Jeroen van Velzen, regizor al filmului Tanzania Transit, a discutat într-un interviu acordat HotNews despre sitația politică, socială și economică din Africa de Est. "Rusia a cumpărat suprafețe imense de teren, punând presiune pe comunitățile rurale, iar chinezii își construiau singuri infrastructura de care aveau nevoie, pentru că dacă ar fi dat banii politicienilor din Tanzania, aceștia nu ar fi construit nimic și ar fi păstrat banii pentru ei". - Jeroen van Velzen
Filmul este, de fapt, compus dintr-un colaj ce urmărește trei personaje și care acopera cam tot ce se întâmplă în Tanzania. Așadar, Tanzania Transit este o frântură a societății din această țară. Iar trenul, pentru mine, a fost ca o reprezentare în miniatură a Africii de Est.
Femeile se zbat într-o țară dominată de bărbați. Iar una dintre povești urmărește viața unei tinere care a avut foarte multe de suferit de pe urma bărbaților. Dar până la urmă, Tanzania Transit este despre speranță și puterea de a răzbate.
În anii trecuți, politicienii își vedeau doar interesele. Acum observ o mică schimbare și sper ca în viitor, oamenii politici din Kenya și Tanzania să susțină populația, femeile să aibă drept de vot și de propietate, să poată să își trimită fetele la scoală. Până la urmă, să aibă drepturi egale, indiferent de sex.
Economiile Tanzaniei și Kenyei s-au stabilizat foarte mult în ultimii 13 ani, dar planează în continuare o stare de instabilitate, iar acest lucru îi face pe oamenii locali reticenți în a investi. În schimb, s-au descoperit noi zăcăminte de petrol și gaze și sunt câteva companii străine care prospectează, în special în zona oceanică, iar acest lucru va duce la schimbări majore.
Politicienii din zonă vând drepturile de exploatare celui care licitează mai mult, indiferent de zăcământ, iar banii ajung în buzunarele lor și nu într-o bancă națională sau la populație. Iar patru ani mai târziu, vin alți politicieni care iau înapoi drepturile de exploatare și le revând din nou. Și am tot auzit cum drepturile de pescuit, de minerit, de agricultură tot sunt revândute iar politicienii fac foarte mulți bani.
Cât timp am fost acolo, China deținea dreptul de minerit în zonă. Dar aceste informații nu le auzeai în media. Din când în când mai auzeai la televizor că se vorbea de chinezi că mai construiesc un drum sau un pod. Chinezii construiau singuri infrastructura de care aveau nevoie, pentru că dacă ar fi dat banii politicienilor din Tanzania, aceștia nu ar fi construit nimic și ar fi păstrat banii pentru ei.
E o nebunie să vezi cum toate terenurile arabile sunt cumpărate de către investitori ruși în Africa de Est și construiesc mine pentru a extrage metal prețios. Și fac contracte cu statul în așa fel încât, pot deține pămâtul pentru sute de ani, iar guvernele și populația nu obțin nimic.
Africa de Este este foarte stabilă, în comparație cu Sudan, Etiopia, Congo, acolo unde sunt războaie civile. Din acest motiv, foarte mulți refugiați vin în Kenya. Iar terenurile sunt din ce în ce mai puține, capitala Nairobi devine neîncăpătoare și e o demență să vezi cum într-o țară așa mare, oamenii se luptă pentru pământ. Din acest motiv, există lupte între grupurile etnice pentru terenul arabil. Iar țări ca Rusia sau alte state care cumpără suprafețe imense de teren arabil pun presiune și mai mare pe comunitățile rurale.
Interviul integral
