Sase morti, peste 1.000 de raniti, sute de persoane arestate si o interventie in forta a minerilor impotriva protestatarilor din Piata Universitatii. Acesta a fot bilantul celei mai sangeroase mineriade, desfasurata in perioada 13-15 iunie 1990 in Bucuresti, de la trecerea careia romanii marcheaza in aceste zile 20 de ani. Intr-un material postat recent pe blogul sau, fostul presedinte Ion Iliescu a afirmat ca mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie, el adaugand ca "unora (dintre manifestanti, n.r.) li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine".

Mineri in BucurestiFoto: Agerpres

In noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritatile au intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii aflati de 52 de zile in Piata Universitatii. In cursul zilei se inregistreaza ciocniri violente intre manifestanti si politie. Seara, la televiziunea publica se citeste un comunicat al presedintelui Ion Iliescu: "Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita."

Cateva ganituri de mineri pleaca din Valea Jiului si ajung in Bucuresti unde, timp de doua zile, recurg la acte de o violenta extrema impotriva protestatarilor, al studentilor si al oricarei persoane suspecte ca "submineaza democratia". Minerii, condusi de Miron Cozma, au atacat si devastat sediile partidelor istorice si ale ziarului Romania Libera, agresand mii de bucuresteni pentru simplul fapt ca erau studenti, purtau ochelari si barba sau se aflau in cladirea Universitatii. Pe 15 iunie, miile de mineri au fost stransi la Romexpo, unde presedintele Ion Iliescu le-a multumit pentru "atitudinea de inalta constiinta civica".

Iliescu: Minerii au gasit la PNT arme, droguri, sticle incendiare si prafuri euforizante

"Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile", le-a spus Ion Iliescu minerilor.

Presedintele de atunci al Romaniei a mai afirmat in fata minerilor stransi la Romexpo: "Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei "16-21 Decembrie" depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva? Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada".

Bilantul oficial prezentat de autoritati a precizat ca sase persoane si-au pierdut viata in urma violentelor, patru dintre ele fiind impuscate. Asociatiile victimelor mineriadelor au afirmat insa ca peste 100 de persoane au murit in acele zile in Bucuresti. In sprijinul acestei teorii este adusa descoperirea in Cimitirul Straulesti a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate in perioada 13-17 iunie 1990, dar si marturia unor medici care au ingrijit victimele ajunse la spitale.

Initial, in dosarul mineriadei au fost puse sub invinuire 25 de persoane intre care fostul sef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chitac, Victor Athanase Stanculescu si Corneliu Diamandescu.

Parchetul General a inceput urmarirea penala impotriva lui Ion Iliescu in iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. In martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penala a fostului presedinte in care era invinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune si comunicare de informatii false, el urmand sa fie cercetat in continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri si distrugerea unor obiective si insusirea unor valori culturale.

Mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor, crede fostul presedinte

In 2008, Ion Iliescu declara ca nu are nicio vina in dosarul Mineriadei, singurii vinovati fiind cei care "au provocat acte rebele si actiuni agresive impotriva institutiilor statului", "inclusiv minerii, la incitarea acestor forte nenorocite".

In urma cu cateva saptamani, Iliescu a postat pe blogul sau un material in care vorbeste despre alegerile din 20 mai si cauzele "asa-zisei mineriade".

In 20 mai 1990, populatia a votat cu FSN si cu Iliescu si ca "o reactie fireasca de respingere a sloganurilor agresive vehiculate la principala tribuna a opozitiei – 'Piata Universitatii' – ocupata discretionar in urma unui miting electoral al PNTcd".

In Piata a mai ramas "un grup 'radical', asa-zisii „grevisti ai foamei”, incurajati si intretinuti (bani si hrana) de anumite grupari si forte interesate in mentinerea unei stari de instabilitate".

Filmul evenimentelor, relatat de Iliescu:

* 11 iunie - o delegatie a „grevistilor” s-a prezentat in audienta la viceprim-ministrul Anton Vatasescu. Unica lor revendicare se concretiza in cererea de a se crea „un post liber” de televiziune. In urma dialogului, s-au angajat sa paraseasca Piata.

* Ministerul de Interne a prezentat un Plan, aprobat de premierul Petre Roman, pentru degajarea Pietei in ziua de 13 iunie si reluarea circulatiei in acest loc central al Capitalei. "Nu ne asteptam la cele ce au urmat in ziua de 13 iunie".

* Dupa evacuarea Pietei, in cursul diminetii de 13 iunie (indiferent de stangaciile manifestate de Politie) si inceperea operatiunilor de curatire a carosabilului pentru reluarea circulatiei, spre pranz si in cursul dupa-amiezii, grupuri de rebeli, evident pregatiti, au agresat cordoanele de politisti (care nu erau pregatite pentru o asemenea confruntare) si au incendiat autobuzele acestora.

* Marian Munteanu a aparut (de ce ?!!!) in balconul Universitatii, adresandu-se grupurilor din Piata 'infierbantate' dupa 'isprava' incendierii autobuzelor, oferindu-le o 'informatie' falsa, potrivit careia grupuri de studenti ar fi arestate in cladirea Politiei Capitalei.

"Au urmat scene de groaza! Folosindu-se de disparitia politistilor, grupurile rebele au atacat si au devastat institutii publice ale statului – cladirea Politiei Capitalei, nou-creatului SRI, au asediat cladirea Ministerului de Interne, iar alte grupuri s-au indreptat spre cladirea Televiziunii, pe care au devastat-o", spune fostul presedinte, care sustine ca "actiunile anarhice virulente, scenele de groaza ale incendierii de autovehicule si devastarii de cladiri publice, coloanele groase de fum care se ridicau din centrul Bucurestiului, au ingrozit populatia, atat din Bucuresti, cat si din tara".

In acest context, el comenteaza ca "armata ezita sa se implice, tinand seama de acuzele la adresa unor comandanti pentru represiunile impotriva demonstrantilor de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989".

"In aceste imprejurari, in calitate de presedinte ales, am adresat cetatenilor Capitalei, vorbind despre gravitatea situatiei create pentru soarta democratiei castigate si solicitandu-i sa sprijine organele de ordine – pentru a curma aceste acte anarhice de vandalism si de a intra in normalitate".

Iliescu respinge acuzatiile potrivit carora puterea de atunci ar fi pus la cale violentele, argumentand ca nu avea niciun motiv sa cheme minerii in Bucuresti pentru a "inabusi" opozitia, in conditiile in care castigase clar alegerile.