S-a spus si scris destul despre rolul absolut nefast jucat de guvernele care au reusit sa distruga modelul de business pe care a fost conceput Oltchim. Doar ca vina nu este exclusiv a lor…este facil sa dam vina numai pe guvern si cred ca adevarul este mai nuantat.
In acest articol doresc sa abordez doua probleme. Prima se refara la implicarea sindicatelor, si a doua la actiunile minoritarului.
A.Ce au facut sindicatele?
“Reprezentantul nemţilor, Wojciech Zaremba a fost contrat de liderul Sindicatului Liber Oltchim, Mihai Diculoiu, care i-a reproşat că acţiunile întreprinse până acum de acţionarul minoritar nu au făcut decât să aducă prejudicii societăţii vâlcene. Cererea de demitere a directorului general al combinatului a generat un protest spontan al angajaţilor în faţa societăţii. Zaremba s-a oferit chiar să dea bani pentru finanţarea materiei prime a combinatului vâlcean.”
http://www.promptmedia.ro/stiri/39163-ramnicu-valcea-puciul-de-la-oltchim-a-esuat-
Un alt articol din presa vremii, cea locala, absolut edificator despre rolul si perceptia sindicatului de la OLT:
“…acestia l-au intampinat pe trimisul polonezilor imbrancindu-l si aruncand cu apa pe el, la un moment dat.”
“Angajatii Oltchim l-au intampinat pe Constantin Roibu cu aplauze, scandandu-i numele cateva minute la rand”.
http://www.voceavalcii.ro/2011/08/30/colonelul-zaremba-a-cunoscut-revolta-chimistilor-de-la-oltchim/
Situatia se schimba (nu cea economica, evident)…si liderul sindical intra in dizgratie:
“La un moment dat, o parte dintre protestatari au intrat în incinta Pavilionului Administrativ, revoltaţi că directorul combinatului, Mihai Bălan, discută cu liderul sindical Mihai Diculoiu, căruia i-au cerut să plece întrucât nu îi mai reprezintă şi “le-a înşelat aşteptările”, sindicalistul fiind nevoit să iasă de la discuţii.”
http://www.zf.ro/eveniment/proteste-la-oltchim-ramnicu-valcea-pentru-a-doua-zi-consecutiv-10546502
Apare si alt lider sindical..dar degeaba:
„Tot ieri, liderul de sindicat Corneliu Cernev a spus că 1.020 de persoane îşi vor pierde locul de muncă.
Administratorul judicar al Oltchim, Gheorghe Piperea, anunțase, vineri, concedierea a 1.000 – 1.300 de angajați ai combinatuluide la Râmnicu Vâlcea. Alți peste 300 de angajați vor intra în șomaj tehnic.
În acest moment mai sunt 3.300 de angajați la Oltchim, iar societatea intrată în insolvență nu mai produce de circa o jumătate de an”
Este ceva de domeniul absurdului, 3300 de oameni sunt amagiti ca se mai poate salva ceva, in schema actuala. Ei l-au sustinut pe Roibu, care i-a bagat in rahat pana peste cap, prin fixatia lui pe un plan de afaceri care s-a dovedit ca nu se poate realiza (de ce nu se poate este alta discutie, mai ampla)…”doctorul inginer” cum repeta insistent reporterul de la ziarul ala local. Pacat ca doctorul inginer era ca napu` la managiuit. Sa fim intelesi, sunt si eu inginer, si nu am nimic cu breasla..ba dimpotriva, am tot respectul, mai ales ca inginerii buni sunt din ce in ce mai rari. Dar poti sa fii mama doctorilor, si cel mai tare inginer din tara, daca nu stii sa administrezi un business nu ai ce cauta la butoanele unei mari companii. Si inca 20 de ani. Cum de a fost posibil sa fie atat de longeviv? Nu-mi pot explica economic..poate doar politic..dar si asa este dubios, omul a rezistat sub toate guvernarile posibile si imposibile. Ce i-a hipnotizat pe toti ministrii economiei de nu au dat cu el de pamant la nerealizara targetului dein contractul de mandate? Poate musca de pe caciulile guvernelor care au reusit sa distruga fluxul de productie al unei bune parti din productie? Ma rog…mangerul trebuie sa se adapteze la ce este realizabil…nu la utopii sau promisiuni desarte.
Da, ca bun inginer poti fi inginer sef, director tehnic, sef la proiectari… dar un manager trebuie sa inteleaga mersul si dinamica unei afaceri, sa stie cat se poate intinde cu banii pe care-i are si cat poate sa imprumute fara a depasi anumite praguri, arhicunoscute, ale indicatorilor de risc. Desigur, ideal este sa stie foarte bine si tehnologia firmei..dar, asta este pe locul 2, oricat ar parea de aiurea.
Cel mai bun exemplu este vantoarea de mangeri recunoscuti, cu rezultate. Ei sunt vanati de headhunteri , si se “muta” la companii cu profile diferite fara mari probleme. Ei stiu aproape pe loc care sunt problemele generale citind bilantul, cpp-ul si facand o analiza comparativa cu firmele unde au avut success. Sau cu altele de success, din domeniul respectiv. Apoi intra in detalii, apeland punctual la specialisti..dar au targeturi clare pe fiecare problema. Altfel spus ei vad padurea…si apoi trateaza copacii, functie de boala fiecaruia. Unii trebuie taiati..fie sunt uscati, fie sunt paraziti.
