Octavian Ursu, 51 de ani, este primul român ales primar într-un oraș din Germania. Din iunie conduce Görlitz, cel mai estic oraș german, situat în Saxonia. Ursu a fost ales în urma unuia dintre cele mai mediatizate scrutine electorale. Candidat al Uniunii Creștin-Democrate a Angelei Merkel, primarul a obținut în cel de-al doilea tur de scrutin 55,1% din voturi, după ce toate forțele politice s-au unit pentru a nu da ocazia candidatului populist de la Alternativa pentru Germania să câștige.

Octavian UrsuFoto: AGERPRES

Octavian Ursu este muzician de fel, născut și crescut în București. În Germania a plecat în primăvara lui 1990 pentru un job solist trompetist la Filarmonica din Görlitz. Nu voia să rămână în Germania definitiv, însă împrejurările i-au dat această ocazie. Aflat pentru câteva zile la București, Octavian Ursu a acordat un interviu pentru HotNews.ro în care spune ce l-a determinat să între în politică și ce planuri are pentru ca orașul care l-a adoptat. Primarul din Görlitz se consideră și român, și german și spune că are puternice legături cu România.

Pe scurt:

  • Despre țara lui:Voi rămâne întotdeauna și român. Dar mă consider și cetățean german. De fapt sunt un cetățean german cu un anumit trecut. Am avut discuții de genul acesta. Unii întreabă ”care este de fapt patria ta?”, iar eu răspund că ambele sunt patriile mele”

    „În decembrie 1989 am fost aici pe stradă. De aceea, mă voi considera întotdeauna și român. Și sigur că sunt și cetățean german și țin și la țara în care trăiesc acum”

  • Despre cariera politică: „Dacă mi-ar fi spus cineva acum 30 de ani că voi trăi în Germania și că voi face politică și că voi fi primar, nu l-aș fi crezut. Nu aveam niciun gând în acest sens”

  • Despre amenințările primite în campanie: „Au existat anumite persoane extremiste care nu au fost de acord cu faptul că eu am fost ales și au încercat să-și exprime această dezamăgire și m-au ales pe mine ca țintă. (...) Am trăit Revoluția din `89 în București, nu cred că mă mai sperie așa de multe lucruri”

  • Despre misiunea de primar:E o răspundere dublă pentru mine, pe de o parte pentru ceea ce s-a întâmplat în alegeri, pe de altă parte n-aș vrea să se spună că un român nu reușește, pentru că mulți mă consideră ca și român chiar dacă stau acolo”

    „ Pe mine nu m-ar impresiona o schimbare de bordură. Nu m-ar motiva ca să aleg pe cineva care ar schimba bordurile. Dar sigur că fiecare hotărește pentru el însuși cum judecă aceste investiții”

HotNews: Cum găsiți România la 30 de ani de la căderea comunismului?

Octavian Ursu: S-a schimbat foarte mult și România. Mi se pare că orașele mari s-au dezvoltat într-un mod deosebit. Sigur că în regiunile rurale este mult de realizat și mult de investit. Dar diferența aceasta dintre orașele mari și regiunile rurale există peste tot. Și în Germania avem o situație asemănătoare, sigur că la alt nivel, dar situația este acolo. De aceea, și aceste nemulțumiri a populației din regiunile rurale.

Ce v-a surprins cel mai mult când v-ați întors în România?

Ceea ce m-a mirat cel mai mult este că multe lucruri arată la fel ca în Vestul Europei. De exemplu, reclamele de la televizor sau ceea ce găsești în magazinele de alimente. Sunt același sortimente pe care le găsești și în Germania sau în altă parte. Diferențele de genul ăsta nu mai sunt vizibile. Poți să spui că te afli într-un oraș din Vestul Europei. Chiar vorbeam cu cineva din domeniul economiei zilele trecute, care a venit în România și s-a întors extrem de impresionat, zice:”România nu arată așa cum credeam noi”. Problema este că România nu este așa de stabilă din punct de vedere politic ca alte țări. Putem să o comparăm cu Italia care este extrem de instabilă din punctul ăsta de vedere, poate că de aia avem asemănările acestea cu ei, ca fire ne simțim apropiați. Din punctul ăsta de vedere ar fi bine să fie o anumită stabilitate în politică, ne-ar ajuta cred că în general. Dar nu sunt eu în măsură și nici nu vreau să critic eu din poziția mea, venind din afară, anumite lucruri care se întâmplă aici.

Cum v-ați adaptat în Germania?

Eu când am ajuns acolo am avut imediat de lucru, practic din cauza lucrului am ajuns acolo. N-am plecat ca să plec, ci am plecat pentru că am avut un post acolo.

Și de ce ați vrut să rămâneți acolo?

Aveam de gând să mă întorc, fiind bucureștean în sufletul meu. Dar au fost împrejurările în sine. Am studiat acolo a doua oară, erau anumite diferențe, și m-am folosit de ocazie să studiez muzica. Apoi am cunoscut-o și pe soția mea acolo și s-au schimbat parametrii viiitorului. Practic, eu nu am plecat cu gândul să rămân.

Ați vrea să vă mai întoarceți vreodată în România?

Mă întorc din când în când. Dar în momentul de față viața mea este legată de Germania, pentru că acolo lucrez, iar acum am primit o responsabilitate deosebită ca primar. Avem în jur de 100.000 de oameni, incluzând partea poloneză, dar regiunea este mai mare. Este o răspundere deosebită și aș vrea să fac lucrurile cât se poate de bine. E o răspundere dublă pentru mine, pe de o parte pentru ceea ce s-a întâmplat în alegeri, pe de altă parte n-aș vrea să se spună că un român nu reușește, pentru că mulți mă consideră ca și român chiar dacă stau acolo. Când vii aici unii spun că nu mai ești român că stai de atâta timp acolo, când mergi acolo alții spun că ești român că nu ești născut acolo.

De ce v-ați hotărât să intrați în politică? Nu era mai bine ca muzician? Mergeați în toată lumea.

Eu m-am implicat foarte mult în societate, în viața de zi cu zi de acolo, există multe asociații care se implică în societate și am fost foarte prezent și activ. Și la un moment dat am fost întrebat de Uniunea Creștin Democrată dacă aș candida pentru ei pentru consiliul municipal, asta a fost acum 10 ani. Și am zis că oricum sunt angajat în diferite domenii, de ce nu. Și asta a fost ceva nou, că n-a mai fost înaintea mea nimeni ca emigrant. Am obținut un scor foarte bun și ăsta a fost începutul carierei mele politice. Apoi am primit conducerea partidului la nivel local, apoi la nivel regional, județean și peste câțiva ani am fost ales în parlamentul saxon.

V-ați fi văzut făcând politică în România dacă rămâneați aici?

Nu știu care ar fi fost rolul meu dacă aș fi rămas acum 30 de ani aici. Dacă mi-ar fi spus cineva acum 30 de ani că voi trăi în Germania și că voi face politică și că voi fi primar, nu l-aș fi crezut. Nu aveam niciun gând în acest sens. Totul s-a dezvoltat într-un mod natural, ceea ce mi s-a întâmplat mie. Au fost o serie de împrejurări care au dus situația asta. Dar probabil că eu sunt o persoană care dorește să participe la ceea ce se întâmplă și să ajute la dezvoltarea societății.

De când ați fost ales primar, care au fost cele mai grele probleme cu care v-ați confruntat?

Fiind consilier de 10 ani am asistat permanent la problemele pe care le aveam sau care trebuiesc rezolvate, am lucrat la o serie de bugete pe care a trebuit să le votăm. Deci n-au fost surprize deosebite, știam exact ce se v-a întâmpla. N-am vrut să devin primar pentru că e foarte cool să fii primar, ci știam foarte bine că am posibilitatea să ajut anumite împrejurări în oraș, să dezvolt economia.

Care a fost prima măsură pe care ați luat-o și ați implementat-o?

Una dintre primele măsuri a fost înființarea unui Consiliu Preventiv care este o chestie care ține de siguranța populației. Și sunt anumiți actori din societate, diferite instituții și Poliția care acționează împotriva alcoolului, împotriva drogurilor. Îi ajută pe oameni. E o chestie de prevenție.

Acolo, dacă unui politician ”i se urcă puterea la cap” ce se întâmplă? Dacă funcția îl schimbă și devine corupt, ce se întâmplă?

Din punctul acesta de vedere sistemul în sine este mult mai sensibil. Eu nu mi-aș permite să iau un cent de la cineva sau să am un avantaj de un cent, pentru că stai tot timpul sub observație, bine eu într-un mod deosebit acum, dar în general. De aia spun că sistemul este extrem de sensibil. Că oamenii se schimbă.. sigur oamenii sunt diferiți. Și în Germania sunt oameni și oameni și se schimbă când intră în funcție. Eu am rugat o serie de oameni care mă cunosc bine și o serie de prieteni și le-am spus: „În momentul în care o să aveți impresia că încep să mă comport într-un mod mai ciudat sau altfel decât mă comportam înainte, vă rog să-mi spuneți pentru că nu vreau să mă schimb”.

