Zilele trecute Ministrul Finanțelor a pus capăt oricăror speranțe cu privire la reducerea fiscalității în anul care urmează. Pur și simplu acest Guvern ”de dreapta” se încăpățânează să creadă că o să creștem economic din creștere de impozit făcută: (1) pentru a plăti în bună măsură un credit extern pe care l-am luat pentru a-l îngropa în mare parte în conturile Băncii Naționale fără a produce mare lucru pentru economia românească dar și (2) a acoperi găurile bugetare produse în continuare de un stat de care nu se lipește absolut deloc ideea de reformă (acest Guvern a reușit contra-performanța de a nu privatiza nimic deși are majoritate indiscutabilă). Acest Guvern ”de dreapta” nu a făcut decât să taie pensii și salarii în sectorul bugetar (lovind direct în consum și economisire) și să concedieze oameni din acest sector (pentru a externaliza apoi la costuri imense serviciile celor pe care i-a dat afară). Același Guvern ”de dreapta” nu a folosit apoi economiile pe care le-a făcut din tăierile produse pentru a elibera fiscal mediul privat ca el să absoarbă rapid pe cei dați afară din sectorul public ci a lovit și mai mult mediul privat cu fiscalitate și mai mare (creșterea de TVA a afectat într-o primă fază pe consumatorul final dar apoi s-a regăsit imediat în vânzările mai mici ale sectorului privat). Adunând bani din două părți și continuând să opereze și pe deficit și datorie publică, Guvernul a acumulat sume importante pe care apoi a început să le ”risipească” în proiecte publice ale statului ”creator de locuri de muncă”. Economia de piață este pur și simplu călcată în picioare de această guvernare de ”dreapta” care se substituie pieței în procesul de dezvoltare economică în cel mai socialist mod posibil (socialism = control direct sau indirect al mijloacelor de producție).
Încăpățânarea Guvernului ”de dreapta” din România de a aplica reduceri fiscale este absolut halucinantă și demonstrează cât de puțin înțeleg cei care ne guvernează din modul în care funcționează economia și de unde poate să vină creștere economică autentică (și nu una monetară produsă în exclusivitate de creșterea cheltuielilor guvernamentale finanțată de la Banca Națională prin eliberare de lichiditate – cam 6 miliarde lei din august 2011 – către băncile comerciale care cumpără titluri de stat). Ne demonstrează că în continuare în România contează echilibrul bugetar, planul de cheltuieli / ”investiții” al Guvernului și mai puțin echilibrul bugetar al companiilor private și al indivizilor. Multe din ”investițiile” cu care se laudă Guvernul nu sunt investiții cu adevărat ci risipă neproductivă de resurse (adică simple cheltuieli): borduri și panseluțe pe marginea drumului nu vor produce prea mare lucru în viitorul apropiat (o investiție presupune ca ceea ce se consumă în prezent să aducă în viitor valoare).
De ce nu vom crește în viitorul apropiat cu o astfel de filozofie economică? De ce FMI își revizuiește drastic prognoza de creștere economică pentru a parta oară (a eșuat de fiecare dată începând din 2009)? Foarte simplu…
Să pornim de la următorul exemplu: să presupunem că eu doresc să mă angajez într-o companie cu un salariu net de 1000 de lei. Pentru ca angajatorul meu privat să îmi plătească acest salariu el va trebui să plătească următoarele impozite pe muncă:
- Angajatorul trebuie să plătească statului din venitul brut acordat angajatului un procent total de 28.75% care include: contribuţia la asigurările sociale (20.8%), contribuţia la fondul de şomaj (0.5%), contribuţia la FNUASS (0.85%), fondul de garantare al salariilor (0,25%), contribuţia la asigurările de sănătate (5,2%), fondul de accidente (0,4% – aici depinde însă de domeniul de activitate) şi comisionul la Camera de Muncă (0,75%).
- Angajatul trebuie să plătească statului din venitul brut un procent total de 32.5% format din: contribuţia la asigurările sociale (10.5%), contribuţia la fondul de şomaj (0.5%), contribuţia la asigurările de sănătate (5.5%) şi impozitul pe venit (16%).
În realitate procentul total plătit este de 45,5% (chiar dacă suma celor două este de 28,75% + 32,5% = 61,25%, procentul e mai mic pentru că angajatorul plătește întâi contribuțiile de 28,75% și apoi 32,5% se plătesc pe ceea ce rămâne). Ideea este că pentru a plăti 1000 de lei net se plătesc 834 lei impozite la stat mascate foarte inteligent în impozite plătite de angajat și impozite plătite de angajator (în mare parte aceste impozite plătite de angajator sunt de fapt suportate tot de angajat). Dintr-un venit brut de 1834 lei statul ia din start angajatului suma de 834 lei (corespunzând unu procent de 45,5%).
Citeste tot articolul si comenteaza pe
