Am promis ca nu voi mai scrie pe tema Marga. Iata ca evenimentele din ultimele zile ma fac sa incalc acest angajament. Comunicatele Biroului de Presa al ICR, scrise in sulfuroasa limba de lemn a stalinismului dintotdeauna, atacurile oficiale la adresa unor intelectuali, paroxismul celui mai penibil lautarism: acestea sunt insemnele sub care intelege dl Marga sa domneasca. Forma sa mentala este aceea a ideologului de partid, a activistului pe “frontul propagandei”. Sincer, nu vad diferenta intre ingustimea mentala a profesorului Marga si aceea a unei Olivia Clatici, secretara cu propaganda a Centrului Universitar de Partid Bucuresti pana in clipa prabusirii dictaturii comuniste (tocmai am terminat de citit memoriile acestei “tovarase de nadejde”).
Epistola sa programatică din toamna anului trecut privitoare la identitatea și obiectivele ICR, textul-manifest al viziunii sale neo-protocroniste, era de natură să te lase cu gura căscată. Te întrebi de unde i-o fi venit ideea de a așterne pe hârtie aceste teze ce sună, prin tonul apodictic și amenințător, aproape ca acelea ale lui Nicolae Ceaușescu din iulie 1971. Este un text opus, în litera și spirit, direcției lovinesciene din cultura română.
Vrea profesorul Marga să fie un fel de strateg al unei noi revoluții culturale? De ce să modifici fundamental ceva care merge bine, s-ar întreba orice om cu scaun la cap. Este ICR o instituție problematică? Dacă da, pentru cine și de ce? Vrea dl Marga ca ICR să devina un fel de Institut Roman pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea (IRRCS), o jalnică oficină propagandistică, precum pe vremea lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu? Îi este dor de ode, panegirice și osanale?
Primul lucru care te frapează este că dl Marga pare să nu aibă habar de ceea ce-a făcut ICR în acești ultimi opt ani. Această ignorare (reală ori mimată) este jignitoare pentru eforturile validate pe plan mondial al unei instituții cu performanțe extraordinare. Este jignitoare pentru sutele de intelectuali români care au protestat împotriva infamei “Ordonanțe” a lui Ponta.
În viziunea dl. Marga, ICR pare sortit a deveni un fel de uniune de creație de tip stalinist. Mai lipsesc planurile cincinale, critica, autocritica, dosarele de cadre și ședințele festive. Nu este limpede dacă dl Marga propune doar o viziune non-modernă despre diplomația culturală, ori una de-a dreptul anti-modernă, neo-gândiristă. Ceea ce constat este că, în numele zidirii, profesorul Marga este pus pe demolări. Un amic care îl știe bine îmi scria zilele acestea: “Omul e un buldozer defect, care știe un singur lucru: să măture din cale totul”.
Îți trebuie o bună dispoziție cu totul specială și o irepresibilă aplecare hermeneutică spre a pricepe ce vrea să spună de fapt noul președinte al ICR. Deci ICR ar trebui să devină un stat major al fanteziilor futurologice, un fel de think tank, o combinație de Rand Corporation, Brookings Institution, Clubul de la Roma. Grandomanie? Fugă de realitate? Nostalgie pentru Comitetul de Stat al Planificării și Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, condus de savanta de renume mondial?
A citit dl Marga rapoartele anuale de activitate ale ICR? Este el la curent cu programele de burse, școli de vară etc. pentru promovarea limbii române? În rest, cuvinte sforăitoare care nu fac decât să oculteze absența unei viziuni riguroase și bine structurate. Poate n-am observat eu, dar n-am notat vreo referință la colaborarea cu institutele culturale din alte țări, la activitățile EUNIC. Sub masca unei seriozități posace, programul propus de profesorul Marga este contra-productiv prin iresponsabilitatea sa lăuntrică.
Ajungem acum la adevărata miză a demersului lui Andrei Marga, care, cum nota Alexandru Gabor într-un articol din „Revista 22”, este unul autarhic, nombrilist, potențial izolaționist prin refuzul de a recunoaște, dincolo de un șirag al vorbelor fără noimă, experimentul și inovația drept premise ale unei veritabile comunicări culturale globale. O spun cu sinceritate și cu regret: textul lui Andrei Marga va rămâne în istoria intelectuală românească drept un manifest al reacțiunii anti-moderne, al unui nou obscurantism. Actiunile sale din aceste luni probeaza ca echipa Marga, patronata si incurajata de duumvirii Victor Ponta si Crin Antonescu, isi face un titlu de glorie din transformarea ICR intr-un cosciug al culturii romanesti in ceea ce are aceasta modern, inovator si deschis. A sost momentul ca buldozerul defect sa fie trimis acolo unde ii este locul, intr-un depozit cu scule ruginite mostenite din timpuri de trista amintire.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
