Parte din echipa Spitalului MedLife Humanitas din Cluj-Napoca încă de la momentul fondării lui – la a cărei evoluție și performanță a contribuit pas cu pas –, dr. Răzvan Simescu are o carieră remarcabilă. Specializat în chirurgie generală și viscerală, supraspecializat în chirurgie endocrină și tehnica chirurgiei laparoscopice, Dr. Simescu a realizat cursuri și stagii de pregătire în centre de excelență din Germania și Franța, obținând în 2019 Certificarea FEBS (Fellow of European Board of Surgery) în chirurgie endocrină (tiroidă și paratiroide), „cel mai greu examen din viața sa”, cum chiar el a mărturisit.
Spitalul, pe primul loc în viața sa, asemenea bunicului
Născut și crescut într-o familie de medici, alegerea de a deveni la rândul său medic a fost una naturală, fără a fi însă sub nicio formă ghidat spre acest drum.
„Bunicii mei au fost medici, tatăl meu a fost medic. Cumva, am trăit în lumea medicilor. Am fost ferit de lumea spitalelor, nu am fost genul de copil dus de părinți la locul lor de muncă. De fapt, bunica mea, medic pediatru, mă mai ducea în vacanțe la dispensarul unde lucra; dar era o joacă de copii.”
Fără să-și dorească neapărat să urmeze același drum și fără să simtă vreo obligație de a continua tradiția, dr. Răzvan Simescu a înțeles încă de când era copil că oamenii trebuie să se poată baza pe el, și la rândul său trebuie să aibă grijă de ei.
100% independent încă de când era în școală, dr. Simescu a primit din partea părinților încredere absolută: „Părinții mei s-au ocupat de mine când trebuia, în copilărie, apoi m-au lăsat liber, nu au încercat să mă influențeze în niciun fel, nici când vine vorba despre carieră, nici despre abordarea mea ca medic sau viața personală. Cred că au avut pur și simplu încredere în deciziile mele.”
Cu toate acestea, dr. Răzvan Simescu îl regăsește în viața pe care o are în prezent pe bunicul său, urolog, și nu doar pentru că urmase tot o specialitate chirurgicală, sau pentru că era la fel de pasionat de istorie, ci mai ales pentru că spitalul era pe primul loc în viața sa.
„Mi se părea fascinant cum bunicul își împărțea viața între casă și spital, spitalul fiind bineînțeles pe primul loc. Era tot timpul acolo, total dedicat profesiei sale și studiului, în mare parte rupt de realitatea cotidiană din casă. Bunica conducea casa. Mă regăsesc în acest scenariu, soția mea gestionează tot ce înseamnă casă, concedii, viața noastră de familie”, mărturisește medicul.
Un moment decisiv pentru alegerea specialității
Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, dr. Simescu a intrat în sala de operații încă din anul 4.
„Profesorul meu de chirurgie era un profesor celebru și nonconformist. La primul curs ne-a spus că avem de ales între cursuri, stagiile de pregătire și blocul operator. Bineînțeles că am ales blocul operator. Așa am intrat în sala de operații, împreună cu dumnealui. Am avut șansa să stau și eu echipat, cu mâinile pe bolnav, să văd direct ce se întâmplă. Atunci am știut că asta este ce vreau să fac: chirurgie generală.”
Cu toate acestea, Dr. Simescu a mai lăsat o perioadă de timp câteva porți deschise pentru specialități precum ginecologia, urologia ș.a.m.d. Pentru a-și da seama care este cea mai bună opțiune, în fiecare stagiu de pregătire a încercat să descopere cât mai multe despre fiecare specialitate în parte mai ales printr-o serie nesfârșită de gărzi.
„Până la urmă, concluzia a fost că, totuși, chirurgia generală este cea mai bună opțiune, având în vedere că înglobează atâtea patologii, atâtea regiuni anatomice. Apoi, te poți supraspecializa pentru a-ți concentra atenția și energia pe o nișă anume.”
Supraspecializarea de suflet: chirurgia endocrină
Deși dr. Răzvan Simescu operează o varietate de patologii, supraspecializarea sa – chirurgia endocrină, care presupune intervenții chirurgicale pe tiroidă, paratiroide, suprarenale, tub digestiv, pancreas, intestine – este parte din sufletul său, așa cum ne-a mărturisit.
