Despre revoluția AI se vorbește deja de decenii, în mod special prin prisma balanței populare dintre progres și productivitate vs extincția rasei umane. Fără dubiu, inteligența artificială ne poate ajuta să progresăm ca omenire, inclusiv în domeniul muncii, iar în același timp poate reprezenta un pericol pentru ordinea naturală a lucrurilor în societatea umană, poate nu chiar cum se portretizează în nenumărate cărți și filme.
Trebuie să ne temem că ne ia AI pâinea de la gură? Vom sta cu toții acasă și vom scrie haiku-uri, în timp ce AI lucrează pentru noi sau în locul nostru? Va înrobi rasa umană ca în The Matrix sau o va distruge pentru a salva planeta sau pe sine? Sunt întrebări la care nu există și nici nu vor exista răspunsuri prea curând, dar în jurul cărora vom încerca să navigăm împreună.
Înainte de dezvoltarea și prelucrarea metalelor, umanitatea trăia la nivel civilizațional în preistorie. Doar când am trecut de Epoca de Bronz, viteza istoriei a început să crească, iar progresul uman a devenit exponențial.
În secolul al 18-lea, o călătorie transatlantică dura cel puțin o lună. Astăzi, durează doar câteva ore, iar schimbul de informație de pe un continent pe altul, indiferent de distanță, este aproape instant. Aproape toate tehnologiile de astăzi ar fi considerate magie, de o persoană născută în secolul 18.
Totul prin intermediul sistemelor inteligente. Pentru că, pe parcursul secolului 20, economiile dezvoltate au făcut mai întâi tranziția de la o economie centrată pe muncă umană, la o economie bazată pe cunoștință. În primă fază, umană.
În această paradigmă, valoarea economică a fost creată de inteligența umană. Apariția primelor modele de AI a alterat la rândul ei structura economică, iar valoarea adăugată din economie a început să fie derivată din inteligența artificială, capabilă să ducă anumite task-uri la îndeplinire mult mai eficient decât oamenii.
