Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Ieșind pe stradă înainte să se lase întunericul, m-a frapat câte figuri solitare puteau fi văzute în case. Niciuna nu privea cerul roșu-auriu, ci toate erau ațintite cu ochii în laptopuri și, la fel ca mine, făcuseră asta mai toată ziua – scrie Brenda O’Brien în The Irish Times.
E în desfășurare o schimbare culturală cu implicații imense, accelerată de Covid-19. Nu este vorba doar despre munca de la distanță. Este despre dezechilibrul uriaș dintre puterea și influența companiilor tech și imaginea pe care o mai avem noi despre guverne.
Giganții tech și fondatorii lor s-au bucurat de o pandemie foarte bună. O cercetare Oxfam a scos în evidență că cei mai bogați 10 oameni din lume, printre care Jeff Bezos, Elon Musk și Mark Zuckerberg, și-au mărit averile cu 451 de miliarde de euro laolaltă.
Asemenea numere sunt chiar prea mari pentru ca un creier omenesc să le vizualizeze altfel decât printr-un grafic sau o metaforă. Puterea pe care o aduce o asemenea bogăție nu lucrează în prea multe feluri.
Avem un sentiment colectiv de neliniște, o senzație că suntem tot timpul manipulați, exploatați și deposedați de datele noastre aducătoare de venituri, dar este o rețea prea mare, o țesătură prea vastă de conexiuni. Dăm din umeri, decidem că nu prea avem ce face și revenim la ecrane ca să le mai facem alți bani.
Cei super-bogați sunt stăpânii noștri. Îi iubim când sunt benigni și cheltuie din avere în proiecte filantropice – cu asta suntem de acord. Nu încape nici o îndoială că donatorii foarte înstăriți fac mult bine. Dar tot mai des, unele fapte devenite publice ne fac să gândim: cum adică? cum adică?
Am trăit o astfel de clipă când am citit în „Bloomberg Businessweek” profilul profesoarei Sarah Gilbert de la Universitatea Oxford, cercetător principal pentru ceea ce a devenit ulterior vaccinul AstraZeneca. Inserate în text, fără vreun comentariu, erau următoarele: „în timpul căutării de bani [pentru cercetare], Gates i-a presat pe [prof. Sarah] Gilbert și [prof. Adrian Hill] să intre în parteneriat cu o mare companie farmaceutică”.
Finanțarea jurnalismului
Fundația Bill și Melinda Gates acordase anterior un mic grant echipei de cercetare de la Oxford la un moment critic al cercetării. Inițial, Universitatea Oxford promisese să trateze de o manieră non-exclusivă drepturile de proprietate intelectuală asupra cercetării.
Un grant la momentul potrivit, puțină presiune și deodată AstraZeneca are drepturi exclusive asupra vaccinului. Contează? Cu siguranță, și nu doar pentru că AstraZeneca s-a confruntat cu întârzieri care nu ar fi avut loc dacă toate cunoștințele ar fi fost larg distribuite de la început. Contează pentru că se răsfrânge cel mai mult asupra celor săraci, mai ales în țările celor cu venituri scăzute.
Gates obișnuia să fie deosebit de nepopular, un conducător de firmă nemilos a cărui companie, Microsoft, își sfâșiase toți rivalii și trebuia să plătească amenzi de miliarde de dolari pentru practici monopoliste. Ce s-a schimbat? După ce a fost înființată Fundația Bill și Melinda Gates nu a trecut mult până s-a efectuat tranziția la filantrop îndrăgit. Într-un text curajos publicat de „Columbia Journalism Review”, Bill Schwab a evidențiat că a analizat 20.000 de granturi caritabile acordate de fundație și a descoperit că mai mult de 250 de milioane de dolari au mers către jurnalism.
El crede că aceasta explică în parte de ce acum 20 de ani obiectivele lui Gates făceau subiectul unor întrebări și investigații de presă, iar acum ele s-au reorientat, în opinia lui Schwab, în „prezentări agreabile și editoriale laudative descriind lucrurile bune făcute de fundație”.
Conflicte de interese?
„The Nation” a publicat în martie trecut o investigație care nu menționează Covid-19, dar oferă o imagine a modului de a gândi al lui Gates. Este un apărător feroce al drepturilor de proprietate intelectuală și ideologia lui orbitează în jurul susținerii „tuturor instrumentelor capitalismului” pentru „conectarea promisiunilor filantropice cu puterea firmei private”.
„The Nation” a scos la lumină „două miliarde de dolari în donații caritabile deductibile din impozite către companii private – inclusiv unele din cele mai mari din lume, ca GlaxoSmithKline, IBM, NBC Universal Media”. A pus sub semnul întrebării etica „unei fundații care dă un grant caritabil unei companii aflate parțial în proprietatea ei - și profită financiar de aceasta – ceea ce pare un evident conflict de interese”. A punctat și că fundația protejează patente ale unor medicamente vitale, făcându-le prohibitiv de scumpe pentru oamenii vulnerabili pe care fundația susține că încearcă să-i ajute.
Reabilitarea imaginii lui Bill Gates este urmată la rândul lor de Jeff Bezos și Mark Zuckerberg.
În mod ironic, teoriile prostești ale conspirației conform cărora Gates vrea să implanteze microcipuri oamenilor distrage doar atenția de la adevărul care este în fața tuturor, dar e prea mare ca să fie văzut. Bill și Melinda Gates n-au fost aleși, nu răspund în fața nimănui, dar au o putere fără precedent în istoria omenirii.
În 2018-2019, ei au donat procentual mai mult către strâmtorata financiar Organizație Mondială a Sănătății decât Comisia UE, SUA și UK. Gates a descoperit că este mai mult decât posibil să cumperi influență politică și să modelezi cursul istoriei, în timp ce ești lăudat că ești un băiat atât de bun. Este oare prea târziu ca să-i mai luăm la întrebări pe noii noștri seniori?
Cautati "dopamine loops" si o sa intelegeti de ce ati devenit sclavi.
Eu nu folosesc nici o retea sociala, si rar cateva aplicatii corporatiste de comunicare pentru ca sunt obligat sa fac asta..
In rest (chiar si in pandemie) prefer o cafea sau o bere buna fata in fata.
Trebuie sa-ti vad limbajul non-verbal, sa te percep ca fiinta in fata mea...
Poate daca autorul mai sapa inca putin si revine cu mai multe informatii, s-ar putea sa descopere lucruri interesante. Sau poate nu. Dar merita incercat.
Eu am mai auzit asta acum 70 de ani.
Zevzecii ca tine nu pricep că în momemtul în care noțiunea de proprietate e pusă în discuțiue va veniși ziua când chiar și nenorociții ca tine veți fi declarați destul de bogați ca să fiți cheliți de tot ce aveți. Asta e marea învățătură a comunismului.
Problema e că indivizi cu uin singur neuron ofilit ca tine nu o pricep până ce nu o încasează. Și ești sortit să o încasezi.
Multi inainte!
Cine nu învață istorie e condamnat să o repete.
Oricum ce văd afară sunt doar copii ce se joacă în pofida gerului în jurul caselor înzăpezite plus snowmobile. Astea într-adevăr mă cam stresează de când era să dau peste unul de ele cu mașina. Avem și noi snowmobile, dar și eu și soția umblăm totuși cu grijă și nu i-am lăsat niciodată pe copii să se dea singuri cu ele.
Nu-ți plac oamenii cu bani? Nicio problemă. Fă și tu bani și după aia dă-i cui vrei și pe ce vrei.
Punctul comun al tuturor acestor indivizi ce sunt roși de vitalitatea caprei vecinului și grav îngrijorat de banii altora e că după ce zbiară cu ochii ieșiți din orbite ca melcu' ei nu prea obișnuiesc să dea nimic nimănui. Că mde, nu le ajunge ce au...
Articolul e despre puterea cumparata cu bani. Puterea de a influenta vietile altora ar trebui asociata cu increderea data pentru exercitarea acestei influente (prin alegeri), nu cu cantitatea de bani la dispozitie. Modul in care se fac acesti bani - in anumite cazuri - e cel putin indoielnic, discutabil, daca nu mai mult, iar articolul tocmai asta evidentiaza. Deasemenea pune semne de intrebare si asupra "caritatii" si folosirii ei in scopuri de obtinere a puterii din surse non-democratice si fara asumarea responsabilitatii.
Treaba cu capra vecinului e ABSOLUT reala la romani, dar cel ce a scris articolul original NU e roman (evident!) si nu pare sa abordeze tematica din perspectiva caprei vecinului. Deci si comentariile despre "proprietate" si "oamenii cu bani" sunt cel putin pe langa subiect, daca nu mai mult (misguiding in purpose).
Dacă ai bani să-ți cumperi un pepene din piață i-ai influențat iremediabil existența bostănarulu. Dacă tu și ceilalți cumpărători ai lui v-ați duce să vă cultivați și culegeți singuri pepenii, bostănarul ar avea o cu totul și cu totul ală existență și n-ar mai trăi din vânzarea pepenilor. Uite deci cum banii tăi i-au influențat existența :) Oricine are bani și cumpără orice produs sau serviciu îi influențează viața celui ce vinde acel bun sau serviciu. Nu văd unde e problema?
Dacă știi că vreounul din oamenii ăștia mai bogați ca tine a făcut vreo găinărie de ce nu-l dai în gât? Te duci furmos la procuratură și explici pe îndelete ce anume a făcut. Dacă nu o faci înseamnă fie că ești complice la infrațiune, fie că ești doar unul din calomniatorii de duzină care-și alină ratarea înjurând.
Capra vecinului nu e din păcate deloc (doar) o boală specific româneacă. E o boală cronică a „progresiștilor”. indiferent că sunteți socialiști, ecologiști sau liber schimbiști ca Cațavencu, cu toții aveți același fix: Capra vecinilui. Nimic altceva nu vă tulbură mai tare viețile: Că de ce e așa de grasă? Că de ce poluează atât de mult? Că de ce nu plătește impozte mai mari? Și în general de ce n-a murit până acum?
Capra vecinului e singura rațiune a existenței voastre.
Ăsta e singurul mod de alinare al ratării și incompetenței: Holbarea cu ochii ca broasca la capra vecinului și scrâșentul furios al dinților.
HN, trebuie sa va reabilitati numele, va rog sa incepeti prin a publica cifrele reale venite din statistici oficiale (in martie ar trebui sa apara), prin a face presiuni asupra Guvernului pentru a anula ordonanta care interzice autopsia celor care au murit fiind infectati cu COVID si, nu in ultimul rand, prin a repeta in fiecare zi cu litere mari pe prima pagina: NU VA PANICATI, COVID ESTE DOAR O GRIPA SEZONIERA! O RACEALA!
HN, va rog, in ceasul a 12-lea, redeveniti jurnalisti! Fiti cainii de paza ai democratiei!
PS: am avut covid si nu am stiut pana sa fac testul cand a trebuit sa plec din tara...
Fără să am (din păcate) banii lui Gates și eu văd statul ca o organizație opresivă care îmi ia mult prea mulți bani pentru ceea ce oferă. Nu există subetrfugiu pe care să nu-l utilizez spre a-mi reduce impozitele și contribuțiile. Compania ce e proprietarea spitalului pentru care lucrez are sediul în insulele Cayman spre a-și reduce taxele. Încasez și eu bonusuri și dividende acolo și nu simt nicio clipă nevoia să plătesc fie și un cent mai mult decât plătesc acum. Care e problema ta? De ce l-aș condamna pe Gares că face același lucru?
Dacă tu simți nevoie să plăteși mai multe taxe, nimeni nu te oprește să o faci. Nimeni nu se va supăra dacă plătești impozite să zicem de 120% din ceea ce faci. Care e problema?
- Steve Jobs -> cum a tras prima teapa lui Wozniak, cand erau prieteni? Cum interzisese copiilor sai iPads desi le promova personal?
- Bezos -> mai multe pareri de insider din imperiul sau, Amazon ?
- Bill Gates -> acele leaked emails despre citez "Jihadul" pe care voiau sa il provoace in IBM ( cu oamenii lor din interior ) ca forteze IBM sa nu mai foloseasca open source ci doar Windows ?
Este clar, ca sa ajungi miliardar necesita niste "abilitati" admirabile ( perseverenta, viziune, inteligenta ), dar si o anume ferocitate in relatia cu oamenii, tiranie, psihopatie, paranoia.
Astept aparatorii orbi ai capitalismului, care ne vor spune ca asta e capitalismul si e net superior comunismului dpdv economic, nu prea vad ei partea umana a problemei.
Atat timp cat produce acumularea de putere in mainile unor oameni "inumani", pentru mine nu difera prea mult.
Difera mijloacele: in comunism este dictatura, teroare si acumularea de putere se face pe linie de partid, banii nu sunt atat de importanti, poti fi sarac si cinstit, controlezi oamenii, mijloace de productie, media, samd.
In capitalismul lasat de isbeliste e invers: acumulezi intai bani, apoi cu banii cumperi oameni, media, acumulezi mijloace de productie, intr-un final ajungi cam in acelasi punct, dar pe cai diferite.
Eu cred ca in final, cam acelasi tip de om ajunge sa castige, fie concurenta din partid, fie concurenta dintre firme: cei mai diabolici, egocentrici, lipsiti de empatie. Asta e o problema care ma face sa nu mai inghit asa de usor eterna lupta stanga-dreapta.
Lumea e propulsată de lăcomie. De dorința unora să trăiască mai bine decât ceilalți. Dacă nu exista această dorință atunci ai fi trăit și azi în peșteri îngozit că poate se trezește ursul din hiberanre :)
Eident că ratații nu acceptă niciodată faptul că ratarie li se datorează și lor într-o oarecare măsură. De vină sunt mereu ăilalți. Nu-i așa? Noi totți ceilalți am furat, am înșeat, am lovit pe sub centură, în timp ce tu ai trăit curat și cinstit ronțăindu-ți în liniște pomenile primite de la sistemul cel crud și nedrept. Pentru că dăcă mult hulitul capitalism, care le lasă și celor ca tine niște fărâmituri, nu ar fi existat nu știu zău din ce ai fi trăit.
În orice caz dacă-ți pute capitalismul așa de tare ai întotdeauna câteva opțiuni luminoase cum ar fi Belarus, China, Coreea de Nord. Ce ar fi să-ți încerci norocul și pe aolo?
Clint a incercat sa-si exprime opinia (corecta din punctul meu de vedere) ca cele doua "regimuri" se aseamana pana la un punct si ca se comit abuzuri mari fie de statul comunist fie de capitalistii care "au cumparat' statul capitalist. Exista mecanisme de echilibrare ale pietii libere in capitalism dar cand nu functioneaza (vezi mastodontii 'Too Big to fail" sau marile corporatii) oamenii normali sufera. Da, lacomia e buna, punea lumea in miscare, invarte roti si bani...dar pana la un punct! Cand ajungi sa calci pe cadavre nu mai exista capitalism. Exista "Wild, Wild West" unde cei cu bani si arme fac legea dupa placul lor iar "demos" dispare din "Democratie". Atunci incepe "Autocratia", adica inceputul dictaturii.
Nu mai da exemple din tari in care n-ai fost sau despre care ai informatii culese de pe feisbuc, spre exemplu China: e cel mai mare sector PRIVAT din lume! Chiar vorbesti pe aratura...