Politicile cu "toleranţă zero" asigură aproape sigur eşecul. Toleranţa zero din dreptul penal - sub forma unor verdicte absolut inflexibile - a umplut spaţiul închisorilor, şi aşa limitat, cu oameni care nu sunt un pericol real la adresa siguranţei publice, potrivit USA Today, citat de Rador.
În şcoli, aplicate fără cap, asemenea politici au făcut ca elevii să fie inutil exmatriculaţi sau chiar arestați. Aţi auzit asemenea poveşti: o aspirină s-a înscris în toleranţa zero a poliţiei faţă de droguri, un cuţit de plastic - în toleranţa zero faţă de regimul port-armă. O îmbrăţişare sau un sărut nevinovat au devenit hărţuire sexuală. Şi aşa mai departe.
În pofida acestor rezultate aberante, deseori criticate în general de conservatori, Preşedintele Donald Trump şi procurorul său general, Jeff Sessions, au adoptat acum "toleranţa zero" şi împotriva imigraţiei ilegale.
Rezultatul - 2000 de copii despărţiţi de părinţi la frontiera dintre SUA şi Mexic numai în ultimele şase săptămâni - e previzibil şi totodată revoltător.
Separarea copiilor de părinţi înseamnă o respingere clară a poziţiei faţă de familie care s-a aflat de secole în centrul legislaţiei, culturii şi religiei americane. După cum bine a subliniat fosta primă doamnă Laura Bush, această politică e plină de cruzime, imorală şi cât se poate de regretabilă.
Această abatere de la norme nu va scăpa fără repercusiuni - ea va afecta reputaţia Americii în lume şi însăşi convingerea că societatea noastră este dreaptă, civilizată, morală şi de excepţie. Cum ar mai putea o ţară care tratează familiile într-un mod atât de inuman să rămână de excepţie în sens pozitiv?
Dacă preţul unor asemenea politici e mare, e foarte probabil ca beneficiile să fie infime. Administraţia Trump le vede ca pe un mod de a împiedica trecerea ilegală a frontierei. Totuşi, se prea poate ca impactul să fie supraestimat.
Înainte de a porni la drum, familiile cântăresc motivele pro şi contra. Riscul de a fi prins şi reţinut se va adăuga altor pericole, precum riscul de a fi prădat, violat sau chiar omorât în timpul călătoriei, iar toate aceste riscuri sunt puse în balanţă cu riscul vieţii în nişte ţări marcate de violenţă, precum Honduras, El Salvador sau Guatemala.
Administraţia manifestă toleranţă zero şi faţă de o eventuală soluţie de mijloc. Adoptând poziţii dure atât în privinţa separării familiilor, cât şi în privinţa deportării aşa-zişilor "DREAMers" - imigranţii-copii intraţi ilegal - Trump crede că îi poate sili pe republicanii mai reticenţi şi chiar pe unii democraţi să îi sprijine apelul în privinţa finanţării unui zid, precum şi în privinţa politicilor restrictive chiar şi pe tema imigrației legale.
Dar poziţia de pe care vrea să negocieze arată tot mai mult a pilulă otrăvitoare. Majoritatea sa republicană din Camera Reprezentanţilor se bazează pe zeci de fotolii reprezentând nişte locuri unde imigraţia e de multă vreme nedorită, aşa cum se întâmplă în diverse districte din California, New York, New Jersey, Pennsylvania şi Florida.
Rareori toleranţa zero funcţionează deopotrivă ca mod de gestionare şi ca politică şi asta, din simplul motiv că lumea este complexă şi plină de nuanţe.
E timpul să se recunoască ceea ce ar trebui să fie evident. Toleranţa zero e zero şi ca sens. Iar dacă se aplică fără scrupule şi împotriva familiei, ea poate fi şi distrugătoare.
editorial USA Today (preluare Rador)
3
4
