide care au trecut pragul de 3% în ultimele alegeri la nivel național și local. Am înmulțit numărul mediu de candidați cu numărul de funcții. Am rotunjit calculele și le-am transformat în euro pentru a simplifica. Am calculat un buget minimalist pentru consilierii locali, unde numărul de consilieri depinde de dimensiunile fiecărei diviziuni administrative.

Reiese o sumă de relativ 1,9 miliarde RON, cam 414 milioane €. Principalii câștigători din această afacere sunt marile partide politice, mai ales că cei care cer rambursări trebuie să treacă pragul de 3% la nivel național sau într-o circumscripție. Rambursările individuale sunt relativ reduse și apropiate de costurile reale ale unei campanii electorale în condiții legale. În plus, există constrângeri pentru modul în care se pot cheltui aceste sume, care fac mai dificilă declararea de fonduri strict pentru a câștiga banii de rambursare. Evident, abuzuri sunt posibile, dar partea cea mai șocantă din această reformă este legată de sumele enorme pe care le-ar primi partidele politice cu rezultate electorale bune.

• Donații, împrumuturi și cotizații

Marea modificare la acest capitol este introducerea împrumuturilor, așa cum a fost semnalat deja de Hotnews. Aceasta înseamnă că un partid politic poate strânge prin împrumuturi o sumă de aceleași dimensiuni ca și cele permise prin donații, ceea ce înseamnă dublarea resurselor legale pentru campanii electorale. Prevederea e cel puțin în contradicție cu celelalte amendamente prezentate mai sus. Legea nouă stabilește rambursarea cheltuielilor de campanie permise de lege – plafonul pentru cheltuielile de campanie este puțin mai mare decât suma pe care o poate primi un candidat prin rambursare.

Donațiile strânse de un partid politic „nu pot depăși 0,025% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv”. Am calculat acest prag plecând de la veniturile prevăzute de bugetul de stat pe 2014 și am ajuns la suma de 25 de milioane de RON. Deci partidele politice pot primi într-un an fiscal ca donații 25 de milioane de RON și aceeași sumă ca împrumuturi. Adică in extremis, un partid poate colecta pentru bugetul său 50 de milioane de RON (cam 12 milioane de euro), la care se adaugă și rambursarea cheltuielilor de campanie de la bugetul de stat.

Întrebarea firească din aceste calcule este la ce ar mai folosi bugetele partidelor politice, dacă deja cheltuielile de campanie sunt limitate și sunt rambursate de stat ? Cheltuielile pe care partidele politice le au în afara anilor electorali sunt minime, reduse la plata utilităților și organizării ședințelor și congreselor interne. Unde s-ar duce banii strânși de partide, dacă cheltuielile permise ar fi rambursate aproape în totalitate de stat?

• Afișe, broșuri, materiale de propagandă

Modificarea articolului 29 pare a indica interzicerea folosirii de publicitate stradală, în afară de afișele standard din spațiile special amenajate. Este într-adevăr o mare schimbare, dar care probabil reflectă ineficiența acestor instrumente de campanie. Totuși, să nu uităm că Guvernul României are obiceiul regretabil de a modifica legislația electorală prin Ordonanțe de Urgență. O asemenea OUG a re-introdus diferitele forme de cadouri electorale în practică, după ce acestea fuseseră interzise în 2008.

În rest, pe hârtie, cheltuielile nu pot depăși o serie de limitări procentuale. Limita pentru campania electorală prezidențială pentru un candidat este de 20.000 de salarii minime, deci de 19,5 milioane de RON, adică 4,3 milioane de euro.

Sumele permise sunt foarte restrictive, în comparație cu desfășurarea de forțe pe care o vedem în fiecare campanie electorală. Cheltuielile declarate de partide sau candidați în campaniile trecute nu depășesc aceste sume. Însă dacă ne gândim la prețurile pentru publicitate televizată, sau organizarea de evenimente, 1,3 milioane de euro pare o sumă derizorie doar pentru organizarea unui miting de lansare a unuia dintre candidații marilor partide.

• Controlul campaniilor electorale – câinele fără dinți

Inițiatorii amendamentelor electorale au declarat că acestea acordă mai multă autoritate AEP ca să realizeze controlul finanțării partidelor politice și campaniilor electorale. În practică, AEP primește doar ceva mai multe fonduri și puteri doar pentru a verifica scriptele prezentate de partide. AEP poate solicita informații și documente de la prestatorii de servicii, dar nu poate verifica veridicitatea informațiilor prezentate, ci doar sesiza organele de urmărire penală în cazul în care există suspiciuni privind acte de natură penală. Însă AEP nu poate verifica dacă un prestator a declarat corect toate serviciile efectuate pentru un partid sau un candidat. Doar autoritățile financiare au acest drept. Deși recomandările internaționale includ întărirea relațiilor cu administrația fiscală, Curtea de Conturi și ANI, nici o referință nu e făcută în lege. De asemenea, contrar recomandărilor AEP nu primește resurse umane suplimentare pentru a putea efectua controlul finanțelor sau campaniilor.

Nu în ultimul rând, AEP nu poate face o estimare independentă a costurilor de campanie electorală. AEP nu are destul personal pentru a monitoriza numărul de mitinguri organizate, sau publicitatea electorală din mass-media, acțiunile care implică cele mai mari costuri. Pentru aceste costuri AEP trebuie să se încreadă în documentele furnizate de prestatori.

• Sancțiuni și prescripții

Amenda cea mai usturătoare pe care o poate primi un partid este de 200.000 de lei, adică 45.000 €. Comparând cu posibilitățile de colectare de fonduri, aceste amenzi sunt foarte reduse. În plus, termenul de prescriere a faptelor a crescut de la 2 ani din vechea lege, la doar 3 ani în versiunea amendată. Contravențiile sau infracțiunile electorale nu au precedență asupra altor cazuri (așa cum se întâmplă în multe țări), iar faptul că procesul legat de Referendumul din 2012 este încă pe rol, ne arată că e foarte greu de obținut prin justiție condamnarea partidelor de către AEP.

În Franța, modelul după care se inspiră această propunere de lege, finanțările de la stat sunt însoțite de un control foarte strict, de interzicerea campaniei electorale în mass-media, egalitate apariției în mass-media și de sancțiuni financiare și penale care se soldează cu incesibilitatea candidaților responsabili pentru fraude. În România, responsabil pentru neregulile financiare sunt mandatarii financiari ai partidelor și puținele cazuri de fraudă implicând fonduri de campanie au plecat de la cazuri de abuz în serviciu, nu de la controlul campaniilor electorale.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro