Anchetatorii germani și italieni au descoperit o rețea suspectă de spălare a banilor, în zona München. E vorba de 70 de milioane euro cash și presupuse legături cu Mafia. Cazul „Black Steel” arată cum infractorii folosesc lipsa unui prag superior, la retrageri de numerar din bancă.
În toamnă, ministrul de Interne Nancy Faeser (SPD) s-a pronunțat în favoarea unei limite de 10.000 de euro pentru tranzacțiile de retragere a banilor în numerar. Partenerul de coaliție, FDP, s-a opus. Acum, discuția e din nou pe tapet.
Într-o investigație a televiziunii germane ARD, se detaliază un caz urmărit și de Europol. Pe o perioadă de trei ani și jumătate, omul de afaceri italian, Maurizio Rullo, împreună cu complicii săi au încasat cash circa 70 de milioane euro, de la două bănci din München. „Într-o singură zi, ar fi fost retrași 900.000 de euro”, precizează Tagesschau.de.
Anchetatorii de la Parchetul din Milano presupun că cei mai mulți bani proveneau din activități ilegale. La mijlocul lunii februarie, ei l-au arestat pe Rullo și pe cei treisprezece presupuși complici în cazul Black Steel, din Italia și Germania. În anchetă au fost implicate, de asemenea, Parchetul din Reggio Calabria, Parchetul din Munchen I, împreună cu Carabinierii italieni, Biroul Federal de Poliție Criminală (BKA) și Europol.
Rullo și fierul vechi
Principala acuzație adusă lui Rullo este că ar fi fost șeful unui grup infracțional care făcea comerț cu fier vechi. Se prespune că el a spălat veniturile printr-o structură complexă a companiei din Germania și Ungaria. Rullo cooperează acum cu sistemul judiciar și a confirmat parțial acuzațiile. O echipă de la report München, televiziunea MDR, studioul ARD din Roma și Frankfurter Allgemeine Zeitung a reconstituit cazul lui Rullo.
Rullo, (55 de ani), provine din orășelul Locri din Calabria și este un om de afaceri care și-a construit cariera în două domenii: imobiliare și comerțul de fier vechi, domeniu în care și-ar fi desfășurat sistematic activitățile criminale. El ar fi cumpărat la negru tone de fier vechi, de-a lungul anilor, inclusiv de la depozite. A vândut deșeurile la turnătorii, prin intermediul unei companii din Milano. Folosind hârtii falsificate, el a pretins că fierul vechi ar fi fost reciclat corespunzător și l-a revândut la preț ridicat, ca material reciclat.
Deoarece Rullo a revândut deșeurile prin intermediul companiei sale prin canale legale, el a trebuit să le mascheze originea ilegală. În acest scop, el ar fi înființat o structură complexă de companii în Germania, Ungaria, Croația și Bulgaria. O companie-paravan avea sediul în centrul orașului München. Avocatul lui Rullo a explicat anchetatorilor că acesta nu a înființat singur rețeaua companiei.
Rullo și numerarul
Pentru a cumpăra fier vechi de pe piața neagră, Rullo avea nevoie de sume mari de numerar. Dar în Italia există o limită de numerar de 5.000 de euro. Se pot retrage oricât de mulți bani, însă, deoarece legal nu pot fi plătiți mai mult de 5.000 de euro în numerar, retragerile mari apar ca fiind suspecte. Dacă cineva retrage mai mult de 10.000 de euro numerar, banca este obligată să depună un raport de suspiciune autorităților de control.
Așa că Rullo și-a folosit compania din München, pentru a obține toți banii. Compania a emis facturi false pentru vânzarea deșeurilor, care nu a avut loc niciodată. Între 2016 și 2021, compania lui Rullo din Milano ar fi transferat peste 80 de milioane de euro, în trei conturi la compania sa din München. Rullo și presupușii săi complici ar fi retras aproximativ 70 de milioane de euro în numerar din două dintre aceste conturi la diferite bănci din München, între 2016 și 2019.
Potrivit unui anchetator implicat în proceduri, unul dintre acuzați a spus că presupusul grup a ales Germania din cauza lipsei unei limite superioare de numerar. De fapt, conform informațiilor din raportul München, MDR, studioul ARD din Roma și FAZ, băncile au lăsat ca retragerile de numerar să decurgă destul de mult, înainte de a depune un raport de spălare de bani.
Ce s-a întâmplat în continuare cu numerarul, nu este clar. Anchetatorii au observat că fost adus, de mai multe ori, în Sterzing (Tirolul de Sud). Acolo se pierde urma banilor. Potrivit avocatului său, Rullo le-a spus anchetatorilor că banii au fost folosiți pentru a continua să cumpere fier vechi de pe piața neagră.
Black Steel și conexiuni mafiote
Ancheta asupra lui Rullo în Italia a fost condusă de Unitatea Criminală de Mediu a Carabinierilor, sub pseudonimul „Black Steel”. Când aceștia au aflat de compania lui Rullo din München, au contactat Parchetul de acolo și au aflat că și BKA avea proceduri în desfășurare, în cazul Rullo.
La München, investigațiile au început ca parte a analizei datelor din leak-ul fiscal al „Paradise Papers”. Anchetatorii au dat peste două companii suspecte în Malta. Unul dintre proprietari avea și firme în München și era suspectat în Italia că are legături cu mafia calabreză, 'Ndrangheta.
Când anchetatorii au evaluat conturile uneia dintre companiile bavareze, au descoperit o urmă a lui Rullo. Așa că a ajuns și în vizorul anchetatorilor germani. Anchetatorii italieni investighează în prezent suspiciunea că banii Mafiei ar fi putut ajunge la Rullo prin intermediul proprietarului companiilor din Malta.
Aceasta nu este însă singura pistă din cazul „Black Steel”, care duce la mafia calabreză 'Ndrangheta, mai relatează Tagesschau. Pentru a-și obține banii, se spune că Rullo ar fi înființat o rețea de companii în Ungaria. Companiile sunt înregistrate la biroul unui avocat împotriva căruia Parchetul calabrez din Catanzaro a emis un mandat de arestare la începutul lunii ianuarie, în cadrul procedurilor anti-mafie.
Dezbateri pe limita de numerar
Cazul Rullo ar putea aduce un nou impuls dezbaterii despre limita de numerar, din Germania. În toamnă, ministrul de Interne Nancy Faeser (SPD) s-a pronunțat în favoarea unei limite de 10.000 de euro pentru tranzacțiile de retragere în numerar.
Partenerul de coaliție al social-democraților în guvern, FDP, se opune. Florian Toncar, secretar de stat la Ministerul Finanțelor, nu vede niciun motiv pentru o limită superioară a posesiunilor în numerar. În opinia sa, sistemul actual, care vede băncile obligate să raporteze tranzacțiile suspecte, este suficient.
Criticile, pe de altă parte, vin de la experți precum Florian Köbler, președintele național al Uniunii Fiscale germane, DSTG. El spune că, într-o comparație europeană, Germania este considerată un paradis al spălării banilor și solicită o limită superioară de 1.000 euro, pentru plățile în numerar.
2
1
