HotNews.ro a mers în Cernăuți și a vorbit cu români pentru a afla cât adevăr și câtă manipulare sunt în subiectele legate de comunitatea românească din Ucraina, folosite, atât de unii lideri politici din România, cât și de televiziuni sau de înalți prelați ai bisericii.

Români în biserica din Sinăuții de Jos, Cernăuți, UcrainaFoto: Adi Iacob / HotNews

Este duminică dimineața și în biserica din Sinăuții de Jos, regiunea Cernăuți, preotul Oleg Ostafiuc își ține slujba obișnuită la care asistă vreo 40 de femei, câțiva copii și cinci-șase bărbați, majoritatea în vârstă. Slujba este în română - limba maternă, atât a credincioșilor, cât și a preotului.

Suntem într-un sat românesc din Ucraina, aflat la câțiva kilometri de granița noastră, și am venit să vedem cum arată „prigoana bisericilor românești”, despre care au vorbit ÎPS Teodosie, Diana Șoșoacă, membrii AUR, unele televiziuni, dar chiar și unii lideri ai comunității românești din regiunea Cernăuți.

Prezența noastră în biserică nu trece neobservată. Femeia care vinde lumânări la intrare ne trage politicos deoparte și ne întreabă de unde venim și cu ce treabă prin Sinăuții de Jos.

Îi răspundem că suntem jurnaliști de la București și vrem să aflăm cum sunt tratați românii, în contextul conflictului dintre cele două biserici ortodoxe din Ucraina: cea subordonată canonic Patriarhiei Moscovei și cealaltă, tot ucraineană, dar care și-a obținut autocefalia de la Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol.

Lângă femeia cu lumânările apare și preoteasa, ucraineancă, care cere câteva lămuriri. „A crezut că ați venit cu ceva provocări, dar i-am spus cine sunteți și s-a liniștit”, ne explică femeia cu lumânările.

Îl așteptăm pe preot să termine slujba. Până atunci stăm de vorbă cu doamna cu lumânările și alte două femei din localitate, toate trei românce. Le întrebăm dacă a venit până acum cineva la ei să le ceară să treacă la biserica ucraineană.

Ne-au răspuns că nu, acest lucru s-a întâmplat doar în localitățile și bisericile unde sunt ucraineni. Românii au fost lăsați în pace. Au auzit însă și ele știrile precum că Biserica Ortodoxă Ucraineană (cea subordonată Patriarhiei Moscovei), este scoasă în afara legii și au văzut pe internet imagini cu lăcașuri de cult închise de autorități.

Se poate întâmpla orice și la Sinăuții de Jos, pentru că Ucraina este într-un război cu Rusia, „pornit de la o dispută politică” și „au de suferit oamenii simpli”.

De la biserică trecem la alt subiect, foarte important zilele acestea în Ucraina: nevoia țării de bărbați care să fie trimiși pe front. Femeile ne spun că în satul unde s-a născut cunoscutul activist bucovinean Vasile Tărâțeanu nu au mai rămas acum decât femeile, copiii, bătrânii.

„(n.r.- Bărbații) au trecut granița în România, și înainte de război, dar și mai mulți după izbucnirea războiului”, ne lămurește una dintre femei. Unii prin vamă, cu pașaport românesc, alții pe unde au putut.

Preotul Oleg Ostafiuc din Sinăuții de Jos, Cernăuți. FOTO: Adi Iacob / HotNews.ro

După ce a terminat și slujbele de pomenire pentru morți, părintele Oleg Ostafiuc se apropie de noi și ne întreabă dacă am venit să vorbim despre „prigoana bisericii”.

„Dar ce numiți prigoană?” îl întrebăm.

„În satele unde sunt jumate români, jumătate ucraineni, cum s-a întâmplat, de pildă, la Mihalcea, acolo s-a luat biserica. Dar la noi nu au venit până acum”.

Din ce ne lămurește preotul, în localitățile ucrainene oamenii sunt îndemnați să treacă la biserica ucraineană folosindu-se argumentul că „tinerii voștri au fost omorâți în război de ruși și acum ascultați de un preot rus”. „Dar nu este un preot rus acolo, este și el tot ucrainean, dar se bagă intenționat ura asta”, explică Oleg Ostafiuc.