În România, după cum am văzut în ultimii ani, primarii ajung președinți de țară. Dumneavostră vă gândiți la mai mult? Să vă continuați cariera politică?

Eu încerc acum să mă concentrez asupra ceea ce am de făcut, asupra datoriei pe care o am de realizat și acesta este singurul lucru la care mă gândesc în momentul de față. Îmi dau silința să fac lucrurile cât mai bine, cât mai corect, cât mai obiectiv pentru că am o răspundere foarte mare. Am o răspundere față de cei care m-au ales, am o răspundere față de cei care nu m-au ales să le dovedesc că sunt și primarul lor. Și am o răspundere față de mine însumi, n-aș vrea să se spună: ”Uite am ales un român și uite ce face”. Eu simt răspunderea asta pe anumite planuri, și de aceea o să mă concentrez asupra acestei datorii pe care o am.

După acești 30 de ani de Germania, vă considerați român sau german?

Sigur că mă consider și român. Voi rămâne întotdeauna și român. Dar mă consider și cetățean german. De fapt sunt un cetățean german cu un anumit trecut. Am avut discuții de genul acesta. Unii întreabă ”care este de fapt patria ta?”, iar eu răspun că ambele sunt patriile mele. Pentru că în România și în București m-am născut. Am trăit toată copilăria și tinerețea aici. În decembrie 1989 am fost aici pe stradă. De aceea, mă voi considera întotdeauna și român. Și sigur că sunt și cetățean german și țin și la țara în care trăiesc acum.

Când ați simțit că Germania v-a adoptat complet? Și când v-ați simțit dvs că sunteți de acolo, de-al locului?

A fost un moment interesant momentul în care am primit cetățenia germană, pentru că am primit-o înainte să intre România în Uniunea Europeană și a trebuit să renunț la cetățenia română. Mi-a fost greu să renunț la ea, de aia a și durat mai mult. Am avut dreptul să o iau pe cea germană, dar am stat foarte mult pe gânduri. Te gândești că renunți la o parte din identitatea ta și chestii de genul ăsta.

Dar sigur că aveam permanent probleme administrative, când depuneam o cerere trebuia să aduc multe alte hârtii. România nu era în UE și era mai complicat. Deși eu trăiam acolo permanent aveam aceleași probleme ca și cum aș fi stat aici. Din punct de vedere practic am zis că trebuie să o fac. Pentru 2 săptămâni pe an cât veneam în România am zis ”fă-o că circuli și așa”.

Și a fost interesant ce s-a întâmplat după ce mi-am luat cetățenia, pentru că am constatat că nu se întâmplă nimic. Nu îți pierzi nimic, nu îți pierzi nicio identitate, pentru că așa cum te simți, așa cum te porți ăla ești. Prin faptul că am ținut întotdeauna la țara mea unde m-am născut pentru mine nu s-a schimbat nimic. Mi-a fost teamă că se va schimba ceva, dar am constatat cu plăcere că nu s-a schimbat nimic.

Vi se mai face dor de România?

La început a fost mai greu, dar acum de un timp este mai ușor. Sigur, că întotdeuna există o anumită nostalgie. Astăzi este mai simplu. Pe vremuri când am plecat eu era mai complicat și să sun, era scump, dar acum poți suna oricând rudele.

Care e legătura dintre muzică și administrație? Cum vă ajută muzica?

În domeniul administrativ, competențele le poți învăța dacă ai anumite calități în domeniul organizatoric. Eu cred că m-am adaptat în Germania pentru că sunt un om căruia îi place ordinea, și sigur știm că nemții sunt lăudați pentru faptul că sunt harnici și ordonați.

Poate că mi-a folosit faptul că să înveți un instrument muzical trebuie să sacrifici foarte mult, trebuie să studiezi ore în șir, trebuie să fii foarte consecvent, să fii harnic și să fii pregătit să faci sacrificii pentru anumite lucruri pe care le faci cu plăcere. Și faptul ăsta de a fi consecvent și de a duce lucrurile la capăt probabil că e ceva care mă ajută.

De la ce vârstă v-ați apucat de muzică?

Destul de târziu am început eu, pentru că am vrut prima dată să devin arhitect. Am început în clasa a VI-a.

Dacă v-ar chema un partid din România să veniți aici să candidați aici ce le-ați răspunde?

Consider că România are foarte mulți oameni capabili care pot dezvolta țara asta. De aceea, sunt convins că sunt destui oameni cu potențial și aici în țară. Dacă are cineva nevoie de părerea mea atunci cu plăcere le-o dau, dar eu mă bazez pe faptul că România are un potențial deosebit.