Roibu a avut priza la sindicat cerand bani si bani in nestire, ba de la banci, ba de la guvern, suprainvestind, mentinand costuri fixe la nivel nesustenabil de vanzari. La care s-au adugat “capacele” puse de stat. Este o boala arhicunoscuta si frecventa la mai toate falimetele, indiferent ca vorbim de mari sau mici companii. In articolul anterior am prezentat catva cifre, datoriile sunt mai mari ca totalul activelor, firma este supra-supra indatorata, cheltuielile de dezvoltare sunt total dezechilibrate. Nu exista minuni, si nimeni nu-si va baga banul in asa ceva. Solutia este una simpla. Legala si de bun simt. Faliment, se achita datoriile prin cedarea intregului patrimoniu catre creditori…acestia vor forma noii patroni , cei vechi au pierdut deja totul, ba chiar si ceva pe deasupra.
Da, se vor da probail afara cea mai mare parte din oameni…in prima faza, dare ea poate fi scurtata daca procedura falimentului se acceleraza si apoi se gaseste un investitor care sa vina cu capital, dar de aceasta data intr-o companie fara datorii, cu piata de desfacere (ea exista si inainte, asta este tragedia…majoritatea firmelor se bat pe piata), si care are nevoie doar de un aport de capital, in completarea celui existent…negrevat de sarcini, repet. Pentru ca asta a fost cauza principala pentru care nu s-a gasit nimeni interest…datoriile uriase , care faceau ca orice calcul de amortizare a investitei (chiar primind gratis combinatul, datoriile trebuia platite) sa fie unul neatractiv.
Sindicatele ar fi trebuit sa sutina nu managerul care le platea salariile prin imprumuturi, orice “prost” poate sa faca asta, ci pe acela care are solutia economica , pe cifre..chiar daca unii salariati ar fi fost dati afara. Salariile reprezinta costuri fixe, care nu pot fi sustinute decat de o anumita productie vanduta si incasata, si nu de statul pe bara.
B.Actionarul minoritar.
Orice discutie depre OLT trebuie privita si prin prisma actionariatului. Pentru ca acesta decide cine conduce firma, ce indicatori si ce profit trebuie atins, an de an. Ei aproba descarcarea de gestiune si bilantul, CPP-ul (contul de profit si pierderi) , BVC-ul (bugetul de venituri si cheltuieli), si analizeaza raportarile trimestriale..in spiritual planului general de business al firmei. Ei trabuie sa ia masuri atunci cand ceva nu merge cum trebuie, prin schimbarea conducerii administrative..cu una aperformanta , evident. Altfel risca sa-si piarda toti banii investiti.
Acum structura acrionariatului este urmatoara:
Ministerul economiei = 54,8%
PCC = 18,3182%
POLYOLT Holding Nicosia CYP = 14, 025 %
Trebuie mentionat ca ultimii doi actionari se considera ca actioneaza concertat, pe o detinere cumulata de 32,34%. Acest lucru este extrem de important, pentru ca exista o impunere ca atunci cand un actionar (sau mai multi, dar care actioneaza concertat) depaseste 33% trebuie sa fac o oferta publica de preluare (OPP) pentru restul de actiuni din piata. S-a intamplat si la RRC (Rompetrol rafinare) , la AZO (Azomures) etc.
Se pune imediat intrebarea: de ce PCC impreuna cu “nu se stie cine” ala din Cypru (intrat 1n 18.10 2012 in locul lui NACHBAR bla, bla…tot Nicosia Cypru ) nu au mai cumparat inca 0.7 % din actiunile din piata, pentru a putea sa preia compania, daca tot se batea cu caramida-n chiept (PCC) ca doreste acest lucru? De ce au crescut pretul in piata (pentru ca ei l-au crescut, pe rezultate proaste , care nu justificau cresterile de pret)?
Raspunsul nu poate fi decat unul: nu au dorit preluara companiei, ci vanzarea pachetului detinut de ei.
Au mizat pe faptul ca statul va gasi un cumparator pentru pachetul majoritar (ala de 54,8%), si in acel moment cumparatorul era obligat (in virtutea depasirii unei detineri noi de peste 33%) sa faca OPP. Exista 3 metode de a calcula pretul la care se face un OPP…nu se face la cat vrea muschii cumparatorului sau al vanzatorilor. Una din ele este media de tranzactionare a actiunii pe ultimul an.
Sa nu uitam ca pretul actiunilor OLT explodeaza in 2011, creste de 10 ori, din zona lui 0.25 in zona lui 2,3 ( pe specularea la maxim a unor declaratii care apoi nu s-au concretizat) iar in 2012 se misca intr-un canal descendent 1,5 -0,5..putem lua de buna o medie pe 2012 de cca 0.7-0,8 lei…dupa ce in 2011 a fost in zona lui 1,5.
