Marți seara e un moment crucial atât pentru UK, cât și pentru UE. În noiembrie anul trecut, premierul britanic Theresa May a adus de la Bruxelles acordul Brexit. Acesta urmează să fie supus la vot marți, 15 ianuarie, în Parlamentul britanic. Guvernul nu are propria majoritate în parlament și, în cadrul partidelor, opiniile sunt împărțite. Dacă acordul cade la vot, May trebuie să vină, în termen de trei zile, cu un plan B. Scenariile posibile sunt și hard, și soft.
În presa germană s-au facut și se fac analize ale „variantelor de lucru“, în cazul unui Brexit fără acord agreat de Marea Britanie și Uniunea Europeană. Voi sintetiza câteva dintre acestea, completate cu propriul punct de vedere. Cele șase variante le-am sintetizat după cum urmează: 1) varianta încăpățânării; 2) varianta anulării; 3) varianta amânării; 4) varianta nedemocratică; 5) varianta Norvegia; 6) varianta No-Deal.
Varianta „încăpățânării“ ar fi ca premierul May să pună acordul convenit cu UE, încă o dată. la următoarea rundă de vot, pe ordinea de zi a Parlamentului, cu motto-ul "Eu cer un răspuns, până când obțin ceea ce vreau". Între timp, pe baza obiecțiilor de la prima votare, May ar putea încerca să primească oarecare concesii la primul acord, de la Bruxelles.
Varianta anulării Brexitului e improbabilă, însă nu imposibilă. La miezul nopții, pe 29 martie, într-o „Vinere Neagră“, statutul de membru în UE al Regatului Unit se termină. Cu doi ani în urmă, primul-ministru a invocat articolul 50 din Tratatele UE, în urma unui referendum național cu rezultat pro-Brexit Deși activat la cererea UK, cererea pe acest articol din lege poate fi retrasă, după cum a confirmat recent Curtea Europeană de Justiție. Ar fi ca și cum Marea Britanie nu a anunțat, niciodată, un Brexit la Bruxelles.
Varianta „amânării“ și alegeri anticipate: premierul britanic poate cere prelungirea termenului pentru Brexit, variantă posibilă cu acordul UE. În noul răgaz de timp s-ar putea organiza în UK alegeri anticipate. Pentru această varianta optează laburistul și sindicalistul Jeremy Corbyn (69 de ani), care speră să obțină avantaje electorale, din disensiunile apărute în partid. Partidul laburist a anunțat deja că, în cazul unui vot negativ pentru acord, va înainta o cerere de „vot de neîncredere“ față de premier. N-ar fi prima dată. În decembrie 2018, această presiune a mai fost testată o dată, însă Theresa May i-a supraviețuit.
Varianta „nedemocratică“: un al doilea referendum pe Brexit, varianta susținută și de fostul premier Toni Blair. O inepție, am spune. Căci dacă poporul a votat la un referendum validat ceva, acest lucru trebuie respectat. Că poporul nu s-a gândit la eventualele consecințe, sau s-a gândit, însă a considerat la momentul referendumului că sunt în favorul său, nu e tema discuției. Ce poate face un al doilea referendum? Să întărească rezultatul celui dintâi. Sau să îl nege, realizând un scor de 1:1. Și atunci ce? Va rezultă un al treilea referendum, pe aceeași tema, care să rezolve balotajul ivit? Democrația presupune și supunerea la decizia majorității, exprimate prin vot. Dacă această majoritate e minimă, ghinion. Înseamnă că societatea e divizată pe interesele ei, iar impunerea votului micii majorități va aduce după sine tensiuni economice, politice și sociale. Însă „așa-i în tenis“, mai bine zis în democrație.
Varianta „Norvegia“: Marea Britanie ar urma să se alăture după Brexit, în luna aprilie, Organizației Efta, care include Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția. Această apartenență ar fi o soluție, până când se va renegocia cu UE un acord de liber schimb. În această situație însă, UK ar trebui să plătească, în continuare, la bugetul european și să pună în aplicare norme europene fără a avea vreun cuvânt de zis, inclusiv în domeniul imigrației din UE, care i-a înflăcărat pe promotorii politicii Brexit.
Varianta „No Deal“: dacă Parlamentul britanic nu votează marți, sau în timp util, acordul, în 29 martie la miezul nopții Marea Britanie încetează să mai fie membru al Uniunii Europene, cu toate consecințele ce decurg din acest nou statut. Atunci intră în vigoare controalele vamale, aprovizionarea cu alimente, medicamente și produse necesare industriei din UK ar putea avea de suferit. Deși turismul și transportul aerian vor avea, la început, un regim preferențial, restricțiile nu sunt excluse nici aici.
Din informațiile de până acum, majoritatea parlamentarilor britanici nu este pentru această varianta „hard“. Însă britanicii sunt un popor temerar și, după cum s-a dovedit la referendumul din 2016, imprevizibil, în ciuda unor calcule ale sociologilor, care nu anticipau rezultatul pro-Brexit. Să vedem însă ce aduce „marțea gri“, înaintea unei „vineri negre“, care pune în nou la încercare stabilitatea construcției UE.
