Nu sunt de acord cu mesajele pesimiste atunci când apare un dezechilibru. Sunt de acord cu mesajele care ajută la prevenţia dezechilibrelor, care ajuta la constituirea unor algoritmi de măsuri de rezolvare a dezechilibrelor etc. Să le spunem celule de criză, să considerăm algoritmii ca protocoale, exact ca la sistemul de urgenţă în medicina.
Nu sunt de acord cu mesajele exagerat de pesimiste privind deprecierea leului. Nu sunt de acord nici cu aceleaşi mesaje legate de contagiunea puternica a crizei din Zona Euro asupra României..
Cu privire la depreciere. În primul rand, ceea ce s-a întâmplat cu leul în ultima perioadă este un şoc temporar, determinat în mare măsură de percepţia negativă asupra zonei considerata ca potential afectata de problema Greciei. Socul nu are legătură cu fundamentele economice ale României. Socul va fi acomodat uşor, parţial prin intermediul pieţei parţial prin intervenţia băncii centrale (atunci când creşterea devine îngrijorătoare, dincolo de un prag considerat nesustenabil).
În al doilea rand, trebuie să avem încredere în capacitatea BNR. Unul dintre meritele de necontestat ale băncii centrale este cel legat de menţinerea unui curs al leului în ultimii ani puţin volatil, în ciuda unor perioade de turbulenţe puternice la nivel regional sau mondial. Trebuie să fim optimişti şi ca urmare a mărimii confortabile a rezervei internaţionale de care dispune banca centrală. Ea acoperă 8,4 luni de importuri şi reprezintă 170% fata de datoria externa pe termen scurt a României, mult dincolo de pragurile recomandate ca find optime.
În al treilea rand, haideţi să fim serioşi. Unul dintre avantajele acordului cu creditorii internationali este acela că nu lasă loc derapajelor de politici macroeconomice interne. Alt avantaj, clasa politică s-a maturizat destul de mult post criză. Toate guvernele din 2008 încoace au dovedit un minim de responsabilitate macroeconomică, chiar dacă întotdeauna se putea mai mult. În prezent, garanţia prezentată de primul ministru si de ministrul de finanţe ne poate crea un minim sentiment de încredere. Sunt ferm convins că se vor ţine de cuvânt atunci când au declarat că nu se va depăşi ţinta de 3% din PIB pe deficitul bugetar şi că se va continua ajustarea fiscala (reducere pe deficitul structural consistenta iar pe deficitul efectiv de la 4,4% din PIB la sub 3% din PIB), cu accent pe partea ei calitativă, structurală. De fapt, nu au de ales. Trebuie să manifeste prudenţă. Şi mai cred că trebuie deja să dea câteva cartonaşe galbene unor miniştri miopi la contextul internaţional, care deja se întrec în a anunţa măsuri care mai de care mai hazardate.
Cu privire la contagiunea din Zona Euro. Nu sunt de acord că vor exista efecte catastrofale în România. Aduc cateva argumente. Primul, Zona euro nu va lăsa Grecia să intre în default total. Pierderile cu care se va confrunta Zona Euro în cazul unui default necontrolat al Greciei sunt evident mai mari decat mentinerea ei in club. Contagiunea va putea fi cu greu stăvilită şi deci există un risc ridicat şi pentru nucleul dur din Zona Euro. Doi, România a învăţat să lupte instituţional, organizat, cu evenimentele macro nedorite. Există o celulă de criză la BNR pregătită pentru orice scenariu, există o celulă de fiscal stress la Ministerul Finanţelor pentru minimizarea contagiunii. Există cooperare, există schimb de bune practici cu FMI, BM, CE. Trei, România are unul dintre cele mai solide sisteme bancare din UE. Mă uitam, chiar băncile greceşti, care sunt sub lupă acum stau destul de confortabil la indicatorii de solvabilitate şi lichiditate. Filialele din România ale acestor bănci au în marea lor majoritate rata de solvabilitate peste media pieţei cu 2, chiar cu 5 sau 7 puncte procentuale peste media pieţei. Unele au chiar dublu faţă de pragul optim la acest indicator, considerat la 10%. Patru, România a învăţat să-şi constituie buffere. Există buffer de 4 luni in Trezorerie – trebuie consolidat. Există o rezervă valutară consistentă la banca centrală – este ok. Avem buffere potenţiale – dacă le putem spune aşa – mai este loc de reducerea risipei şi a jafului din banii publici şi, nelipsit de importanţă, avem fondurile europene – un buffer potenţial ce poate fi exploatat, să recunoaştem. Cinci, şi BCE a învăţat din criză. Va interveni şi va minimiza contagiunea. Şase, România are un acord preventiv care are printre ţintele principale tocmai menţinerea stabilităţii macroeconomice şi financiare.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
