După anunţarea, la Stockholm, a laureaţilor Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină şi a celor pentru Fizică, miercuri urmează anunţarea laureaţilor sau a laureatului Premiului Nobel pentru Chimie acordat de Academia Regală de Ştiinţe din Suedia, transmite Agerpres.
În 2018 cercetătoarea americană Frances H. Arnold şi o echipă formată din oamenii de ştiinţă George P. Smith (SUA) şi Gregory P. Winter (Marea Britanie) au fost desemnaţi câştigătorii Premiului Nobel pentru Chimie, ei fiind recompensaţi "pentru o revoluţie bazată pe evoluţie".
Începând cu primul premiu, acordat în 1901 lui Jacobus H. van't Hoff, pentru descoperirile privind legile dinamicii chimice şi a presiunii osmotice în soluţii, Premiul Nobel pentru Chimie a reflectat realizările ştiinţifice care au dus la o mai bună înţelegere a proceselor chimice şi a bazelor moleculare şi care au reprezentat fundamentul multora dintre progresele tehnologice realizate până în prezent.
Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat de 110 ori, el nefiind acordat în anii: 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 şi 1942. În total sunt 181 de laureaţi ai acestui prestigios premiu.
Biochimistul britanic Frederick Sanger este singurul care a fost recompensat de două ori cu acest premiu pentru două dintre cele mai importante descoperiri din domeniul biologiei moleculare, în 1958 şi în 1980. Cinci femei au primit acest premiu, potrivit www.nobelprize.org.
Cel mai tânăr laureat al acestui premiu este Frédéric Joliot, care avea 35 de ani atunci când a primit recompensa, în 1935, împreună cu soţia sa, Irene Joliot-Curie. Cel mai în vârstă laureat este John B. Fenn, care avea 85 de ani când a devenit laureat, în 2002.
Doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Chimie au fost obligaţi de autorităţi să refuze distincţia. Adolf Hitler le-a interzis unor cercetători germani să participe la ceremoniile de decernare a Premiului Nobel. Este vorba de Richard Kuhn - în 1938 şi de Adolf Butenandt - în 1939, care au primit diploma şi medalia mai târziu, dar nu şi premiul în bani.
În 2014, biofizicianul german de origine română Stefan W. Hell, chimistul şi cercetătorul american Eric Betzig şi fizicianul şi chimistul american William E. Moerner au fost laureaţii Premiului Nobel pentru Chimie, pentru "dezvoltarea microscopiei fluorescente".
Cercetătorul suedez Tomas Lindahl, cercetătorul britanic Paul Modrich şi biochimistul american Aziz Sancar au câştigat Premiul Nobel pentru Chimie în 2015 pentru studii privind mecanismele de reparare a ADN-ului. Conform Comitetului Nobel, activitatea lor a oferit informaţii fundamentale despre modul de funcţionare al celulelor vii şi poate deschide calea spre dezvoltarea de noi tratamente oncologice.
În 2016, trei oameni de ştiinţă - Jean-Pierre Sauvage, de la Universitatea din Strasbourg (Franţa), Sir J. Fraser Stoddart de la Northwestern University (SUA) şi Bernard L. Feringa de la Universitatea din Groningen (Olanda) - şi-au împărţi în mod egal Premiul Nobel pentru Chimie, ce a fost atribuit "pentru conceperea şi sinteza de maşini moleculare".
În 2017, Premiul Nobel pentru Chimie a fost atribuit cercetătorilor Jacques Dubochet, de la Universitatea din Lausanne, Elveţia, Joachim Frank, de la Columbia University, New York, SUA şi Richard Henderson, de la Laboratorul de Biologie Moleculară de la Cambridge, Marea Britanie, "pentru dezvoltarea crio-microscopiei electronice (cryo-EM) pentru determinarea structurii moleculelor vii în imagini de înaltă rezoluţie", conform comunicatului de presă al Comitetului Nobel din Stockholm.
