E instructiv de urmărit ce se petrece, e o lecție de abilitate politică. Am mai scris că dl Ponta este un politician mai abil decât pare, ce se întâmplă în domeniul taxării este un nou motiv care confirmă aprecierea pe care, iată, o reiau aici. La fel cum trebuie să reiau o clarificare: din câte am văzut, sunt cititori care nu pot face diferența într-o afirmație privind un fapt și o opinie personală care privește subiectul afirmației cu pricina. Notez că premierul nou instalat are abilități de politician – asta nu înseamnă neapărat că personal susțin și politica pe care o duce.
În acest caz, de exemplu, ținând că am pledat repetat și argumentat pentru introducerea și menținerea cotei unice, nu am cum să fiu de acord cu politica guvernamentală în acest domeniu. Pe moment pot doar să speculez, dar cu destule date certe care să întărească opinia asta: cota unică și în general regimul (relativ!) scăzut de taxare sunt pe cale să fie abandonate. Dar atacul nu e făcut frontal, acolo unde ar risca eșuarea. Nu, este făcut prin învăluire, astfel încât să trezească puțină îngrijorare și, în consecință, puțină opoziție.
Faptul că se intenționează abandonarea cotei unice nu e speculație. A anunțat asta chiar premierul, însă ca intenție pentru 2013. Știrea a trecut aproape neobservată. Nu era tocmai o propunere surpriză, e adevărat, însă altul cred că e motivul principal. Cotele diferențiate propuse de dl Ponta sunt 16, 12, 8 și 0%. Cu alte cuvinte, nimeni nu pierde din venit! Unii chiar câștigă. Sună aproape ca o relaxare, ca o exceptare de la regula cotei unice pentru unele categorii defavorizate – exceptare care se făcea, punctual, și acum, nu? Sigur, existau și până acum excepții, dar erau… excepționale. Or, aici nu e vorba de așa ceva, se renunță pur și simplu la cota unică în favoarea revenirii la o impozitare progresivă, punct.
Însă mă gândesc că, chiar și pentru cei care s-au îngrijorat puțin remarcând revenirea la impozitarea progresivă, a fost o consolare sau chiar o bucurie faptul că măcar impozitul rămâne la fel, poate chiar scade. Și atunci, care ar fi problema și de unde temerea mea că fiscalitatea va crește? Problema e ceva numit în englezește ”slippery slope”. Pantă alunecoasă. La început pare totul în regulă, poate chiar bine, apoi aluneci și, chiar dacă nu îți mai place, nu mai ai scăpare. Ce credeți că se va întâmpla dacă, după șase luni sau un an de aplicare a acestui impozit progresiv și redus, guvernul PSD/USL va constata că bugetul e găurit și trebuie să-l acopere (și) din impozitul pe venit? Vor readuce oare cotele diferențiate de 12, 8 și 0 la același nivel, 16% sau mai mare? Sau vor introduce cote mai multe și mai mari de impozitare? Vor reveni la cota unică, sau vor crește și nivelul și caracterul progresiv al impozitării? Întrebarea e retorică, desigur. Costul politic al revenirii la cota unică ar fi mult prea mare.
Sigur, există acolo o premisă: faptul că revenirea la impozitul progresiv și aceste cote ”darnice” le vor produce o pagubă în buget astfel încât să fie imposibil de menținut. Pot vorbi aici și de contextul economic mondial și european, dar nici măcar nu trebuie să mă refer la acela, mă pot referi la un context în care criza a fost absentă. În loc să speculez (oricât de informat) despre o situație din viitor, pot să afirm fapte incontestabile din trecut. Mai precis dinaintea introducerii cotei unice! Așa cum scriam în urmă cu doi ani, poți estima ce se va întâmpla evoluând de la B la A amintindu-ți ce s-a întâmplat pe traseul de la A la B. Trecerea la cota unică în 2005 nu a afectat nici veniturile, nici chiar tendința de creștere a bugetului. Or, atunci am trecut la cota unică de 16% abandonând un impozit progresiv care pleca de la nivelul de 18% ajungând până la unul de 40%! Cam cum credeți că va fi afectat bugetul dacă facem acum drumul înapoi, dar la un impozit progresiv care pornește de la 0 și nu depășește 16%? Mă tem că întrebarea e tot în zona retorică.
O altă cale de atac ar putea fi intenția dlui Ponta de a taxa bugetarii cu venituri ”excesive”. Din nou, ar putea suna ciudat să numesc o astfel de măsură un atac și creștere a fiscalității. E vorba de venituri excesive, și, mai ales, doar de bugetari, deci statul ar reduce cheltuielile! Nu? Păi… nu. Ideea nu e nouă, în 2010 guvernul Boc a avut aceeași intenție, pe când nu știa cum să mai facă să reducă deficitul. Atunci au venit cu propunerea unei taxe de solidaritate de 90% pe salarii de bugetari și pensii excesive. Intenția a fost abandonată cu totul, din câte știu. De ce? Pot specula: în ce privește pensiile speciale, s-a decis eliminarea lor cu totul – fapt realizat ulterior, cu excepția celor de magistrați, unde s-a opus Curtea Constituțională. În venituri excesive. Va rămâne doar ca guvernul să stabschimb, la bugetari a fost abandonată din alt motiv: pentru că o taxă de solidaritate aplicată doar bugetarilor este neconstituțională. Încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii impunând o discriminare arbitrară între bugetari și nebugetari. Mă îndoiesc că dl Ponta nu știe asta. Și atunci, de ce ar reveni la proiectul respectiv? Pentru că există o altă cale evidentă de a corecta neconstituționalitatea aia: prin extinderea măsurii la toți cetățenii, nu doar la bugetari. Și uite așa, vom avea o taxă generală ”de solidaritate” pe ilească ce e ”excesiv”.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