În București, și nu numai, primăriile schimbă des bordurile, și asta se întâmplă mai ales în preajma alegerilor. Cum vedeți lucrurile acestea? În Germania schimbați bordurile des?

O să spun altfel. Pe mine nu m-ar impresiona o schimbare de bordură. Nu m-ar motiva ca să aleg pe cineva care ar schimba bordurile. Dar sigur că fiecare hotărește pentru el însuși cum judecă aceste investiții.

Eu nu pot să spun decât ceea ce fac eu, nu vreau să judec pe nimeni. Vă spun ceea ce vreau să fac eu: doresc să dezvolt în primul rând situația economică a orașului, pentru că de situația economică depinde totul la urma urmei. Tot ceea ce nouă ne face plăcere - cultura, sportul, timpul liber- toate aceste lucruri le putem finanța și dezvolta numai dacă economia este potentă și funcționează cum trebuie.

De aceea, spun eu, trebuie să avem grijă să se dezvolte economia, să avem grijă ca oamenii să aibă joburi bine plătite. Și o spun nu numai de dragul oamenilor, ci o spun și ca primar pentru că în momentul în care joburile sunt bine plătite eu primesc impozite și cu impozitele respective reușesc să investesc din nou tot pentru ei.

Care sunt criteriile după care vă alegeți colaboratorii, după care angajați oamenii la primărie?

Competența. Nici măcar apartenența politică.

Lucrați și cu cei din opoziție dacă sunt competenți?

Eu am spus și după alegeri că îi voi trata pe toți la fel. La sfârșitul campaniei electorale am spus că acum sunt primar pentru toată lumea și o să-i tratez pe toți la fel și vom lucra la proiecte.

Vorbeați mai înainte de economie. Care este bugetul orașului și cu cât v-ați propus să-l creșteți?

Bugetul este în jur de 100 de milioane de euro. Dar nu ăsta e pentru mine criteriul, pentru că depinde pe ce le dai. Poți să ai și miliarde, dacă populației nu-i merge bine înseamnă că ceva nu e în regulă, degeaba ai mai mult buget. Eu doresc să dezvolt economia, doresc ca salariul mediu să crească și doresc ca populația orașului să crească. Pentru că eu, ca oraș, ca administrație, aș profita de aceste lucruri. Se influențează reciproc aceste lucruri: profită populația și atunci profită și administrația, iar asta înseamnă că avem fonduri să investim în continuare. Deci crește nivelul de trai.

Cum să crească populația?

Dacă sunt locuri de muncă care sunt atractive, în domenii care sunt atractive, dacă există o infrastructură pentru oamenii tineri care caută locuri de muncă, locuințe convenabile, grădinițe unde să-și ducă copiii, atunci oamenii vor veni.

Campania electorală prin care ați trecut în Germania v-a marcat în vreun fel? După ce ați fost ales ați primit amenințări și apoi a intervenit Poliția.

Au existat anumite persoane extremiste care nu au fost de acord cu faptul că eu am fost ales și au încercat să-și exprime această dezamăgire și m-au ales pe mine ca țintă. Din păcate, nu sunt un caz singular. Sigur, datorită faptului că a fost campania asta extrem de polemizantă, s-a vorbit mult de acest lucru. Dar se întâmplă și cu alți politicieni. Este o atmosferă destul de încărcată datorită social media. Mulți au curaj să spună acolo tot ceea ce le trece prin cap, dar nu ți-ar spune niciodată în față.

V-a schimbat experiența asta?

Nu, pentru că m-am așteptat la asta, iar pe de altă parte m-am concentrat asupra țelului pe care îl aveam. Totuși, am o experiență de viață foarte bogată. Am trăit Revoluția din '89 în București, nu cred că mă mai sperie așa de multe lucruri.

Apropo de Revoluție, ați văzut că au apărut teorii că nu a fost de fapt o revoluție în sensul de revoluție.

Atunci a fost o euforie totală în 1989. Pentru mine rămâne faptul în sine, că populația s-a răsculat în '89 indiferent de faptul care se va dovedi sau nu se va dovedi dacă a fost provocată de cineva această răscoală. Dar practic nu a fost nevoie decât de o scânteie ca să aprindă incendiul în '89. Deci dacă scânteia a venit de la sine sau din altă parte e o discuție pe care o vom purta până se va afla adevărul. E o discuție istorică putem spune, sunt 30 de ani de atunci. Pentru mine faptul extraordinar este că s-a schimbat sistemul. Trăind acele momente istorice nu mă mai impresionează așa repede cineva care mă amenință pe internet.

Citește și: