Colegi de facultate, precum si fosti colegi si profesori inimosi din liceul pedagogic absolvit cu 20 de ani in urma (Scoala Normala "Stefan Velovan" din Craiova) s-au mobilizat pe retelele de socializare, incercand sa puna mana de la mana, sa stranga suma necesara si sa contribuie cu sprijin moral si practic. Preluam in cele ce urmeaza povestea ei, publicata de jurnalistii de la "Gazeta de Sud", care au vizitat scoala in care preda Marcela Constantin, intr-un sat din judetul Dolj.
Cei care vor sa o ajute pe invatatoarea Marcela Constantin sa isi plateasca operatia care i-ar salva viata pot face donatii in contul: RO24RNCB0497142229780003 deschis la Banca Comerciala Romana, titular Constantin Marcela.
Update (12 februarie 2015): va multumim din suflet pentru mesajele dumneavoastra. Marcela nu are coenxiune la Internet, nu are nici macar un telefon mobil, prin urmare, sa o iertati daca nu poate raspunde la mesaje si la sugestiile dvs. Cativa dintre fostii colegi si profesori din scoala s-au mobilizat foarte mult si acestia incearca sa o ajute sa treaca sa gaseasca un drum spre o solutie pentru viata.
Povestea Marcelei Constantin (Gazeta de Sud, 26 ianuarie 2015)
Are tumora cerebrala, hemipareza pe partea stanga, se deplaseaza cu mare greutate. Nu a renuntat insa nici macar o clipa la pasiunea vietii sale, aceea de a preda copiilor din ciclul primar. Marturiseste ca ei ii dau putere sa mearga mai departe.
Din pacate insa, acest om, la fel ca multi altii aflati in situatia sa, este o victima a sistemului medical si de asigurari din Romania. Medicii din tara noastra la care a ajuns nu i-au dat nici o sansa, au sfatuit-o insa sa mearga in clinici straine unde ar avea sanse ca tumora sa fie operata cu succes. Pretul unei astfel de interventii a dezarmat-o, e constienta ca nu l-ar putea plati nici macar in cateva vieti: 50.000 de euro. Am aflat de povestea invatatoarei Marcela Constantin, din Giurgita, de la fostii sai colegi de facultate. Chiar si dupa ani, obisnuieste sa le trimita cate o scrisoare celor dragi, cu cateva versuri si randuri de proza si cu urari de sanatate. Este modul ei de a le spune ca inca este bine. In sat, nu o mai are decat pe bunica, in varsta de 87 de ani. De patru ani, batrana nu mai vorbeste, nu se mai poate ingriji singura, se comporta precum un copil, iar Marcela este cea care o ingrijeste zi si noapte.
Copiii ii dau putere sa lupte cu boala
Am gasit-o la scoala pe domnisoara invatatoare, cum ii spun copiii. A fost emotionata, jenata ca subiectul discutiei era viata sa. A vorbit cu greu. A stat cu privirea in pamant, iar ochii albastri au fost plini de lacrimi pe tot parcursul interviului. N-a vrut sa povesteasca prea multe, considerand ca nimeni nu este dator sa se incarce cu problemele sale. Am aflat de la conducerea scolii, de la reprezentantii primariei, de la elevi ca este un cadru didactic deosebit, extrem de dedicat. Am privit-o cu atentie: desi are doar 39 de ani, a uitat sa zambeasca. Doar copiii si povestirile despre ei o mai fac sa zambeasca, se transforma atunci, devine, pret de cateva minute, alt om.
Bolnava din copilarie, orfana de ambii parinti
Problemele de sanatate ale Marcelei nu au debutat recent. Este bolnava de cand era copil. Nu a renuntat insa la scoala nici macar cand a ramas orfana si a ajuns in grija bunicii. "In 1986 am inceput sa am stari puternice de voma si dureri foarte mari de cap. Spre sfarsitul acelui an am fost operata de apendicita, doctorii crezand ca asta era motivul problemelor de sanatate. Din acel an insa, am inceput sa am si probleme de vedere. Vedeam dublu. Am mers la oftalmolog si mi-a prescris ochelari, pe care i-am purtat timp de cinci ani. Aveam insa aceleasi simptome, iar vederea imi facea feste, in special ochiul stang. Din 1987 a inceput sa imi tremure mana stanga, tremurat care a durat aproximativ un an. La un moment dat tremuratul a incetat, insa am ramas cu sensibilitate pe partea stanga. Nu mai aveam aceeasi putere in mana. Dupa numai un an, s-au accentuat starile de voma, mai ales in momentele de suparare. Am primit un diagnostic banal: lipsa de calciu", a povestit invatatoarea.