„Dar dacă vi s-ar cere, ați trece la biserica ucraineană autocefală?” „Nu. Noi ținem de biserica noastră, cea adevărată, cea canonică. Ca să vă dau un exemplu să înțelegeți: dacă vă place casa unei persoane, puteți să-i dați o hârtie și să-i spuneți că de acum înainte casa aceea trebuie să o dea altcuiva? Așa se întâmplă acum cu trecerea acestor biserici. Noi oricum slujim în limba română, ținem sărbătorile pe stil nou, de ce ne-am schimba biserica canonică?”

Subiectul „prigoanei bisericilor românești” din Ucraina a ajuns pe televiziunile românești după ce Mitropolitul Mihail Jar de la Mănăstirea Bănceni a acuzat autoritățile ucrainene că îi persecută pe ierarhii români, dar a lansat și calomnii incredibile la adresa Patriarhului Bartolomeu.

Ultima acuzație a starețului e că ar fi fost chiar lovit de „persoane necunoscute care au venit la ușă în toiul nopții”. Autoritățile ucrainene spun că verifică afirmațiile preotului.

Subiectul bisericilor românești rămase fidele Patriahiei Moscovei a fost tratat pe larg în articolul:„Un adevăr inconfortabil: Cum au rămas bisericile românești din Ucraina fidele bisericii ruse​”.

Părintele Oleg Ostafiuc ne spune că problema mănăstirii Bănceni îl depășește: „Acolo e ceva la nivel înalt..Poate cineva a pus ochii pe mănăstire”.

Ce se ascunde în spatele unei vizite la un liceu românesc din Ucraina

Locuitori și drumuri din Cernăuți, Ucraina. FOTO: Adi Iacob / HotNews.ro

Despre comunitatea românească din Ucraina s-a scris mult în ultimul timp, mai ales după izbucnirea războiului.

Subiectul care a stârnit cele mai multe patimi a fost cel al „interzicerii limbii române” în școlile în care locuiesc etnici români. Asta s-ar fi întâmplat în urma unei așa-zise reforme în educație, aprobată în 2017 de parlamentul ucrainean.

Despre controversata schimbare a legii educației în Ucraina poate fi citit pe larg aici: Cât de discriminată este, în realitate, limba română în Ucraina și politica struțului aplicată de Ministerul Educației pe acest subiect.

„Era o problemă acolo pentru că din clasa a cincea predarea materiilor în limba ucraineană, de stat, creștea gradual și trebuia să ajungă la 80% la clasele de liceu.

Acum s-a renunțat, iar ultima variantă de lege spune că toate materiile se predau în limbile minorităților cu excepțiile: limba și literatura ucraineană, istoria Ucrainei și Apărarea Patriei. Deci practic problema a dispărut”, ne explică Adrian Medved directorul Secției de cultură din Primăria Herța, o altă localitate majoritar românească din regiunea Cernăuți.

Adrian Medved spune că este chiar deranjat de felul în care astfel de subiecte sensibile sunt manipulate în scop politic în România. Când îi cerem să ne dea un exemplu concret povestește despre vizita din luna ianuarie la Liceul „Gheorghe Asachi” din Herța „a doi domni de la Asociația „Țara de Sus”, dar care nu s-au prezentat ca fiind și de la AUR”.

„Ei și-au manifestat intenția de a ajuta la reparația liceului. Inițial ne-am bucurat, bugetul țării e acum împovărat, nu avem bani, deci orice intenție e binevenită. S-au filmat aici și am remarcat că puneau numai întrebări provocatoare doamnei directoare: „Învață copiii românește aici?” „Au vreun obiect în limba română?”.

Iar doamna directoare le răspundea: „Toate obiectele sunt în limba română, chiar și istoria (Ucrainei) tot în limba română pentru că profesorul e român”…Apoi am văzut cum au redat informația pe pagina de Facebook”, povestește Adrian Medved, care face parte dintre oamenii ce au plecat pe front în primele zile ale declanșării invaziei rusești în Ucraina.

