Europenii vor merge luna aceasta la urne pentru un vot continental ce va avea efecte puternice și în plan național. Între 23 și 26 mai toți membrii UE vor organiza scrutine pentru a alege parlamentari pentru PE. Și deși alegerile se vor concentra teoretic pe chestiuni continentale, voturile vor avea repercusiuni extrem de profunde și în politica internă. În unele cazuri, ele vor pecetlui soarta unor coaliții fragile de guvernare. În altele, vor coincide cu alegeri regionale și locale, dar și cu referendumuri. Oricum ar fi, alegerile vor modifica peisajul politic în unele dintre statele importante ale blocului, potrivit unei analize Stratfor, citată de Rador.
Alianțe fragile în pericol de destrămare
Alegerile europene vor testa popularitatea partidelor aflate la guvernare în Italia, Mișcarea de Cinci Stele (M5S) populistă și Liga de dreapta, la un an după alegerile generale din martie 2018. Vocile critice au afirmat că politicile guvernamentale, care includ mărirea cheltuielilor publice și relaxarea impozitării, vor agrava deficitul Italiei fără a genera suficientă creștere economică pentru ca țara să-și reducă datoria masivă. Însă dacă aceste partide vor obține rezultate bune pe 26 mai, ele ar putea decide să mențină cursul.
Alianța lor a fost una incomodă încă de la început, ele chinuindu-se adesea să adopte niște poziții politice coerente. Alegerile din 26 mai au declanșat deja noi bătălii politice în guvern, întrucât ambele partide caută să se diferențieze unul de celălalt în ochii electoratului. Sondajele arată că Liga va obține peste 30% din voturi - cam cu 10% mai mult decât M5S și aproape dublu față de cât obținuse ea la alegerile generale din 2018.
Un rezultat bun pentru Ligă va duce probabil la o dezbatere în interiorul partidului pe tema abandonului guvernării și declanșării de alegeri anticipate în speranța obținerii unul guvern majoritar. E improbabil ca Italia să ajungă la alegeri generale în vara aceasta, dar o Ligă în urcare și o M5S în coborâre ar putea provoca instabilitate într-o alianță oricum fragilă. Iar acest lucru, la rândul său, ar putea agita piețele financiare și ar putea da naștere unor noi întrebări privind direcția politicii fiscale a Romei.
În Germania, pe de altă parte, alegerile europene vor măsura actualele șanse ale membrilor coaliției de guvernare. Uniunea Creștin Democrată (CDU) a cancelarului Angela Merkel va câștiga probabil votul, însă o evoluție sub așteptări ar putea s-o convingă să părăsească scena politică înainte de retragerea programată din 2021. Concomitent, o nouă evoluție slabă a partenerului mai mic de coaliție al CDU, Partidul Social Democrat (SPD), ar putea întări acele facțiuni din interiorul lui care doresc părăsirea guvernării și petrecerea unui timp în opoziție, astfel încât partidul să se poată revigora și să-și mai recupereze din popularitate.
Dacă acest lucru se va întâmpla, cea mai mare economie a Europei va rămâne cu un guvern minoritar care s-ar chinui să mai realizeze ceva, deschizându-se perspectiva alegerilor generale anticipate. Ultimele alegeri generale au dus la un parlament fragmentat și la îndelungate negocieri pentru coaliție, precum și la o evoluție în forță a dreptei eurosceptice. Un nou scrutin va avea probabil un deznodământ similar.
Parlamente în curs de fragmentare
26 mai va fi o zi electorală excepțional de aglomerată în Spania, fiindcă, pe lângă alegerile europene, țara va organiza alegeri și în 12 dintre cele 17 regiuni autonome ale ei, dar și alegeri locale în orașe mari precum Madrid, Barcelona și Valencia. Spania tocmai a avut alegeri generale pe 28 aprilie, care au dus la un parlament fragmentat, însă partidele au amânat formarea noului guvern până după alegerile din 26 mai, întrucât liderii politici nu vor să încheie nici o înțelegere cât timp încă mai fac campanie electorală la nivel european, regional și local. Regele Felipe VI va avea întrevederi cu principalii lideri politici la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie; curând după aceea va urma un vot în parlament pentru validarea noului guvern.
26 mai va fi totodată o super-duminică și în Belgia, în care se vor ține alegeri federale, regionale și locale pe lângă cele europene. E foarte probabil ca alegerile federale să producă iarăși un parlament fragmentat, estimându-se că în jur de o duzină de partide vor intra în camera inferioară a parlamentului federal. Lipsa unui consens va deschide probabil calea unei noi perioade de multe luni de negocieri pentru formarea guvernului - lucru care a devenit oarecum o tradiție belgiană. (În 2010-2011 țara a petrecut 589 de zile fără un guvern ales, la acea vreme un record mondial pentru o democrație.)
Deloc surprinzător - având în vedere eforturile laborioase ale țării de a forma coaliții - electoratul belgian este extrem de polarizat, fiind foarte probabil ca partidele de extrema dreaptă și extrema stângă să obțină rezultate bune. În Flandra, unde se vorbește olandeza, partidul de extrema dreaptă Vlaams Belang e cotat în sondaje cu aproximativ 10% (aproape dublu față de scorul de 5,8% obținut la ultimele alegeri federale din 2014). În Valonia francofonă, pe de altă parte, Partidul Muncitorilor din Belgia de extrema stângă e cotat cu 14%, o susținere aproape triplă față de cea de la alegerile din 2014.
În trecut, instituțiile belgiene s-au dovedit a fi remarcabil de adaptabile la instabilitatea politică și la guvernele interimare. Totuși, un nou blocaj politic ar putea interveni într-un moment în care Belgia și partenerii ei din UE trebuie să gestioneze impactul creșterii economice mici și potențialele perturbări cauzate de Brexit, care s-ar putea dovedi în special acute în Belgia, țară cu legături comerciale foarte strânse cu Regatul Unit.
Un Brexit haotic
Deși poate ar prefera să nu o facă, Regatul Unit va participa la alegerile europene - cu improbabila excepție a cazului în care Camera Comunelor va aproba în mod miraculos acordul de Brexit până pe 22 mai (posibilitate pe care până și guvernul o exclude). Sondajele arată că Partidul Brexit, care propune o ieșire dură din UE, ar putea câștiga alegerile cam cu o treime din voturi, urmat de Partidul Laburist de centru-stânga, care susține o formă mai blândă de Brexit (incluzând și păstrarea calității de membru al uniunii vamale a UE). Partidul Conservator al premierului Theresa May este indicat de sondaje pe un umilitor loc trei.
Dacă rezultatele vor confirma prognoza, implicațiile vor fi profunde. Succesul Partidului Brexit ar trimite mesajul că o proporție semnificativă a electoratului britanic dorește o ieșire dură din UE. Fapt ce ar exacerba criza din interiorul Partidului Conservator de la guvernare - sondajele arată că un număr remarcabil de simpatizanți ai Partidului Brexit sunt foști simpatizanți ai conservatorilor - și i-ar întări facțiunea dură pro-Brexit.
Într-un asemenea scenariu, apelurile către May de a-și da demisia vor deveni și mai zgomotoase. Ironia face însă ca o performanță slabă a conservatorilor la europene să descurajeze partidul de la a căuta alegeri anticipate, întrucât astfel ar urma să piardă și un număr semnificativ de locuri în Cameră. În consecință, partidul ar putea încerca s-o răstoarne pe May și să numească un nou lider, încercând concomitent să evite alegerile anticipate. Sondajele sugerează că May ar putea fi înlocuită cu un adept al liniei dure, ceea ce ar mări șansele unui Brexit dur.
Un referendum românesc
În România alegerile europene se vor desfășura pe fundalul unei turbulențe politice care a inclus un război retoric între președinte și premier și cabinetul ei și pe fondul unor ample manifestații antiguvernamentale la București și în alte orașe. Președintele conservator Klaus Iohannis, care este susținut de Partidul Național Liberal de centru-dreapta, are relații proaste cu guvernul român condus de premierul Viorica Dăncilă de la Partidul Social Democrat (PSD) de centru-stânga. În ultimele luni, opoziția din România și UE au criticat amândouă slăbirea luptei anticorupție din țară, în viziunea lor, acuzând PSD că exercită o influență politică exagerată asupra justiției.
La sfârșitul lui martie Iohannis a anunțat că țara va avea un referendum pe 26 mai pentru anularea unei recente amnistii adoptate (sic!) de guvern pentru infracțiunile de corupție și pentru a i se interzice guvernului să se folosească de ordonanțe de urgență în chestiuni precum organizarea sistemului judiciar. Convocând referendumul în aceeași zi cu alegerile europene, Iohannis speră că prezența la vot va atinge pragul de 30% necesar pentru validarea rezultatului. În cele din urmă, rezultatul în sine nu are obligativitate legală, însă guvernul se va confrunta cu o presiune pentru a schimba cursul dacă un mare număr de români va vota împotriva politicilor lui și dacă PSD va obține rezultate slabe la alegerile europene. Mai mult chiar, referendumul va oferi o previziune a alegerilor prezidențiale care vor avea loc cel mai probabil în noiembrie, când Iohannis va încerca să obțină un al doilea mandat.
Un referendum privind popularitatea
În Franța alegerile vor fi o competiție umăr la umăr între partidul de centru En Marche al președintelui Emmanuel Macron și Adunarea Națională de extrema dreaptă. În ultimele luni Macron a căutat să recâștige inițiativa politică anunțând reduceri fiscale și cheltuieli suplimentare, dar nu e cert că îi va convinge astfel pe alegători să-i voteze partidul. Rezultatele slabe ar putea compromite planurile lui Macron pentru viitoare reforme, între care o controversată reformă a pensiilor și o restructurare a sectorului public în vederea eficientizării.
În fine, alegerile europene vor constitui și o avanpremieră a alegerilor generale din Polonia, care vor avea loc în octombrie. Partidul Lege și Justiție (PiS) aflat la guvernare, naționalist și eurosceptic, rămâne încă popular, însă unele formațiuni importante din opoziție au decis să-și unească forțele la alegerile europene. Dacă PiS nu se va ridica la nivelul așteptărilor la votul european, el ar putea oferi astfel un stimulent partidelor din opoziție pentru a-și menține alianța și colaborarea și la alegerile generale. Votul din octombrie, în definitiv, va fi crucial pentru viitorul Poloniei, ținând cont că o nouă victorie a PiS va consolida virajul naționalist al țării și va perpetua relațiile relativ reci ale Varșoviei cu Bruxelles-ul.
Într-un moment în care riscul politic ia amploare în Europa și fragmentarea peisajului ei electoral este în creștere, alegerile europene vin să mai adauge încă o sursă de incertitudine la nivelul întregului continent. Drept urmare, un vot care ar trebui să fie în primul rând legat de viitorul regiunii va servi în multe locuri la o agravare și mai mare a disensiunilor interne.
Stratfor (traducere Rador)