Intr-un final, i-a fost descoperita tumora cerebrala
In 1990, din cauza durerilor de cap care nu incetau a mers la neuropsihiatrie si a facut o encefalograma. I s-a spus ca nu are nimic, ca totul este din lipsa de calciu si din cauza oboselii. I s-au prescris somnifere si cam atat. In 1991 insa, a aparut hemianopsia optica la ochiul stang. Vederea dubla a disparut si s-a instalat hemipareza pe partea stanga. A inceput de atunci sa mearga cu greu, sa schiopateze de piciorul stang si sa nu mai aiba putere in mana stanga. "Am mers in acel moment la neurolog, la domnul doctor Alexandru Olaru, care a constatat aceasta hemipareza si m-a trimis la oftalmolog. In urma unor investigatii amanuntite, mi-a fost depistata tumora si am fost trimisa la operatie la Bucuresti. Diagnosticul primit a fost tumora cerebrala. Dupa operatie am facut chimioterapie, insa hemipareza nu a trecut nici in urma interventiei chirurgicale. In 1993 mi-a fost introdus un dren pe care l-am avut timp de doi ani. Din acel an, deficitul motoriu s-a accentuat, merg din ce in ce mai greu, iar in urma ultimelor investigatii am primit vestea ca tumora a recidivat. Cam asta este povestea mea", a adaugat Marcela Constantin.
"Cand ajung acasa imi leg de picior saci medicinali umpluti cu nisip ca sa pot sa merg"
Toate aceste probleme medicale nu au impiedicat-o sa invete, sa-si urmeze visul de a ajunge dascal. A predat religie timp de cativa ani, apoi a trecut pe un post de invatatoare. Obtinuse titularizare in Bailesti, insa a reusit sa se transfere in satul natal. A urmat un master in cadrul Facultatii de Teologie, pe Asistenta Sociala. Si-a dat toate gradele didactice, citeste mult, este la zi cu toate noutatile ce tin de educatie. "Sunt zile in care am dureri mari, cand vin neodihnita la scoala deoarece noaptea stau sa imi ingrijesc bunica. Ea e ca un copil, ziua cat sunt eu la scoala doarme, iar noaptea nu are somn. Trebuie sa fiu atenta pentru ca se ridica din pat si vrea sa plece. Mi-am intins un fotoliu langa patul ei ca sa o simt cand se ridica. Imi spune lumea sa o duc la un azil. Nu pot sa fac asta. Doar ea mi-a mai ramas. Imi povestesc oamenii ca, in perioada in care eram bolnava, bunica a stat doar in genunchi, rugandu-se pentru mine, si zilnic se ducea la manastire sa se roage sa ma fac bine. Cum as putea eu acum sa o las? Cand ajung acasa de la cursuri, imi leg de picior saci medicinali umpluti cu nisip ca sa pot sa merg. Ii dau sa manance, o spal, o imbrac. Platesc insa si oameni sa ma ajute. Sa imi aduca lemne in casa, sa imi faca uneori mancare, sa vina la bunica atunci cand eu sunt la ore. De vorbit nu mai vorbeste, insa intelege tot ce ii spun. Vad asta atunci cand cedez si plang, iar ea izbucneste in lacrimi impreuna cu mine", a spus Marcela.
"As vrea sa ma sfatuiasca cineva ce am de facut"
Pe 3 noiembrie 2014, medicul Otilia Margaritescu din cadrul Sectiei de Neurochirurgie din Craiova i-a intocmit raportul necesar pentru ca Marcela sa poata completa formularul E112. "Mi-a spus ca este dreptul meu sa incerc sa ma tratez la o clinica din strainatate, sa incerc sa cer sprijin prin acest formular si Casei de Asigurari de Sanatate. Prietenii mi-au trimis toate documentele medicale la dr. Bertalanffy de la Centrul de Neurochirurgie Vasculara din Hanovra. Am primit raspuns ca tumora mea trebuie operata urgent pentru ca se poate transforma in gradul III sau IV. Mi-au recomandat operatia cu control RMN intraoperator pentru precizia rezectiei. Am primit apoi vestea care m-a doborat: clinica respectiva nu lucreaza prin Casa de Asigurari si, in consecinta, costurile interventiei sunt de 50.000 de euro. As vrea sa ma sfatuiasca cineva ce am de facut, unde ma pot opera in aceasta lume pentru ca statul roman sa suporte costurile interventiei. Altfel, nu am nici o sansa. Probabil atat eu, cat si bunica vom ajunge pana la urma intr-un centru medico-social", a explicat Marcela.
"Gasesc scris pe tabla ￂDomnisoara, va iubim"
Marcela si bunica ei traiesc din salariul de dascal si pensia de 370 de lei a batranei. De cand au observat ca starea de sanatate a invatatoarei lor s-a agravat, elevii o asteapta zilnic cu mici surprize. "Gasesc scris pe tabla "Domnisoara, va iubim", imi iau plasele din mana, imi aduc caietele la catedra. Am venit la un moment dat sprijinita in baston la scoala si le-am vazut lacrimile din ochi si am renuntat sa il mai port! Stiu ca toate gandurile bune ale prietenilor mei si ale elevilor ma mai tin astazi in viata", a spus invatatoarea.
Cei care vor sa o ajute pe invatatoarea Marcela Constantin sa isi plateasca operatia care i-ar salva viata pot face donatii in contul: RO24RNCB0497142229780003 deschis la Banca Comerciala Romana, titular Constantin Marcela.
Link la articolul din Gazeta de Sud: http://www.gds.ro/Local/2015-01-26/drama-unei-invatatoare-din-dolj-cu-hemipareza-si-tumora-cerebrala-vine-zilnic-la-scoala/
0
14