A luptat în est, la Harkiv, și a fost lăsat la vatră în mai 2023, din cauza unor probleme personale.

Într-adevăr, s-ar putea spune că vizita la Herța a celor de la Asociația „Țara de Sus” și-a atins scopul. Deputatul AUR Dumitru Viorel Focșa, cunoscut pentru pozițiile sale agresive anti-ucrainene, se folosește de imaginile postate pe Facebook și comentează: „Deci, când se spune că ucrainenii de azi sunt mai răi decât rușii din perioada sovietică, este adevărat.”

Daniel Prelipcean, unul din „cei doi domni de la AUR” poate fi găsit pe Facebook în poze cu George Simion, alături de mesaje „Împreună cu fratele nostru”, „Veniți alături de noi”.

De cealaltă parte, nu e chiar neobișnuit ca lideri ai organizațiilor de români din Ucraina să meargă la evenimente alături de AUR. Eugen Pătraș, vicepreședinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” a participat în 2023, alături de senatorul Claudiu Târziu la Universitatea de vară de la Izvorul Mureșului, unde a vorbit despre „politica dură dusă de Ucraina împotriva minorității românești, de asimilare, deznaționalizare, prin închiderea unor școli”.

„Părerea mea profundă este că acum avem alte probleme: ați văzut cât de prost este drumul care trece prin comună, nici măcar nu este al nostru, ci al administrației regionale de stat. Nu ne oprește nimeni să vorbim limba română, noi o vorbim între noi, iar în administrație îmi vine mai ușor să vorbesc în limba ucraineană, pentru că așa sunt documentele”, ne explică Iulian Mihailovici, primarul comunei Suceveni, cu 8.300 de locuitori din care peste 80% sunt etnici români. În comună sunt cinci școli cu predare în limba română.

Ce ar vota românii la un teoretic referendum pentru alipirea la România

Cernăuți. FOTO: Adi Iacob / HotNews.ro

Dar ce părere au oamenii din Cernăuți despre declarațiile făcute recent de Claudiu Târziu referitoare la reîntregirea României cu teritoriile care acum fac parte din Ucraina? Declarațiile făcute de liderul AUR au fost preluate cu entuziasm de presa rusă.

Adrian Medved din Herța crede că „oamenii intelectuali înțeleg că acestea sunt doar sloganuri preelectorale, care nu au nimic în comun cu realitatea. Din păcate, aceste declarații prind la oamenii mai în vârstă, care nu au surse diferite de informare”.

Suntem curioși însă ce părere ar avea despre un eventual referendum în Cernăuți, în care locuitorii să fie întrebați dacă ar vrea să se unească cu România.

Adrian Medved spune că acest lucru ar fi complet imposibil, datorită tratatelor și organizațiilor din care face parte România (NATO, UE), apoi invocă cifrele demografice: în regiunea Cernăuți au fost numărați la recensământul din 2001 aproape un milion de locuitori, „iar românii reprezintă undeva la 25-27% (adică 250-270 de mii oameni)”.

„Suntem minoritari, deci chiar dacă ar vota toți pentru alipirea la România aceasta nu ar trece. Dar nu votează toți „pentru”, că sunt și români care au o părere proastă despre România”.

Adrian Medved invocă aici modul în care funcționează mașinăria de propagandă rusească: „Dacă mergem prin sate, jumătate din oamenii noștri au antenă parabolică și 250 canale gratuite rusești, în timp ce pentru canalele ucrainene trebuie să plătească abonament. Ei se uită la ruși și-l văd toată ziua pe Putin și zic „nouă ne trebuie o mână de fier!”.

Pe de altă parte e greu să mai spui acum câți români trăiesc în Ucraina. Depopularea localităților e vizibilă cu ochiul liber.

La Cupca, primărița Lilia Tovarnițca ne explică faptul că localitatea se ridică aproape exclusiv din munca celor care trăiesc peste hotare. Iar acum nu mai sunt aproape deloc bărbați în sat care ar putea pleca pe front.

