Academicianul Alexandru Surdu a murit vineri la vârsta de 82 de ani, a anunțat pagina de Facebook a Academiei Române.
Născut pe 24 februarie 1938, în Braşov, Surdu era membru titular al Academiei Române din 8 septembrie 1993, fiind și vicepreședinte al Academiei Române între 2014 și 2018.
Acesta era preşedinte al Secţiei de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române (din 1993) și Directorul Institutului de Filosofie si Psihologie „Constantin Radulescu-Motru“ al Academiei Române.
Filosoful Alexandru Surdu, academician, preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, s-a născut la 24 februarie 1938, la Braşov.
În 1956-1957 a fost student (cursuri fără frecvenţă) la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale a Institutului de Construcţii din Bucureşti. După absolvirea Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, din 1964 a lucrat la Institutul de Filosofie, fiind apoi transferat la Centrul de logică, ocupându-se cu studiul logicii clasice şi al interpretărilor ei moderne.
Între 1969 şi 1970 a continuat specializarea în logică simbolică şi fundamentele ştiinţelor la Universitatea din Amsterdam; doctor în filosofie (1976).
A lucrat în cadrul Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologie (1979-1982) iar după desfiinţarea acestuia, ca muzeograf la Muzeul Literaturii Române şi ca redactor principal al 'Revistei de filosofie'.
A fost profesor la Catedra de Filosofie a Universităţii bucureştene.
În anul 2004 a fost distins cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de cavaler.
A publicat: Logica clasică şi logica matematică (1971), Elemente de logică intuiţionistă (1976), Neointuiţionismul (1977), Actualitatea relaţiei gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), Şcheii Braşovului (Monografie etnologică, 1992), Pentamorfoza artei (1993), Elogiul filosofiei româneşti (discurs de recepţie la Academia Română, 1994), Vocaţii filosofice româneşti (1995), Contribuţii româneşti în domeniul logicii în secolul XX (1999), Gândirea speculativă (2000), Filosofia modernă. Orientări fundamentale (2002), Confluenţe cultural-filosofice (2002), Filosofia contemporană (2003), Mărturiile anamnezei (2004), Rumänische Beiträge zur modernen Deutung der Aristotelischen Logik (2004), Istoria logicii româneşti (coord., 2006), Aristotelian Theory of Prejudicative Forms (2006), Filosofia pentadică I, Problema Transcendenţei (2007), Teoria formelor logico-clasice (2008).