Iar alegerea de a se supraspecializa în chirurgie endocrină este o poveste în sine.
„Prima operație la care am participat în postura de rezident în Spitalul CFR a fost realizată de domnul profesor Mircea Cazacu, și era o tiroidectomie (n.r. – îndepărtare chirurgicală a glandei tiroide). Am fost mâna a treia în cadrul operației. Mâna a treia stă, de obicei, deasupra bolnavului. Se uită de sus în jos la bolnav, nu are prea multe de făcut. Profesorul Cazacu opera tiroida așa cum se opera pe vremuri. Adică făcea tiroidectomie subtotală, nu scotea toată tiroida, lăsa un pic de țesut, pentru a nu risca să lezeze nervii care merg la corzile vocale. Din cauza acestui – zic eu – compromis, pacienții sângerau excesiv. Așa, stând eu la capul bolnavului, practic mă gândeam «Niciodată nu o să-mi doresc să operez tiroidă. Niciodată nu o să fac asta». Și uite că au trecut anii și în prezent cea mai frecventă operație pe care o realizez este tiroidectomia. Desigur, acum sunt înarmat cu experiența acumulată și cu un set de tehnici moderne, indispensabile unui rezultat superior pentru pacient.”
Mentorii care l-au format
În perioada rezidențiatului parcurs în cadrul Spitalului Universitar CFR din Cluj-Napoca, dr. Răzvan Simescu a avut șansa să lucreze cu doi mari profesori: dr. Mircea Cazacu și dr. Valentin Muntean. „Acesta a fost norocul meu”, consideră medicul.
„Profesorul Mircea Cazacu a fost primul meu mentor și omul care m-a învățat rigoare, ordine și reguli și ce înseamnă să investighez și să tratez pacientul holistic.”
După ce prof. Dr. Cazacu s-a pensionat, dr. Simescu și-a continuat dezvoltarea profesională sub îndrumarea cel de-al doilea mentor al său, cu care are o relație specială și azi, după 15 ani de când au început să colaboreze: prof. Dr. Valentin Muntean, următorul șef al clinicii Chirurgie IV Cluj-Napoca. „Cu profesorul Valentin Muntean am o relație absolut specială, lucrăm în continuare împreună. Formăm o echipă la Spitalul MedLife Humanitas, îl ajut cu cazurile lui, dânsul mă ajută cu ale mele. Suntem o echipă rodată.”
Cel mai mare chirurg de tiroidă nu numai din Cluj, ci din România, așa cum consideră dr. Simescu, profesorul Muntean a fost cel care, de fapt, i-a pus bisturiul în mână.
La finalul rezidențiatului, când a devenit medic specialist, dr. Simescu avea deja cazurile sale, dar și-a dorit mai mult. „Operam deja în spitalul de stat, dar tot aveam sentimentul că vreau mai mult. Și am profitat de șansa de a fi făcut școala germană cu limba germană matern. Așa că am plecat în străinătate, în Germania mai precis, unde am efectuat mai multe stagii care m-au făcut să înțeleg direcția în care se îndreaptă chirurgia modernă.”
În 2012, dr. Simescu a cunoscut un alt mentor, profesorul Martin Walz, în cadrul unui curs de chirurgie endocrină minim invazivă la centrul de laparoscopie IRCAD din Strasbourg, Franța. „Un mare, mare profesor de chirurgie generală și endocrină, cu cea mai mare experiență din lume în chirurgia suprarenalelor. A făcut atunci o operație de suprarenalectomie (n.r. – îndepărtarea glandei suprarenale) în 20 de minute, în situația în care această operație durează cam o oră și jumătate, două ore. El a realizat-o în 20 de minute după propria lui tehnică și care este în prezent tehnica cea mai elegantă.”
Extrem de încântat de ce a văzut, dr. Simescu a știut că trebuie să ajungă cumva la profesorul Martin Walz. „I-am căutat adresa de mail pe internet și i-am scris. I-am spus că sunt un chirurg tânăr din România și l-am întrebat dacă vreodată ar putea să mă primească să învăț de la dumnealui. Nu îmi închipuiam că îmi va răspunde. În 5 minute mi-a răspuns. Nu mi-a venit să cred!”
„Mi-am golit casa și am plecat împreună cu soția mea“
Colaborarea cu dr. Walz a fost una definitorie: „Mi-a lărgit mult orizontul vizavi de tot ce înseamnă chirurgia în general, chirurgia modernă. Am învățat de la el în două săptămâni cât probabil o făcusem în jumătate de rezidențiat”.
Deși imediat când s-a întors acasă a primit o ofertă din partea mentorului său de a se muta la Essen, dr. Răzvan Simescu inițial a refuzat.
„Am hotărât la un moment dat, după încă câțiva ani, totuși, să plec în Germania, de data asta într-un alt loc, într-un Centru de excelență în chirurgie endocrină de lângă München. Mi-am ars toate corăbiile, cum a făcut Cortez când a ajuns în America. Am renunțat la cariera universitară și la postul din Clinica Chirurgie IV, mi-am golit casa și am plecat împreună cu soția mea. Din păcate, însă, acolo nu a fost așa cum credeam. Din mai multe puncte de vedere, dar mai ales pentru că nu aveam autonomie, nu puteam opera cum consideram eu, după tehnica dr. Walz, coroborat cu faptul că aveam inima mică pentru că acasă îl lăsasem singur pe tatăl meu, care avea niște probleme de sănătate. Soția mea, care mă cunoaște foarte bine, într-o zi s-a uitat în ochii mei și m-a întrebat: «Vrei să mergi acasă, așa e? Hai să mergem.» Și asta am făcut.”
Spitalul MedLife Humanitas, un proiect de excelență
Înapoi acasă, dr. Răzvan Simescu s-a realăturat profesorului Muntean, la Spitalul MedLife Humanitas. „Am fost acolo de la început, am devenit omul de bază al dr. Muntean pentru a dezvolta spitalul. Profesorul Muntean mi-a spus: «Cred că eu mă bucur că te-ai întors mai mult decât părinții tăi.»”
Dr. Simescu s-a străduit enorm, prin eforturi zilnice pentru a face din Spitalul MedLife Humanitas un centru de referință la nivel național, dar și european. „Suntem deja primul spital din România membru EUROCRINE (n.r. – o bază de date a Centrelor de Excelență în chirurgie endocrină din Europa care monitorizează calitatea actului medical). Membrii EUROCRINE raportează fiecare caz, începând de la cum am stabilit indicația operatorie, ce intervenții s-au realizat, cum a evoluat cazul ș.a.m.d. Poți să-ți compari rezultatele cu rezultatele celorlalte centre din Europa. Altfel spus, pe această hartă cu centrele EUROCRINE există un mic punct și în România – la Cluj. Pe care scrie MedLife Humanitas.”
Iar planurile dr. Răzvan Simescu pentru spitalul Humanitas nu s-au oprit aici. Și-a propus să realizeze la Spitalul MedLife Humanitas primul Centru acreditat european de chirurgie endocrină din România, după modelul centrelor de excelență în chirurgie endocrină din Germania. „O acreditare care să garanteze că centrul și chirurgii lui respectă toate principiile și criteriile și ghidurile ESES (European Society of Endocrine Surgeons). Am ajuns foarte departe în acest proces.”
Cel mai dificil examen
Deși a învățat de la cel mai bun chirurg de tiroidă, a acumulat mii de ore de experiență în blocul operator și a scris numeroase lucrări științifice, dr. Simescu a realizat constant că „știe foarte puțin”.
Unul dintre cele mai grele examene din viața dr. Simescu, dacă nu chiar cel mai dificil, a fost examenul pentru obținerea Certificării EBSQ (European Board of Surgical Qualification) în Chirurgie Endocrină (tiroidă și paratiroide), susținut în 2019 la Granada, Spania.
„Am fost 16 candidați. Eram singurul candidat din Europa de Est. Președintele Societății Europene de Chirurgie Endocrină m-a felicitat: «Nu pot spune asta în fața tuturor candidaților, dar ai fost cel mai bun dintre toți.» Am fost extrem de flatat și entuziasmat. La următorul examen, am fost invitat și am participat în calitate de evaluator.”
Însă, examenul acesta a fost unul atât de important pentru dr. Răzvan Simescu în primul rând pentru că l-a ajutat să se specializeze în chirurgie endocrină la un alt nivel și, mai mult, să își extindă cunoștințele în domenii conexe, de la anatomie patologică, la fiziopatologie, la imagistică și la medicină nucleară.