Clasă din Liceul nr. 2 din Cupca, cu predare în limba română. FOTO: Adi Iacob / HotNews.ro

Povestea unui român din Cupca care a murit în război poate fi vizionată aici: VIDEO Corespondență din Cernăuți: Când eroii Ucrainei sunt plânși în limba română

Din discuțiile cu diferiți oameni, aceștia spun că au simțit o teamă în Ucraina că ar putea apărea și prin aceste părți mișcări similare cu cele din estul țării, care au dus în cele din urmă la războiul cu Rusia. Sigur, chiar dacă acum comparația poate părea deplasată.

Românii nu sunt însă nici pe departe la fel de agresivi la adresa Ucrainei, așa cum sunt politicienii unguri, ne explică un tânăr analist de politică externă din Cernăuți și care ne-a rugat să-l prezentăm doar Viktor. Tânărul ucrainean, cu care ne-am înțeles în limba engleză, a fost implicat într-un studiu despre minoritățile de pe teritoriul Ucrainei.

În același timp dezinformarea este uriașă în această țară, mai ales pe Telegram, rețeaua consumată în special de tineri, și unde rușii stăpânesc aproape integral spațiul informațional.

„E norocul nostru că nu avem alegeri în perioada asta, pentru că probabil oamenii pur și simplu s-ar omorî, la ce tensiune există în societate”, mai spune Viktor.

Totuși o hartă cu împărțirea Ucrainei între țările vecine în care România preia nordul Bucovinei, Polonia - regiunea Lvov, Ungaria -Transcarpatia a devenit virală pe internet. Iar foarte mulți ucraineni se tem că acest scenariu ar putea deveni realitate, spune și Ioana, o tânără româncă din Cernăuți, care ne-a rugat și ea să-i protejăm identitatea.

„Avem nevoie de drone, nu de pavele!”- Victoria și Kiril din Cernăuți protestează față de cheltuielile primăriei, cerând direcționarea banilor către război. FOTO: Adi Iacob / HotNews.ro

În Ucraina este în vigoare legea marțială, din cauza războiului, iar starea de tensiune o poți întâlni imediat ce intri în țară.

În cele patru zile petrecute la Cernăuți am fost opriți de trei ori de patrule militare care ne-au cerut actele. Când au văzut pașapoartele românești ne-au lăsat în pace. Dar în mod evident țara are nevoie de bărbați pe care să-i pregătească și apoi să-i trimită pe front. Și nu prea mai are de unde să-i scoată.

„Ce s-a întâmplat: evidențele cu bărbații care trebuie înregistrați la comisariatul militar (n.r.- între 18 și 60 de ani) nu prea s-au mai ținut. De prin 2015 au început să aplice această lege dar, acum ne dăm seama, rușii au avut interesul ca aceste evidențe să nu existe. Pentru că la conducere, până în 2014, au fost oameni dirijați de la Moscova”, mai crede Adrian Medved.

Bărbați în haine militare, mulți dintre ei sprijinindu-se într-o cârjă sau purtând alte răni vizibile pe corp, poți vedea frecvent în Cernăuți. Sunt dovezi, din fericire vii, ale vremurilor grele prin care trece Ucraina.

Alte dovezi pot fi găsite în cimitire. Pe un panou de comemorare din centrul orașului Cernăuți am numărat 110 fotografii ale unor militari căzuți în luptele cu armata lui Putin.

Într-un bar întunecos din Cernăuți, ne-am întâlnit într-o seară cu un bărbat la vreo 40 de ani, cu șapcă neagră pe cap. Bărbatul, ce vorbea cu greu românește, ținea tot timpul capul aplecat, astfel încât să nu reușim să-i vedem fața.

Omul se întâlnise cu noi pentru a discuta despre un subiect, dar se temea că nu mai are pe unde să se întoarcă acasă. La ieșirile din oraș erau patrule ale armatei ce opreau mașini în care erau bărbați și le cereau actele privind statutul lor militar.

Vom continua.

Alte materiale relevante despre românii din Ucraina: