Scrutinul de duminica a adus cu el o sanctiune aspra din partea electoratului, PDL pierzand aproape tot ce a dobandit din 2004 incoace quasi-exclusiv pe mana lui. Castigurile electorale trecute ale partidului au facut ca acesta sa se umfle indeajuns de mult pentru ca liderii sai sa piarda contactul cu realitatea, pe de-o parte iar partidul sa adune in jurul lui mai multi oportunisti decat putea duce, pe de cealalta parte.
As imparti cauzele esecului electoral in trei.
Prima dintre ele este, evident, perioada de guvernare. In decursul celui de-al doilea mandat, din motivele invocate mai sus, partidul s-a aflat intr-un declin ireversibil, in ciuda remanierilor guvernamentale, remanieri care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei executive prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili (ministeriabil nu este orice membru de partid, fie el si parlamentar ci este o calitate pe care o ai sau nu o ai ori nu o ai inca). Remanierile facute nu numai ca nici nu s-au apropiat de ideea de revigorare ci au fost doar cosmetizari ori chiar reglari de conturi interne.
Partidul a esuat in a transmite mesaje de incredere catre electorat si catre cetateni, in general, din cauza desemnarii in functiile executive centrale sau deconcentrate a unor personaje total nepotrivite, unele de-a dreptul sinistre, cu sau fara carnet de partid, numite in mod netransparent sau chiar nestatutar. Nu poti sa vii si sa ceri populatiei sacrificii materiale greu de suportat avand in aceste functii oameni care, in sistemul privat nu ar fi avut nicio sansa, uneori de-o aroganta maxima sau chiar etalandu-si in mod stupid opulenta.
Din pacate guvernarea noastra a fost perceputa ca o echipa de mecanici (avand un grad de competenta invers proportional cu sprijinul parlamentar de care s-a bucurat) care incerca sa astupe fisurile unei instalatii ce pleznea pe la toate incheieturile. Sudura aplicata nu numai ca nu a astupat fisura ci din contra, a transformat fisura intr-o gaura si astazi vedem efectele.
Din punct de vedere strict economic, multe din masurile luate noi au fost pro-ciclice si anti-business. Adica exact ceea ce spuneam mai sus intr-un mod mai plastic: asa-zisele solutii nu au rezolvat problemele ci le-au adancit ori au creat probleme altora care isi vedeau de treaba. O masura ori o lege trebuie indelung chibzuita, incercand a i se anticipa toate efectele si nu doar cele aparente, mentionate in titlul actului normativ. Daca, la nivel de guvernare, am fi facut toate aceste lucruri si le-am fi facut in mod competent, poate nu am mai fi pierdut chiar si increderea mediului de afaceri ori a clasei mijlocii, adica a electoratului de dreapta caruia ne adresam in primul rand.
Trecand peste problemele cronice si de data asta amplificate, generate de incompetenta si coruptia demnitarilor si functionarilor numiti politic cu o crasa iresponsabilitate, din punct de vedere al strategiei economice (daca pot sa ii spun asa), suntem singura tara al carui guvern a ales ca principala solutie la iesirea din criza consolidarea fiscala abrupta. Din punctul meu de vedere (si nu numai, uitati de exemplu discutiile aprinse din SUA pe acest subiect), taierile foarte mari de cheltuieli insotite de cresterea brusca a fiscalitatii indirecte reprezinta o solutie nefericita doaru pentru tari ca Grecia (care are insa a avut totusi sansa de se bucura de asistenta financiara a statelor din zona euro). Consolidarea fiscala trebuie facuta intr-o masura rezonabila si fara sa omoare de tot consumul. Am scris despre aceste lucruri de mai multe ori, pe blog sau pe Contributors.ro. La noi insa masurile pro-business nu numai ca au lipsit, dar multe dintre cele luate au agresat mediul economic sau au creat confuzie si nervozitate in randul intreprinderilor. Si asta intr-o tara in care statul nu a fost nevoit nici sa salveze banci si nici sa acorde ajutor financiar altor state.
A doua cauza a esecului electoral de duminica a fost izolarea PDL pe scena politica, urmata de constituirea USL ca si alianta politica. Insasi aritmetica spune ca atunci cand exista trei forte politice importante iar doua dintre ele se aliaza, o scot din joc pe a treia. Si daca aritmetica nu era sufucienta ca sa rezulte asta, exista desigur si exemplul baladei Miorita. S-a crezut ca electoratul socialist si liberal nu va inghiti aceasta alianta. Fals. A inghitit-o pentru ca i-a unit ura fata de PDL iar ura este un liant mai puternic chiar decat prietenia. Primul semnal a fost rezultatul USL la alegrile locale, cand oameni ca Liviu Negoita, George Flutur sau Florin Popescu au pierdut pozitiile in administratia publica locala. Nu stiu cati au realizat ca a fost si va fi un vot clar anti-PDL (datorat modului cum a guvernat), dat cu ura, si nu pro-USL dar acest lucru a devenit astazi evident pentru oricine. Altfel spus, USL putea sa puna pe listele electorale idioti, curupti, arestabili, securisti, turnatori sau cretini profunzi, ca tot ar fi castigat. De fapt USL chiar a pus astfel de personaje, ceea ce inseamna ca USL putea sa puna si camile moarte, ca tot ar fi primit votul majoritatii alegatorilor.
A treia cauza a fost modul in care a fost gandita strategia partidului dupa pierderea guvernarii, in aprilie. In conditiile in care la locale am inregistrat un scor chiar onorabil (23,3%), avand in vedere – asa cum spuneam – modul cum am guvernat, in opozitie fiind trebuia sa conservam acest capital electoral (dificila sarcina, in conditiile in care multi primari au dezertat la USL, din ratiuni financiare) si sa speculam punctual greselile economice pe banda rulanta ale noilor guvernanti (privatizarea tragi-comica a Combinatului Oltchim sau programul de guvernare al USL scris probabil de Gigi Becali fiind cele mai elocvente exemple).
Noi insa ne-am pozitionat fata de electorat ca si cum am fi fost in opozitie de nu-stiu-cati ani: “Repornim (sic) Inima Romaniei”. E drept ca USL nu a facut nimic la guvernare iar masurile economice luate de ei s-au redus, grosso-modo, la reintregirea cu cea de-a doua transa a salariilor taiate si la restituirea contributiilor incasate neconstitutional, lucruri pe care noi am ratat ocazia de a le pune in pracatica prin parasirea intempestiva a guvernarii. Mesajele si sloganurile noastre oficiale, prin pozitionarea partidului ca fiind unul care vrea sa vina sa salveze Romania (dupa ce abia a plecat de la guvernare) au fost neinspirate, nefacand decat sa jigneasca inteligenta electoratului. Apropos de asta, electoratul nu este prost, asa cum zic unii, pentru a se imbata cu apa rece. Desigur ca gradul de inteligenta al alegatorilor difera de la persoana la persoana dar atragerea voturilor de la cat mai multi se numeste management politic. Atunci cand partidul trece printr-o evidenta criza acest proces se numeste management al crizei: te adaptezi situatiei.
Au fost desigur si greseli individuale, care vor face obiectul unei analize interne. Intrebarea este ce e de facut de acum incolo? Unii ii cer demisia actualului presedinte, chiar daca isi castiga mandatul de senator. Daca pleaca, are PDL alt lider? Evident este ca PDL nu are un lider care sa electrizeze electoratul si care sa mobilizeze partidul. Nu il are pentru ca politica de resurse umane a PDL a fost sinucigasa, incalcand chiar si prevederile formale ale partidului care vorbesc despre modul de promovare in structurile executive: competenta, capacitate administrativa, verticalitate si buna comunicare publica; deci oameni care sa fie vectori de imagine, care sa traga partidul, nu sa il ingroape. Solutia, in astfel de cazuri, este cea a unei echipe care sa se grupeze pe domenii de specialitate si care sa critice guvernul USL pe arii determinate si alocate dupa modelul unui real guvern din umbra. Mai ales ca loc de critica va fi din belsug, USL nefiind un partid ci o alianta ale carei partide componente se vor sfasia la un moment dat intre ele, care va face exact aceleasi greseli ca si PDL la guvernare, in ceea ce priveste functiile executive, scuipand seminte de la inaltimea actualelor procente electorale si care va termina banii de la buget in 6 luni, nemaiputand sa faca nimic din ce a promis, mai ales ca a promis numai lapte si miere. Desigur o reducere a numarului de functii de conducere este obligatorie, ca pentru un partid care se doreste a reveni la flexibilitatea, inventivitatea si dinamismul care l-au caracterizat intre 1996 si 2004.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