Comunicarea cu pacientul, la fel de importantă ca performanța actului medical
În paralel cu performanța actului medical, pentru dr. Răzvan Simescu mai există un aspect crucial al meseriei de a fi medic, și acela are legătură cu tot ceea ce implică relația, și punctual comunicarea cu pacienții săi. „Spre disperarea fetelor de la recepție”, mărturisește dr. Simescu, „stau și câte o oră cu pacienții, pentru a le explica, pentru a-i ajuta să își înțeleagă cazul.”
Din păcate, în numeroase cazuri, un pacient informat este cel care doar semnează un consimțământ formal.
„Contează foarte mult ce înseamnă această comunicare. Poate să fie o discuție de 5-10 minute, să îl vizitezi după ce l-ai operat, să îl întrebi ce face, să îi zâmbești. Dar din punctul meu de vedere, comunicarea cu pacientul înseamnă să îi explic toate detaliile legate de boala sa. Sunt șocat uneori cât de puține detalii știu pacienții despre afecțiunea lor. Uneori nu știu care este boala lor reală, de ce au făcut-o, de ce trebuie să se opereze, care sunt consecințele intervenției, și cele pozitive și cele negative, cum arată procesul de vindecare. Când un pacient înțelege toate acestea, este liniștit și se vindecă mult mai repede.”
Tocmai din dorința de a avea o comunicare constantă și care să fie cu adevărat de ajutor, dr. Răzvan Simescu le oferă pacienților săi numărul privat de telefon, având tot timpul telefonul deschis, inclusiv în timpul nopții. Mai mult, dr. Simescu a preluat un obicei de la Prof. Valentin Muntean: la finalul programului își notează toate apelurile nepreluate din timpul intervențiilor chirurgicale și revine cu un apel. „Sunt mândru că și eu pot face ce face el de ani buni.”
„Pe de altă parte”, dorește să menționeze dr. Simescu, „există o decență în comportamentul pacienților mei, mă sună doar când au cu adevărat nevoie de ajutor.”
Cazuri aparent fără soluție, dar cu final fericit
Cu mii de intervenții chirurgicale efectuate, medicului îi este dificil să aleagă doar câteva cazuri memorabile, însă cele mai pregnante în mintea sa rămân cele aparent fără soluție, dar al căror final a fost unul fericit.
„Un tânăr de 20 și ceva de ani cu un cancer tiroidian foarte avansat. Într-o primă fază, s-a operat în străinătate. N-am înțeles ce i s-a făcut acolo. Și de ce i-au făcut ce i-au făcut. Așa a ajuns la mine, a mers totul extraordinar de bine după operație. Pacientul a ajuns la medicină nucleară, este monitorizat, a făcut tratament și feedbackul este unul pozitiv. Vine la controale și este bine.”
De-a lungul experienței sale în spitalul de stat, dr. Simescu a avut câțiva pacienți care au venit efectiv muribunzi și au plecat pe picioarele lor. Pacienți care au luptat cu viața, cazuri absolut disperate.
„Mi-aduc aminte de o tânără care avea un cancer genital avansat, extrem de avansat. Cazul era oarecum depășit. Familia care avea resurse financiare limitate a închiriat o ambulanță privată și a adus-o din Spania muribundă. Era seară, tocmai mă pregăteam să plec de la spital. Când am văzut-o, mi-am spus că nu mai trăiește până a doua zi. Am operat-o în acea noapte cu dr. Muntean – exenterație pelvină, o operație extrem de complexă, care presupune îndepărtarea tuturor organelor din pelvis și apoi o reconstrucție laborioasă. Tânăra a supraviețuit încă câțiva ani. M-a impresionat cât de mult a vrut să trăiască, cât de mult a luptat.”
Un medic bun este un medic răbdător
Pentru dr. Răzvan Simescu, a fi un medic bun înseamnă în primul rând un medic care-și cunoaște nu doar domeniul de specialitate, „ci cât de bine, poate nu complet, dar bine, și domeniile conexe aceluia principal.”
Apoi, un medic bun trebuie să aibă răbdare cu pacientul, dar și cu el însuși. „Să devii un medic bun nu se întâmplă peste noapte. Durează ani de zile. Răbdare, consecvență în ce faci. Iar dacă facultatea este doar o școală, momentul definitoriu este acela când intri în contact cu pacientul, când începi să iei propriile decizii. Procesul este unul gradual și ar trebui să fie ascendent”, concluzionează aceasta.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.
