Recep Tayyip Erdogan, candidatul Partidului pentru Dreptate si Dezvoltare (AKP), a castigat alegerile prezidentiale desfasurate duminica in Turcia din primul tur, devenind primul sef al statului ales prin vot direct, a anuntat ministrul turc al Justitiei, Bekir Bozdag, citat de Reuters. Erdogan, premier in exercitiu al Turciei, a obtinut 52% din voturi, dupa numararea a 90% din buletinele de vot, anunta surse citate de agentia Anatolia, potrivit Mediafax.
Pe locul al doilea este Ekmelettin Ihsanoglu, candidatul coalitiei opozitiei, condusa de Partidul Popular Republican (CHP), care a obtinut 39% din voturi.
Selahattin Demirtas, candidatul Partidului Popular Democrat (HDP), a obtinut 9%.
Scrutinul prezidential de duminica din Turcia era vazut de la bun inceput mai degraba ca un plebiscit pentru intențiile lui Erdogan de a centraliza și mai mult puterea în mâinile sale. Victoria actualului premier era mai mult decat previzibila, singura incertitudine fiind aceea daca el va câștiga sau nu din primul tur. Citeste o analiza Contributors.ro pe aceasta tema.
- Ascensiunea lui Erdogan la conducerea Turciei
Premierul in exercitiu al Turciei Recep Tayyip Erdogan era favoritul primelor alegeri prezidenţiale organizate duminică prin vot direct în Turcia, în pofida protestelor antiguvernamentale şi scandalului de corupţie din ultimele luni, relatează The Wall Street Journal, care prezintă o cronologie a evoluţiei liderului turc. (sursa: Mediafax)
1954: Recep Tayyip Erdogan s-a născut la Kasîmpaşa, cartier din Istanbul.
1976: Devine liderul filialei locale de tineret a Partidului Salvării Naţionale, cea mai importantă formaţiune islamistă în acel moment.
1994-1998: Este ales primar al oraşului Istanbul, cu un program dominat de măsuri anticorupţie; câştigă susţinere pentru eforturile vizând problemele generate de întreruperea alimentării cu apă, poluare şi aglomeraţia în traficul din oraş.
1998: A fost condamnat la zece luni de închisoare după ce un tribunal laic susţinut de regimul militar a decis că o poezie recitată de Erdogan în decembrie 1997 incita la islamism. Justiţia i-a interzis, de asemenea, să desfăşoare activităţi politice.
Septembrie 1998: Recep Tayyip Erdogan, în acel moment primar al oraşului Istanbul, se adresează susţinătorilor, după demonstraţii de stradă împotriva justiţiei din Turcia, în urma confirmării pedepsei cu închisoarea de către Curtea de Apel.
1999: Este închis pentru patru luni în urma condamnării pentru incitare la islamism.
2001: Înfiinţează Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), care adoptă o poziţie mai moderată decât cea a politicienilor tradiţional islamişti, în încercarea de a atrage voturile alegătorilor liberali şi de centru-dreapta dezamăgiţi.
2002: Partidul AKP îşi asigură o majoritate covârşitoare în Parlament, cu 35% dintre voturi câştigate la nivel naţional în urma alegerilor.
2003: Erdogan devine prim-ministru, după ce justiţia anulează interdicţia vizând activitatea politică.
Octombrie 2004: Premierul Erdogan participă, la Roma, la semnarea Tratatului care a pus bazele Constituţiei UE.
2005: Eforturile sale vizând apropierea de Uniunea Europeană dau roade, iar liderii UE sunt de acord cu deschiderea negocierilor în vederea aderării Turciei la UE.
2007: Convoacă alegeri anticipate, după ce opoziţia, justiţia şi armata îşi unesc forţele pentru a opri alegerea aliatului său Abdullah Gul în funcţia de preşedinte. Câştigă 47% din voturi, iar Parlamentul îl alege pe Gul preşedinte.
2009: Barack Obama soseşte în Turcia, prima vizită într-o ţară musulmană a unui preşedinte american.
2010: Economia Turciei înregistrează o creştere de 9,2%.
2011: Erdogan obţine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.
Septembrie 2011: În încercarea de a pune capăt protestelor în curs din Siria, solicită înlăturarea preşedintelui Bashar al-Assad, deşi ani de zile a încercat să se apropie de liderul de la Damasc.
Iunie 2012: Siria doboară un avion militar turc, iar incidentul amplifică tensiunile între cele două ţări.
Mai 2013: Proteste antiguvernamentale au loc în Parcul Ghezi din Istanbul, iar ulterior se extind în alte oraşe.
Iunie 2013: Forţele de poliţie intervin pentru a pune capăt protestelor din Piaţa Taksim.
Decembrie 2013: Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuţi într-o anchetă de corupţie. Politicienii reţinuţi resping acuzaţiile.
Decembrie 2013: Erdogan realizează o remaniere a Cabinetului, pe fondul anchetei de corupţie.
Februarie 2014: Este adoptată o lege prin care Guvernul obţine prerogative în vederea blocării unor site-uri şi monitorizării activităţii pe Internet.
Februarie 2014: Este adoptat un proiect de lege prin care este extins controlul Ministerului de Justiţie asupra Consiliului Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor, organism independent responsabil cu numirea judecătorilor.
Martie 2014: Autorităţile turce decid blocarea Twitter şi YouTube.
Martie 2014: Partidul Justiţie şi Dezvoltare al premierului Erdogan îşi menţine controlul în oraşele din Turcia, câştigând alegerile locale cu 46% din voturi la nivel naţional.
Aprilie 2014: Guvernul turc anulează interdicţia vizând Twitter, după ce Curtea Supremă decide că măsura este neconstituţională.
Aprilie 2014: Este adoptată o lege prin care sunt consolidate prerogativele serviciilor de informaţii, măsură considerată un alt pas în cadrul eforturilor Guvernului de a-şi extinde controlul asupra instituţiilor-cheie, înaintea alegerilor.
Mai 2014: O explozie într-o mină din vestul Turciei provoacă moartea peste 300 de persoane, în cea mai gravă catastrofă industrială, şi izbucnesc noi manifestaţii de stradă împotriva Guvernului.
Mai 2014: Curtea Supremă din Turcia decide că interzicerea YouTube este neconstituţională.
Iunie 2014: Turcia anulează decizia vizând interzicerea YouTube.
Iulie 2014: Erdogan anunţă că va candida la primele alegeri prezidenţiale organizate în Turcia prin vot direct.
August 2014: Algeri prezidenţiale.
1
18
