In plina dezbatere asupra competitivitatii franceze, premierul Jean-Marc Ayrault a provocat o polemica marti evocand o posibila revizuire a legii privind cele 35 de ore de munca pe saptamana, inainte de a afirma, in cele din urma, ca "durata legala de munca nu se va schimba niciodata" in mandatul stangii, scrie AFP.
Controversa s-a nascut dintr-o mica afirmatie din cotidianul Le Parisien in care, la o intrebare asupra revenirii la "39 de ore, platite 39", primul ministru a raspuns ca acesta nu este un "subiect tabu" si ca nu este "dogmatic" in aceasta privinta.
La putin timp dupa Ayrault, in dificultate de mai multe saptamani dupa mai multe gafe, a incercat sa stinga incendiul pe care chiar el l-a provocat.
"Nu se pune problema sa revenim asupra celor 35 de ore pentru ca nu acesta este motivul dificultatilor noastre economice, sunt multe altele", a spus el. Dupa care a afirmat categoric, in fata Adunarii Nationale: "Durata legala a muncii este de 35 de ore si ea nu se va schimba niciodata atat timp cat stanga va fi la putere".
Dar criticile au inceput sa curga, incepand cu sindicatele. CFDT a precizat ca "nu se pune problema de a pune in discutie durata legala de munca" de 35 de ore iar CGT a calificat legea drept '"acquis social".
Opozitia de dreapta, care cere de ani de zile rediscutarea acestei legi fara a fi reusit insa sa se atinga de ea cat a fost la putere, s-a declarat incantata: "E prea frumos sa fie adevarat. Am avut, timp de cateva minute, un vis: premierul invata, in sfarsit, curajul politic", a ironizat secretarul general al UMP, Jean-Francois Cope.
Presedintele patronatului francez (Medef), Laurence Parisot, spune ca Jean-Marc Ayrault, cu mica sa fraza, a simtit "confuz" existenta unei probleme cu cele 35 de ore.
O lege cu un bilant controversat
Conceputa de guvernul socialist al lui Lionel Jospin (1997-2002) pentru a reduce somajul, reducerea duratei saptamanale de munca la 35 de ore declanseaza in mod regulat dezbateri pasionale chiar daca, in realitate, salariatii cu norma intreaga au muncit 39,5 ore pe saptamana in 2011, fata de 40,7 ore in Germania.
Deoarece cele 35 de ore nu reprezinta nici durata de timp de munca efectiva si nici durata maxima autorizata (48 de ore). Ea marcheaza pur si simplu pragul dincolo de care munca este platita in ore suplimentare.
Dreapta si o mare parte a patronatelor vad in aceasta masura principala cauza a pierderii competitivitatii economiei franceze in cursul ultimului deceniu, simbolizata de un deficit comercial record de 73 de miliarde de euro in 2011.
Francois Hollande promisese luni ca se vor adopta numeroase decizii asupra "tuturor domeniilor competitivitatii", inclusiv in ceea ce priveste costul muncii.
