Asa cum la romani nu e iesire la iarba verde, sarbatoare nationala sau campanie electorala fara mici si bere, la fel se intampla si la nemti. Carnatul prajit, pe numele lui Bratwurst, udat cu halbe nenumarate de bere, e sport national in Germania. Daca proba ar fi fost inclusa in Olimpiade, n-aveam nici un dubiu despre castigator. Asa, in plina desfasurare de alte competitii sportive, n-a ramas decat sa-l las pe sasul nostru din Brasov, Uwe, sa-si depene amintirile: despre chinezoaicele ca niste pisici si despre cum a facut el carnatul nemtesc in Changchun, necenzurat de niciun chinez.

De la Halchiu, la Nürnberg

Uwe la cumparaturi pentru restaurant Foto: HotNews.ro

Uwe Tartler s-a nascut in Halchiu, un sat de langa Brasov si s-a repatriat ca neamt in Germania in 1988, „cu parinti cu tot”. De atunci, locuieste in Nürnberg, unde a avut si propriul GmbH, o macelarie. Timp de 14 ani, Metzgerei Tartler Uwe a preparat si vandut produse de carmangerie romaneasca si nemteasca, „cu mult succes”, dupa spusele fostului proprietar. Cu tot succesul, Uwe a fost nevoit sa-si lichideze firma, „din motive de divort” si sa se angajeze la altii.

Fosta lui patroana Doina Frühwald, de la Macelaria Fronius din Nürnberg, ne spune: „A fost angajatul meu timp de un an si jumatate, este un extraordinar de bun meserias. Stie sa faca toate produsele romanesti de carmangerie si mezelarie, care se fac in Romania. In Germania, si-a obtinut si diploma de maistru-macelar. Are insa ghinion in viata. Este despartit de sotie si probabil, cand nu ai o femeie langa tine, e mai greu”.

Carnatul Trandafiras pentru BMW-isti

Ramas singur, lui Uwe i s-a deschis dorul de aventura si, cu un contract de patru luni, a

Vanzatori de usturoi pe piata chineza Foto: HotNews.ro

plecat la Changchun, un mare oras industrial din nord-estul Chinei. A plecat sa faca carnati pentru nemti, in tara chinezilor. „ A fost o treaba foarte-foarte dubioasa pentru mine”, zice el. „Mi-a fost frica sa ma duc in Asia, din cauza limbii si a atator situatii care pot interveni, cand esti asa departe".

Dobandirea contractului de lucru, zice Uwe, a fost foarte simpla: „Un chinez, care e cetatean german, mi-a facut oferta, cu zbor cu tot. Ideea a fost deschiderea unei filiale a restaurantului Bratwurst Röslein, in Changchun”. L-am intrebat pe Uwe pentru cine gateau ei Bratwurst, caci chinezii nu mananca carnati. M-a contrazis, spunand ca nu-i asa, iar chinezilor li s-a parut interesanta bucataria germana.

Bratwurst Röslein din China avea insa, dincolo de ocazionalii curiosi chinezi, si o clientela clara, pe angajatii reprezentantei firmelor Audi-VW si BMW din Changchun. Multi nemti stabiliti acolo, cu familii cu tot, tanjeau dupa paine si mezeluri, care la chinezi nu exista.

La sfarsit de saptamana, atat carnatul alb (Weisswurst) cat si Nürnberger Bratwürstle, sunca pentru bere si alte delicatese nemtesti, erau complet vandute. Tot asa, supa de cartofi, renumitul ciolan bavarez (Schäufele) si nelipsita bere nemteasca.

Americani, cersetori si pisici

Uwe si chinezoaicele-pisici Foto: HotNews.ro

„Chinezii ne respectau foarte mult, erau totdeauna politicosi cu europenii, atmosfera fata de noi era picco-bello”, povesteste Uwe. La sfarsit de saptamana, cand carnatii erau vanduti si angajatii liberi, se mergea la discoteci, in special americane. Pe langa „Amis”, cum le spun nemtii americanilor, Uwe si ortacii sai au cunoscut si s-au imprietenit cu chinezoaice, „fara a avea insa o relatie stabila”. „Am intalnit si doi romani in Beijing, care asteptau avionul sa zboare la Bucuresti”. „Ei vorbeau romaneste, eu le-am facut semn cu capul, si a fost totul bine. N-am intrat mai mult in vorba si imi pare rau, pana in ziua de azi”.

A invatat putina chineza, care e foarte grea, a invatat sa manance cu bete. Despre carnea de caine pe piata, Uwe, care facea aprovizionare regulata pentru restaurantul la care lucra, spune ca n-a vazut niciodata si nu crede sa fie, in China. „Poate mai mult in Japonia”, a spus el. L-am intrebat cum a fost, pentru el, experienta China. „A fost foarte frumos, am fost si foarte bine platit, ca european”, a raspuns.

„Am vazut insa si oameni cu picioarele degerate, care stateau pe strada. In Nordul Chinei a fost o iarna foarte grea. Acestia erau singurii cersetori care i-am vazut pe strada, iar politia n-avea treaba cu ei, dar nici nu erau dusi la spital, desi unii aveau picioare degerate pana la genunchi”. Despre cenzura si comunisti, Uwe n-are pareri. Are insa o droaie de vorbe despre chinezoaicele pe care le-a cunoscut si care i s-au parut „mici-mici si ca niste pisici”.