Luna trecută, solistul David Gilmour de la Pink Floyd și-a vândut cu 21,5 milioane de dolari colecția de chitare – inclusiv faimoasa „Black Strat” Fender Stratocaster, pe care a cumpărat-o cu 4 milioane patronul echipei Indianapolis Colts din National Football League. Cântărețul lui „Money” a stabilit un record al vânzărilor de instrumente muzicale într-o licitație caritabilă, marcând o nouă bornă într-o piață înfloritoare, la câteva săptămâni după ce Sothebyʼs Holdings a vândut la New York cu 110,7 milioane tabloul „Meules” de Claude Monet, cea mai mare sumă pentru o pictură impresionistă.
Și nu numai instrumentele muzicale sau tablourile sunt la mare cerere în cercul miliardarilor. Înseși casele de licitații par achiziții prețuite: cu câteva zile înainte de licitația Pink Floyd, Patrick Drahi, magnatul franco-israelian al cablului a cărui firmă Altice a făcut mulți bani în SUA, a oferit 3,7 miliarde pentru Sothebyʼs, care tocmai găzduise vânzarea lui Monet.
Cea mai lungă creștere economică din istoria SUA poate fi caracterizată prin exces în bogăția extremă și un tot mai larg abis între cei inexprimabil de bogați și toți ceilalți. Într-adevăr, pe când creșterea a intrat într-o durată record de 121 de luni la începutul lui iulie, semnele unei noi Epoci Aurite au dispărut.
Afacerile cu bani mulți devin tot mai mari, de la fuziuni și achiziții corporatiste până la indivizi care cumpără apartamente de lux, echipe sportive, iahturi și pelerinaje cu toate fanteziile la capetele Pământului. Pe când aceste afaceri fac titlurile, o tendință mai adâncă se accentuează. Numărul miliardarilor din Statele Unite a crescut de peste două ori în ultimul deceniu, de la 267 în 2008 la 607 anul trecut, potrivit UBS. „Cei bogați au devenit și mai bogați și au făcut-o și mai repede”, spune John Mathews, Head of Private Wealth Management and Ultra High Net Worth la UBS Global Wealth Management.
Dar sunt și semne de neplăcere și stagnare la celălalt capăt. Datele de la Federal Reserve arată că cincimea bogată din America deține 88% din avuția nației. Între timp, numărul celor care primesc asistență nutrițională federală depășește 38 de milioane, sub vârful din 2013, dar în creștere cu 40% din 2008, deși populația țării a crescut cu numai 8%.
Totuși, acum un deceniu nu se credea că o asemenea creștere este posibilă. Sistemul financiar din SUA era făcut țăndări și oamenii se temeau că falimentele băncilor vor compromite definitiv capitalismul. Politicienii se străduiau să stabilizeze piețele și să stimuleze prețurile activelor pe când piața imobiliară americană se dezmembra. Au făcut mai puțin pentru a diminua inegalitatea veniturilor și avuției. Acum, multe din semnele mega-bogăției care a precedat criza financiară sunt iar la vedere.
Cei mai bogați 1% dintre americani sunt acum și mai bogați decât erau înainte de criza financiară globală din 2008:
Graficul bogăției
Exemplele sunt și mari, și mici.
Prețul unei cine la The French Laundry, restaurantul șic din California, a crescut cu 35% la 325$/persoană, de la 240$ acum 10 ani, cu 20% peste inflație. Costul unui an de școlarizare la Columbia University, reper al Ivy League, este cu puțin sub 60.000 de dolari, cu jumătate peste cele 39.000 din 2008. Bursa acțiunilor din SUA, măsurată prin S&P 500, s-a triplat în ultimul deceniu. Ken Griffin, șef la un fond de investiții, a stabilit un nou record când a cumpărat cu 238 de milioane un condominiu penthouse pe „Șirul miliardarilor” de lângă Central Park din New York.
Dar chiriile au crescut de două ori mai repede decât salariile la New York, conform datelor dintre 2010 și 2017 de la Street Easy, strângându-i cu ușa pe cei cu venituri mai scăzute. Prețurile locuințelor din SUA sunt aproape de cele mai scăzute niveluri de accesibilitate din 2008, conform studiilor făcute de ATTOM Data Solutions. Iar numărul persoanelor fără locuință care dorm în adăposturile urbane este cu 70% mai mare decât acum 10 ani.
„Zonele cu resurse scăzute nu o duc mai bine; oportunitățile de găsire a unei locuințe nu sunt în creștere”, a spus la un eveniment recent de politici economice Carolyn Valli, CEO la Central Berkshire Habitat for Humanity. Ea a mai afirmat că asistența medicală scumpă și lipsa unor mari angajatori înseamnă mai puține locuri de muncă în unele zone. Între timp, costurile alimentelor, ale utilităților și chiriile rămân ridicate. „Încă nu se simte un boom”.
Furia împotriva a ceea ce unii văd a fi o inechitate în economie fierbe în politica țării, cu candidați democrați la președinție promițând să scadă costurile asistenței medicale, să garanteze locuri de muncă și să-i taxeze pe bogați. Strategii în economie se tem că expansiunea se poate diminua pe măsură ce pălesc stimulentele prin reduceri de taxe și dobânzi scăzute, pe fondul confruntării comerciale dintre SUA și China. Ei se tem că până și timidele câștiguri din ultimii 10 ani ale celor cu venituri scăzute sunt fragile și că tocmai cei angajați recent vor fi primii concediați când va lovi recesiunea.
„Beneficiile acestei lungi reveniri ajung acum la aceste comunități într-un grad care nu s-a mai simțit de mulți ani”, a spus săptămâna trecută Jerome Powell, președintele Federal Reserve. „Mulți oameni care au avut dificultăți în a rămâne în slujbe au acum oportunități să scrie capitole noi și mai bune în poveștile lor de viață. Toate acestea subliniază cât de important este să susținem această expansiune”.
2
3
